Saturday, January 19th, 2008
Bazat pe fapte reale
Citeste textul de mai jos dar lasa prejudecatile in bucatarie.
Nu stiu de ce, dar mi-a venit sa scriu despre ce mi s-a intamplat in vara anului 2003 imediat dupa Bacalaureat. Dupa ce asistasem la o sedinta de spiritism, am urcat in apartament pentru a incheia ziua. Vecinul, si cel mai bun prieten, dadea in acea noapte o petrecere, dar eu am vrut doar sa dorm pentru ca eram foarte obosit. Ma simteam bine acasa atunci pentru ca parintii erau plecati din localitate si nu mai avea cine ma bate la cap.
La un moment dat in noapte am deschis ochii. Eram asezat pe parea stanga cu fata la perete si cu spatele la usa. La picioare se afla fereastra, iar intre ea si pat erau cam 2 metri distanta. Stand pe principala strada a Bacaului (E85), aveam o camera luminata de becurile stradale. Mi-am ridicat putin capul si am vazut in spatele meu spre fereastra…o silueta conturata de lumina portocalie de afara.
Instantaneu am intrat in panica, am ramas pe partea stanga nemiscat incercand sa ma ridic pentru a fugi. Respiram sacadat si incercam sa tip, dar pe gura puteam scoate doar aer fara sunet. A venit in spatele meu la marginea patului si a inceput sa-si bage mana prin abdomenul meu, moment in care acesta a inceput sa aiba convulsii. Ma zbateam ca un peste pe uscat si incercam sa fac cruce cu limba, dar nu o puteam misca. Dupa cateva secunde si-a bagat capul in abdomenul meu, iar eu eram deja eram epuizat pana cand, dintr-o data, am gasit puterea sa sar din pat. Am aprins lumina. Era ora 2:00. Mi-am sunat prietenul sa vina sa ma ia pentru a dormi la el. Muschii abdominali ma dureau ingrozitor.
Am fost la preoti iar acestia mi-au spus un singur lucru: “Dumnezeu chiar te iubeste, de ai supravietuit”, avand in vedere ca inainte cu 2 ani am condus o fata acasa mergand in spatele ei vreo 20 de metri vazand prin ea. Cu alte cuvinte, discutam cu ea dar ea nu se afla in fata mea.
Sunt oare special? Nebun? Ce ai face daca ai vedea un spirit si nu ai intra in panica? Eu l-as intreba: “Ce radio asculti?”
January 19th, 2008 at 1:28 am
bistosh said:
daca as vedea un spirit si nu as intra in panica,l-as intreba,il sti pe Petru de la Radio Guerrilla?Un frate de-al tau a luat legatura cu el…acum Petru vrea sa stie ce vreti de la el…de ce sunteti interesat de el???El mi-ar spune…Nu stiu probabil,il urmaresc dintr-o viata anterioara…in care a umblat prea liber,mai liber decat in viata de acum(poate fata cu care ai vorbit era prietena ta…din alta viata…cine stie…)
January 19th, 2008 at 1:35 am
Iulian - BT said:
15 iunie 1995. Eram fericit. Urma sa implinesc 18 ani, tocmai terminasem un alt an de liceu (zice lumea, cel mai frumos dintre toti), aveam un job care imi placea, chiar daca salariul era doar un vis…
Ora 18: aflu ca ” nigger, in seara asta, la Parc(o discoteca in aer liber, sustinuta de radio-ul la care executam si eu emisie) bairam mare. E ziua lui Laur, si ne-a invitat pe toti acolo, azi nu e program, e doar pentru noi”. Puteam sa lipsesc? Ce daca eram in blugi taiati, scrisi cu pixul?
Mese, fete frumoase, colege sau colege ale colegelor…Chestii care in exces dauneaza, si nu ma refer la sare sau zahar … Doar ca , ciudat, nu aveam MUZICA. Pe scurt : statie, boxe, mixer, carat, asamblat…
Doar ca, pe intuneric, m-am incumetat sa introduc un cablu neizolat in ceea ce credeam eu ca este priza. Si era doza…380 V.
Am simtit doar ca ma scutura, si ca nu e normal. Apoi, am realizat ca MA CURENTEZ. Ciudat, un sentiment relativ placut. Si totusi…TOTUSI….am incercat, instinctiv, sa deschid pumnul inclestat in jurul cablului. Nu am reusit. Retry. Error. Retr….ret…re ? Neah…de ce? Uite…o lumina alba! Al naibii domne, CHIAR EXISTA!!! Dar…asta inseamna ca MOR? Ca e gata tot? Fie…daca asa e… Dar…mama? MAMA? ea ce o sa faca, atunci cind o sa auda? NU !!! Deschide pumnul, arunca firul asta nenorocit !!! Nu pot
Nu pot…iarta-ma….
Am cazut. Ultima imagine, un mixer audio, care nu ma interesa daca imi cade in cap sau nu. Cadeam. Fizic.
“Uite-l pe Iulian! Ce-are asta? Uite cu se zguduie ! Cred ca are epilepsie ! Chemati Salvarea”.
Trei zile mai tirziu, eram externat din spital. Aveam o gaura pina la os in palma, 5 copci in cap (cadere de la 1 metru jumate in cap), o jena teribila fata de colegi si parinti , si o CONVINGERE, pe care o am si in ziua de azi : EXISTA ceva, dupa.
2008 : Mama…nu mai exista. Nu aici. Am doar cicatricea care sa imi aminteasca sa nu disper, un medalion Yin-Yang, speranta si … o convingere.
January 19th, 2008 at 2:19 pm
Lavinia said:
Am avut si eu o experienta asemanatoare la un moment dat.
Tocmai ma mutasem in chirie cu prietenul meu. Intr-o noapte eram singura acasa, prietenul meu lucra pe tura de noapte iar eu pe tura de dimineata (in acelasi loc). Fiind casa noua nu ma obisnuisem…nu imi placea ca e la parter si mi-era tot timpul teama sa nu intre cineva pe geam in casa…nu stiu daca toata treaba a fost indusa de teama asta inconstienta ca mi se poate intampla ceva rau sau pur si simplu m-am apropiat de ceva ce nu pot explica.
Aproape adormisem dar nu cred ca am sa uit senzatia aceea si acum imi da fiori de teama.
Mai degraba eram intr-o stare de veghe in momentul in care am auzit un zgomot de pasi apasati in casa…speram ca s-a intamplat ceva si s-a intors prietenul meu acasa mai devreme…iar eu adormita nu auzisem usa de la intrare - speram! Nu a fost asa, pasii se apropiau dinspre balcon care era la celalalt capat al patului catre mine…brrrr…parca nu vreau sa imi amintesc…am simtit cand ceva s-a urcat “de-a-busilea” in pat si a mers pe genunchi pana la mine…simteam cum se alternau mainile cu genunchi in mers si mi-am dat seama ca ceva se apropie de mine - se misca patul cu mine. Am inghetat nu mai puteam nici sa ma misc nici sa respir nici sa gandesc, nici nu vroiam sa ma intorc - chestia asta venea prin spatele meu catre marginea exterioara a patului - stateam cu fata la perete pe o parte - s-a asezat langa mine si in momentul ala am inceput sa ma rog in gand. Nu sunt cea mai credincioasa fiinta, dar atunci mi s-a parut cea mai rezonabila solutie. Nu stiu cat am stat asa asteptand sa se intample ceva…stiu ca la un moment dat mi-am facut curaj si m-am intors - nu era nimic acolo. Am aprins lumina si nu am mai indraznit sa ma culc la loc.
Sunt multi oameni care au avut astfel de experiente - mama mi-a povestit de asa ceva la un moment dat - imi inchipui ca suntem mai sensibili uneori. De atunci am refuzat sa mai raman singura in casa…si nu am mai ramas…fie ca am mers eu la birou pe timpul noptii ori l-am rugat pe prietenul meu sa lucreze de acasa.
Intr-o zi am sa imi fac curaj si am sa mai raman singura noaptea - promit! (sau nu)
January 19th, 2008 at 2:38 pm
Catalina said:
foarte tare… nu tre sa te joci cu spiritele astea! si daca totusi ai norocul sau poate nesansa sa vezi un spirit si apuci sa intrebi: “ce radio asculti?” ai grija sa nu risti sa ti se raspunda: “trinity in varianta satanica!” atunci ce il mai intrebi?
January 19th, 2008 at 8:27 pm
bridge said:
pai un spirit de asta care ..e considerat de fapt o energie, poate sa iti faca practic vreun rau?cu exceptia poltergeistului?nu am avut nici o experienta de genul si nici nu tanjesc sa am..
January 20th, 2008 at 2:39 pm
julz said:
mi se intamplau chestii ciudate cand dormeam anul trecut in camera de camin…cand ramaneam singura in camera ma puneam sa dorm si aproape de fiecare data mi se intampla sa simt pe cineva in camera desi eram singura si dormeam…si cineva parca se punea pe mine si ma apasa…sau cel mai scary era cand auzeam soapte in ureche…dormeam dar nu era ca si in vis…era ca si cum ash fi cu ochii inchisi si stiam ca se intampla ceva ..dar nu ma puteam misca… nu am putut niciodata sa deschid ochii decat dupa ce se termina totul..parca ceva ma tinea shi nu puteam sa ma misc sa vad daca chiar era ceva sau nu….ciudat era ca se intampla doar daca uitam sa inchid usa de la camera ..daca o inchideam cu cheia nu se intampla nimic…mi-era frica….dar eu eram cea care ramanea de cele mai multe ori singura in camera…restul erau plecate acasa shi nu aveam ce face…trebuia sa dorm singura…..nu mi s-a intamplat de multdesi tot in camin dorm…acum nu mai raman asha des singura….
January 21st, 2008 at 2:31 pm
Brusli said:
Mintea noastra ne joaca feste. Noi nu putem concepe sau nu vrem sa concepem ca totul e in mintea noastra. Ne mintim ca exista ceva care ne poate face rau, ceva inuman. Numai ca nu va dati seama de ceva: ce ati facut voi sa meritati cel mai mic interes al unui spirit, acela bun sau rau? Ar trebui sa fiti importanti. Altfel au ei grija sa va doboare fara mare efort prin mici siretlicuri de care nici nu va dati seama, in plina zi.
P.S.: In caz ca vi se intampla asa ceva sa va rugati in gand, sa faceti cruce cu limba si SUB NICI O FORMA sa nu deschideti ochii. Iar daca cineva va face o farsa de f mare prost gust sau macar daca are intentia sa stie ca asa ceva poate innebuni pe cineva si ii poate face parul alb in cateva secunde ( cautati pe internet si o sa vedeti destule povesti, depilda a unei fete inchise in cimitir intr-un cavou pt cateva minute de niste colegi de la facultate, cam tampiti ).
January 21st, 2008 at 9:07 pm
Lavinia said:
@Brusli
eu am deschis ochii pentru cateva secunde doar ca sa imi demonstrez ca nu visez…nu puteam crede ca se poate intampla asa ceva - cu teama ramai oricum - fie ca ti se albeste ori nu parul.
p.s.: mama era sa faca atat de cord dupa o treaba de-asta
January 24th, 2008 at 9:07 pm
mama leone said:
Am avut si eu experiente de genul asta; unele au explicatii dar altele tot nelamurite au ramas. Intr-o noapte, pe la 1,30, aud zgomot, pe hol se aprinde lumina si in gemul matuit al dormitorului apare o silueta care pune mana pe clanta si deschide. Toata familia era in casa. Nimeni nu mai avea cheie de la intrare.Pana sa-mi dau seama cine e s-a auzit si o impuscatura in sufragerie. Am simtit ca mi se face parul maciuca, nu stiam ce va urma(asta creaza spaima). Noroc ca totul s-a lamurit repede: verisoara si prietenul ei au venit cu o sticla de sampanie de la un chef si au gasit un geam care nu era bine inchis. Nu au vrut sa ne sperie.
Am trecut prin situatii care mi-au format convingerea ca nimic nu este intamplator in viata mea, cel putin. Astea se dovedesc greu, dar exista si cunosc oameni despre care eu cred ca nu sunt numai oameni…
January 25th, 2008 at 5:23 pm
Sandra said:
Chestii ciudate? Bine, in cazul meu nu e vorba de spirite rauvoitoare… insa am o legatura foarte puternica cu mama… de genul, deodata mi se duce imaginea din fata ochilor si vad ce vede ea si pot sa ii influentez gandirea sau miscarile… de obicei se intampla atunci cand traim emotii fff puternice (deoarece e reciproca trairea)… asa i-am salvat viata… poate cand eram copil, ma speria… acum, ma consider speciala…si nu imi pare rau.
Iar spiritele… hhmmm… nu au avut sanse in fata mea… Stateam anul trecut intr-un apartament in Crangasi… usi inchise, geamuri inchise, de mine insami (sunt obsedata de inchiderea usilor si geamurilor)… deodata, desi nu era vant afara, nu era nimic neobisnuit, decat ca toate usile si geamurile din casa s-au deschis… eram in camera mea si am auzit pasi pe hol…le auzeam ecoul si nu era nimeni… cred ca m-a convins sa ma mut…
Insa… ceva e acolo.. mereu va fi… poate vom fi si noi spirite care ii vor bantui pe altii, who knows?
January 25th, 2008 at 5:27 pm
Petru said:
niste lanturi ruginite si lungi as dori
February 1st, 2008 at 10:30 pm
Umblu liber… » Ce-ar fi daca… said:
[...] cateva zile scriam ceva aici despre o intamplare care mi-a schimbat viata, un moment care m-a pus pe ganduri. Este viata mai [...]