Umblu liber…

Saturday, November 17th, 2007

C FRaieri

Ruperea de televizor, radio si internet a venit ca o binecuvantare. Luni am parasit Bucurestiul cu destinatia Bacau cu un singur scop - relaxarea. Lucrez doar in weekend, asadar ce oboseala puteam acumula pentru a avea nevoie de un concediu de 5 zile, zile care oricum erau libere pentru mine? Eh, uite ca aglomeratia din Capitala ma doboara la un anumit interval, stirile idiotenice de la televizor, toate din politica, imi defriseaza neuronii mai ceva ca hotii de lemn din Romania…

Eu vreau sa ma gandesc putin la ziua asta, cea a intoarcerii in cel mai important oras al tarii unde este posibil orice. Este ora 3 dimineata, iar ceasul suna in gura mamii lui pentru a ma trimite la trenul de ora 4 spre Bucuresti. Gara din Bacau este mai pustie ca niciodata in asteptarea unui tren alb de nou, putred de prost, incredibil de incomod si enervant de zgomotos in interior.

Ora 4:10 - trenul ajunge la peron. Urc, ma asez pe scaunul meu, pun bagajele unde le este locul - stii foarte bine ca in sageata albastra bagajele stau mai comod decat calatorii - si astept sa plece fibra asta de sticla nenorocita. O durere de burta ma ia deodata, iar nevoile ancestrale de a ma azvarli in prima tufa cu frunze in mana ma trimit spre toaleta traznet a celui mai nou tren din “flota feroviara”. Intru, incui usa si fac ce orice om normal ar face in viata reala intr-un tren CFR - verific daca este apa la WC. Este. Incep sa dau naturii ce a revendicat de la mine si cu o mare usurare in suflet apas butonul pentru ca totul sa curga pe apa sambetei… Desigur, apa nu vine. WC-ul s-a stricat cu mine pe el. Cat de frustrant crezi ca poate fi? Pe bune simti ca esti intr-un film cu Jim Carey.

Ma ridic, ma uit in toata baia in cautarea unui alt buton ascuns, un buton destinat doar personalului trenului. Gasesc unul in fata oglinzii si chiar daca logica imi spune ca nu are legatura cu scaunul (aparent electric) din spatele meu, eu apas, pe principiul CTRL+ALT+DEL, pe acesta dar si pe cel pentru golirea bazinului cu apa. Nimic. Enervat plec in cautarea reprezentantului CFR in fata mea ca si client si il gasesc. Un controlor care abia incape pe coridorul dintre scaunele Sagetii, motaind parca pe unul liber. “Nu va suparati, am venit sa va informez ca toaleta s-a defectat”. “Ati aruncat ceva in ea?”, ma intreaba cu o privire deranjata de tupeul meu. “Am aruncat…ce treabuia sa arunc in ea…”, spun eu privindu-i firul gandirii cu 3 ochi.

Agale merge, clatinandu-se, spre toaleta. Desface un panou cu o cheie, apasa de 2 ori pe un buton iar apa incepe sa curga. Ajuns acasa constat ca nici astazi, 17 noiembrie, nu am caldura in calorifere. Oooohhhh! Am uitat…Sunt in Bucuresti. Welcome home!