In 2002 am fost plecat in Franta in vacanta la fratele meu. Astfel, am vizitat o tara foarte frumoasa si am intalnit oameni de cea mai buna calitate. Nu voi face aici un istoric al vacantei pentru ca asa ceva nu intereseaza pe nimeni, ci vreau doar sa spun ca am un prieten care mi-a ramas adanc in inima chiar daca l-am vazut pentru 4 ore atunci, chiar daca ma intelegeam foarte greu cu el, eu nestiind prea bine franceza, el stiind prea putin engleza… Un prieten care mi-a daruit o carte scrisa, normal, in franceza si din care nu inteleg o iota, o carte ce are si acum dupa 5 ani in coperta ei un trifoi cu 4 foi ca sa imi poarte noroc.
Pe 23 decembrie 2006 eram la Radio prestand in Guerrilla de Weekend, cand colegul de la stiri, Ciprian Muntele, mi-a aratat pe fereastra care da in redactie cateva litere: F-R-E-E-H-U-G-S. Nu stiam despre ce este vorba, nu aveam idee ce inseamna, iar dupa ce mi-a explicat, am fost alaturi de el.
La ora 15 voia sa mearga in Piata Universitatii sa imbratiseze lumea. Atat. Nu voia sa faca asta pentru ca a 2a zi era ajunul Craciunului ci pur si simplu sa imbratiseze. Am plecat de urgenta acasa la final de program, am luat camera video si m-am intors. citeste mai mult »
Daca am trai intr-o lume sau tara de rahat, ar fi foarte bine pentru ca rahatul este biodegradabil deci ecologic. In ultima vreme vad din ce in ce mai multe documentare bazate pe poluare si pe impactul omului asupra mediului, despre ce am facut si despre ce nu vom face pentru a ne salva planeta.
Este adevarat, Al Gore este numit Presedintele Globului de catre rectorul Universitatii Ecologice din Bucuresti, e adevarat ca are initiative foarte bune si sincer imi pare rau ca nu candideaza pentru presedintie in Romania. Dar pe langa faptul ca vedem la televizor asemenea lucruri, facem ceva in privinta asta?
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Duminica am incheiat matinalul de weekend la radio si m-am trantit in patul din biroul lui Dobro pentru ca apoi sa ajung acasa deja odihnit si pregatit de B’estival.
Dupa 3 ore de somn pe un pat de director de programe :) si o farfurie cu mancare, am zburat spre Romexpo cu ceva retineri, fiind trecut prin experienta Prodigy de acum o saptamana. Acolo vad 2 scene lipite si un cort, nu de house cum a fost la Cokelive ci de rock. Pana aici viata pare mai zbuciumata, deci mai buna. Pe scena Clicknet (cea din dreapta) vin 3 femei scoase parca din 4 cutii de vopsea, imbracate cel putin ciudat si cu niste instrumente din lumea lor. Se numesc Chicks on Speed. Am sperat ca vor lua viteza in drum spre Otopeni “as soon as posible” pentru ca enervau publicul cu sunete foarte inalte, muzica zgomotoasa, fara logica si cu tipete.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.