Friday, September 21st, 2007
Nu exista dirijori
[ratings]
Apropo TV: Instrumente, oameni, computere, scene, difuzoare, tranzistoare, energie electrica, balbe, corzi vocale capabile, oameni incapabili, muzica. O usa care se deschide, alta care se inchide, unul care se impiedica si una care rade, o scena care scartaie si un cantaret care tuseste, un spectator care cauta o guma intr-un ambalaj sacaitor si un scaun sub el gata sa se dezmembreze…muzica.
Desi omniprezenta, putini o savureaza in orice forma a sa. Pentru un om de radio, totul este muzica. Incepand cu momentul matinal al trezirii (sau al orei amiezii), auzi un vecin cum casca, un altul care isi bate sotia, o sotie care isi bate copiii si poate cativa copii care se bat intre ei. Suntem inzestrati cu o pereche de urechi pentru a auzi stereo, pentru a analiza fiecare sunet si pentru a-i gasi armonia.
Iesi din casa, auzi o usa care scartaie, niste pasi de om obosit si gripat pe scari. Liftul scoate zgomote alese pentru cei cu fobie, care coboara in el, iar administratorul de bloc te vede pentru a mia oara coborand cu aceeasi femeie, nedeclarata la intretinere. Strazile sunt precum o formatie gigantica: poti asculta acorduri interesante de cauciucuri, claxoane, multi sfinti prin intersectii si pe ici-colo cate o sirena. Capitala este precum un Ateneu: multe instrumente ne inconjoara.
Sunt satul de liniste, fiind nascut la Bacau, un oras micut, unde daca incerci sa “canti”, devii un solo pe o scena pustie. Ziua perfecta pentru Petru este aceea in care el umbla liber prin Bucuresti, ascultand orice poate fi ascultat, de la Prodigy vs Romica Puceanu si pana la “acordurile” unei intersectii aglomerate.
Acasa ajuns, muzica inca persista: un pat care scartaie, cand ma asez pe el, o perna in care mi se afunda urechile obosite si o femeie care sforaie. Muzica.
Apropo TV - februarie 2006
September 21st, 2007 at 9:28 am
NeMeSis said:
E de admirat faptul ca ai reusit sa transformi haosul Bucurestiului in muzica. Multa concentrare si pasiune. Se elimina astfel stresul si obtii un sentiment de libertate care te ridica deasupra celorlalti ce trec nestiutori pe langa tine in strada.
September 22nd, 2007 at 7:23 pm
Emel said:
“Who can live without it, I ask in all honesty
What would life be?
Without a song or a dance what are we?
So I say thank you for the music
For giving it to me!”
September 22nd, 2007 at 8:19 pm
Emel said:
In ceea ce ma priveste, muzica, in sensul propriu al cuvantului, este o parte din mine! Muzica ma insoteste ca o umbra oriunde merg si orice fac. Ma trezesc cu muzica, mananc cu muzica, invat cu muzica, lucrez cu muzica, ma relaxez cu muzica, adorm cu muzica…
Muzica orasului pe de alta parte, care pt majoritatea e doar zgomot si nimic mai mult, mie imi pare a fi o melodie care se tot repeta, fara ca eu sa pot sa schimb postul, sa dau un “next song”, sa dau mai tare sau mai incet, iar in cazuri extreme (caci uneori, rar ce-i drept, simt nevoia sa ascult si putina liniste) sa pot apasa butonul de pauza sau chiar “stop”! (in functie de starea pe care o am)
Dar cu toate astea, m-am obisnuit cu zgomotul de fond al orasului, intrucat este foarte greu sa ii ignori sunetele si la urma urmei am si eu contributia mea in marea sa orchestra…
PS. Ma bucur pt tine ca ai reusit sa pui pe note forfota orasului si ca incerci sa vezi frumosul si partea buna din lucrurile ce ne inconjoara!…
Iti doresc sa traiesti in continuare viata cu muzica in urechi!…
December 6th, 2007 at 10:45 pm
bogdan said:
ma bucur ca poti asocia acest zgomot permanent cu muzica.
eu nu pot face acelasi lucru dar il consider ‘glasul orasului’ si cred ca are tot dreptul ‘la opinie’ si el(orasul).
nu este un sunet placut dar sincer sa fiu si mie imi place uneori. cand spun uneori ma refer la serile in care umblu de nebun prin oras dupa eventualele cumpararuri sau alte treburi mai putin importante. cui nu-i place inseamna ca este lipsit de sensibilitate. deci ascultati cu atentie!!!!!!!!