Umblu liber…

Thursday, June 7th, 2007

Praf…

Luna asta termin facultatea care m-a facut om mare in jurnalism calindu-ma pentru viitor. Inchei 4 ani de studii intr-o universitate de “elita”, invatat de cei mai buni, printre cei mai buni pentru a fi…cel mai bun. Cam asa suna reclama la Universitatea Media acum 4 ani cand am vazut-o eu la televizor, cu ochii cascati cat cepele si imbatat fiind de ideea de a lucra din timpul studiilor cu cei din Pro, adica “cei mai”… Am parasit liceul asa cum am intrat in el, adica fara sa imi dau seama ce se intampla in jurul meu, si am plecat spre Bucuresti pentru a-mi indeplini visul.

Acum 2 zile zaceam in pat de lene, uitandu-ma la televizor, dar nevazand dincolo de pixeli. Mintea mea era undeva pe la anii de liceu cand mergeam la scoala din placerea de a fi acolo…in afara clasei, cu ai mei colegi chiulangii. Au fost 4 ani de vis, 4 ani in care am pus muzica liceenilor, am mesterit un radio cu circuit inchis incercand sa il fac sa semene cat mai mult cu unul oficial. De atunci stiam ca radio-ul este raspunsul tuturor intrebarilor mele.

Tin minte si acum ca eram privit cu o oarecare admiratie de colegi cand ieseam in pauze, cand cumparam eterna sticla de Pepsi de la magazinul din curtea scolii, cand plecam de la scoala, cand mergeam spre ea. Am aparut la televizor in sala de clasa cu pierce-ul in spranceana, imbracat diferit fata de colegi si cu o atitudine miserupista. Profesorii imi dadeau voie sa dorm la ore zicand, poate, in sinea lor “Lasa-l mai, bine ca nu e un copil problema.” si ocolit de absente, eu avand simpatii la cel mai inalt nivel din scoala, inconjurat de fete intr-un liceu cu 25% baieti, invidiat de toti, admirat, speram eu, de toate.

Vorbeam in fiecare pauza la un microfon de 600.000 lei, legat la o statie de amplificare de armata cu potentiometre care scoteau zgomote chinuite la invartirea lor, schimbam melodia/cd-ul/caseta la unicul casetofon legat la statie, generand astfel dupa fiecare piesa un blank de aproximativ 5 secunde.

A venit apoi un radio local in Bacau care m-a luat pentru a ma invata, astfel fiind mult mai aproape de visul meu, iar de acolo am zburat la Bucuresti lasand in urma tot ce construisem in acel liceu pentru a-mi bate capul cu Media, unde am dat 1000$/an pentru studii de calitate. Profesori buni, dotari inexistente, pret piperat, fonduri trimise undeva in buzunarele unora, s-ar parea, si perspective sumbre. O facultate, cea de Jurnalism, neacreditata, cu studenti-victime ale unui conflict decan-patron (ala ce detine actiuni la Pro…cu barba, de respira greu) care s-a soldat cu retragerea tuturor profesorilor dintr-un simplu motiv financiar: cineva voia mai multi bani. De aici si incercarea de inchidere a Jurnalismului in vara lui 2005, lucru aflat nu de la Universitate, ci de la Mircea Badea. A facut si omul ceva bun in gura presei.

A venit momentul sa termin si cu Media, sa dau licenta pentru a scapa din ghearele unei afaceri superbe cu mult profit si cheltuieli minime, dar cum sa o dau, daca trebuie sa merg la Timisoara, noi neavand acreditare? Cum sa merg la Timisoara daca aproape in aceeasi zi de licenta, canta Prodigy in Bucuresti, formatie asteptata de mine timp de 10 ani?

In 4 ani de Capitala mi s-au intamplat 2 lucruri bune: Radio Guerrilla si concertul Prodigy de pe 23 iunie 2007. In rest, praf.