Umblu liber…

Monday, July 2nd, 2007

B’estival - Neuronucidere!!!

Duminica am incheiat matinalul de weekend la radio si m-am trantit in patul din biroul lui Dobro pentru ca apoi sa ajung acasa deja odihnit si pregatit de B’estival.

Dupa 3 ore de somn pe un pat de director de programe si o farfurie cu mancare, am zburat spre Romexpo cu ceva retineri, fiind trecut prin experienta Prodigy de acum o saptamana. Acolo vad 2 scene lipite si un cort, nu de house cum a fost la Cokelive ci de rock. Pana aici viata pare mai zbuciumata, deci mai buna. Pe scena Clicknet (cea din dreapta) vin 3 femei scoase parca din 4 cutii de vopsea, imbracate cel putin ciudat si cu niste instrumente din lumea lor. Se numesc Chicks on Speed. Am sperat ca vor lua viteza in drum spre Otopeni “as soon as posible” pentru ca enervau publicul cu sunete foarte inalte, muzica zgomotoasa, fara logica si cu tipete.

M-am retras in cortul rock printre “ai mei” unde o formatie praf tot facea de “2 ore” probe de sunet ca apoi sa NU ma surprinda cu muzica lor luata dintr-un subsol de bloc. Oricum, orice e mai bun decat Chicks on Speed, deci a fost o investitie de timp justificata.

Fumul de mici impanzeste amplasamentul, la fel si aroma de bere. Infometat fug spre cortul cu carne unde zeci de umanoizi flamanzi asteapta hrana. Modul de plata a fost unul foarte bine gandit. La intrare se aflau cateva case de “schimb”. Cumperi jetoane valorice. 1 jeton = 3 lei. Am luat 10 sa fie si parca am plutit prin mirosul de mici pana la macelari. Dupa ce am servit masa, Alice Cooper incepe sa imi gadile urechea, iar siesta mi-am facut-o undeva in centrul multimii in fata cortului de sunetisti. In stanga mea, vad echipa guerrilla prezenta la eveniment (Marius Vintila & sotia, Bogdan Serban & Delia - fara nici o aluzie).

Daca la CokeLive basul mi-a mutat ficatul putin mai la stanga, aseara organul meu a fost imprumutat celor din spate, iar luminile m-au dus intr-o stare pe care sincer nu o pot descrie. Alice Cooper a cantat mult, a facut show, a avut oameni pe scena care parca jucau o piesa de teatru, a aparut cu o carja facand aluzie la varsta pe care o are, si pe care a aruncat-o in public aratand ca nu are INCA nevoie de ea. La inceputul concertului apare Marilyn Manson langa el neanuntat, iar publicul innebuneste. Duet. Superb.

Marilyn Manson a intrat pe scena dupa un intro care te tinea cu sufletul la gura, iar cele 3 ecrane gigantice au primit proiectii morbide cu cimitire, cruci si altele. Vocea lui a fost modificata putin pentru a se apropia cat mai mult de cea din clipuri si albume. Stroboscoapele iti iau vederea, de bas am vorbit deja… Manson a coborat in public si a dat unui fan microfonul pentru a urla refrenul, lucru facut cu brio, multimea sare, nu se imbranceste nimeni, pogo nici vorba, civilizatie, mirare, usurare, distractie, neuroni ucisi cu sange rece, sange pompat de o inima obosita, un creier invadat de adrenalina. La plecare puteai vinde “casei de schimb” jetoanele nefolosite la acelasi pret, fara nici un comision.

Nu sunt fan inrait Alice Cooper & Marilyn Manson, dar m-am simtit de mii de ori mai bine decat la Prodigy…si a fost tot un festival! Sâc! Se poate deci…