Umblu liber | Petru

A venit vremea. M-am trezit in seara asta pe la ora 18:00, m-am scarpinat intr-o adevarata lene in cap dupa ce am dormit ca o foca la soare timp de 3 ore dupa ce am “muncit” continuu si din greu 3 ceasuri azi la Eliberadio in locul lui Marius Vintila. Acest post vine precum un reminder in telefonul mobil, diferenta in acest caz e ca nu poti arunca monitorul pe fereastra daca te enerveaza. ;)

Diseara pe la 22:30 in clubul-subsol mirosind a egrasie cu multi piloni, o scena mica si sonorizare naspa, Vita de Vie in concert. Ne vedem acolo.

-
-
-

Tags: concert, vita de vie

Weekendul trecut, tolanit in pat si mort de plictiseala fiind la Bacau pt examenul auto, m-am intors cu fata spre TVR. Ce vremuri… Am vazut-o pe Iuliana Marciuc, am vazut cel mai urat studio de televiziune improvizat vreodata (cel din holul cladirii)… Prezentatorii aveau toate poantele scrise si multe dintre ele ramaneau fara reactie din partea celor de acasa, dar si din platou, care oricum erau platiti sa urle la comanda.

Eurovision, o emisiune concurs de mare audienta avand ca rezultat o melodie care sa reprezinte patria cu mandrie. Anul trecut Locomondo, apoi Todomondo dupa ce au fost somati sa-si schimbe denumirea pt ca au luat numele (chiar si fara intentie) unei trupe din Grecia, ne-au facut de ras la Helsinki. Melodia “Liubi liubi, i love you” mi s-a parut a fi cea mai proasta alegere a juriului din Romania, o copie fidela a Loituma – Leva’s polka.

Anul acesta s-au prezentat artisti care intr-adevar, aproape toti, au ce arata intr-un asemenea concurs. Nu am inteles insa ce au cautat artisti precum Biondo, LaGaylia Frazier sau Rednex. Ce interes national am avea sa fim reprezentati de straini? Inteleg punctul lor de vedere. Romania are nevoie de aceasta promovare undeva in primele 3 locuri, ei poate acasa nu au foarte mare succes, iar daca isi indeplinesc obiectivul au parte de concerte, bani si faima, iar noi gazduim urmatorul Eurovision. Eu ca roman cum ma simt reprezentat de Suedia, artistii straini fiind cetateni ai aceste tari?

Trecand peste asta, rugaciunea mea a avut efect iar suedezii nu au iesit pe locul 1 ci Nico si Vlad Mirita cu melodia “Pe o margine de lume” care suna bine, seamana destul de mult cu cu alte opere, dar care are o mica problema, pe langa cea expusa mai devreme: e prea lenta… Cum va impresiona aceasta publicul european? Ce are aceasta piesa atat de captivant?

Partea amuzanta a serii i-a apartinut solistului de la Zero care a cantat cu Marius Moga si care s-a impiedicat pe scena de a cazut pe burta pe acolo (secunda 50 din link). Thumbs up! Misto coregrafia ca idee, bine ca nu ai cazut pe scena din Belgrad care poate e mai inalta.

Tags: Concurs, eurovision, Televiziune

Am fost plecat din Bucuresti pentru o saptamana nu cu interes de relaxare ci cu unul de studiu si evaluare. In termeni populari am putea spune “am pus mana pe permisul auto” si sunt mandru de fotografia din el.

O saptamana am stat intr-un oras de care acum ma simt total instrainat, in care nu prea mai am prieteni, pe la rude nu am avut chef sa merg, 7 zile de invatat si una de evaluat. M-au enervat: in primul rand transportul public apartinand familiei Sechelariu. Lent, sta mult in statii (autobuze), fara case de bilete (le poti cumpara de la chioscurile din statii). 2.examenul auto, 3.primii 150 de km cu mine la volan 4.ritmul lent al orasului si spatiul redus pe care-l ocupa.

In sfarsit acasa, intr-un oras inca strain mie fara prea multi prieteni si rude, cu un aer imbacsit, cu un trafic infernal si multi nervi. Ma transform incet incet intr-un om care numeste “casa” un loc bantuit de oameni fara sperante si visuri, inchisi in propria rutina. Ma simt bine aici, iar asta ma sperie.

Vine concertul Vita de Vie joi in Fire si incepand de astazi am inceput sa privesc viata cu alti ochi. Nu e ceea ce pare a fi. Bine v-am gasit dragi pestisori de acvariu.

Tags: energie, Gânduri, vita de vie

TimeOut Bucuresti – 21 februarie 2008

Nici nu s-a racit bine scena si aparatura folosite la concertul Muse, si nici gazonul de pe Lia Manoliu nu a apucat sa se “indrepte” dupa Rolling Stones, ca urmeaza un alt “macel” muzical, de aceasta data in 3 orase din Romania, nu numai in Bucuresti.

Editorul mi-a recomandat, pe un ton destul de raspicat ce-i drept, sa nu fac o comparatie cu Abba Teens, cei care din fani au devenit catareti-fani, interpretand mai toate piesele legendarei formatii. Pe aceeasi linie, dar mult mai fioroasa, cu mult mai multa atitudine si furie in instrumente si voce, vin cei de la Iron Maidnem tocmai din Ungaria. Numele tradus din maghiara in romana inseamna “Aproape Iron” si putem fi siguri ca asa este.

Au participat de multe ori la festivalul Sziget, dar au concertat si in Romania la Odorhei, Bucuresti, Cluj, Timisoara si Sibiu, orase care acum se vor muta pentru a-i revedea pe 21 februarie in Club Taine din Timisoara, pe 22 februarie in Live Metal Club din Bucuresti si pe 23 in Club El Comandante din Constanta. Speram doar ca nu vor arde instalatiile electrice si ca vor veni cu un generator de acasa pentru a concerta indiferent de circumstante.

Concertele Iron Maidnem vin precum un aperitiv picant si o bautura tare, dar fina, pe care nu oricine le poate servi. Felul principal va fi reprezentat de concertul Iron Maiden din vara. Pana atunci… Pofta buna la dat din cap!

Tags: eu, in, presa

Pentru a nu mai da refresh pe umbluliber.com si pentru a scapa de ideea feedburnerului de a trimite notificari la o anumita ora, scrie adresa ta de mail aici si vei primi notificare imediat ce un post a fost aruncat pe blog.

poti selecta si la ce categorii sa te abonezi.

@@post_notification_body

Suntem atat de naivi… E oarecum de inteles avand in vedere in ce fel de orase traim. Dupa atatia ani de cutii de chibrituri si betoane, e absolut firesc sa ne fie ochii furati de noile proiecte imobiliare care promit blocuri frumoase izolate bine, moderne, fara ghena imputita, civilizate si cu multa verdeata in jur. Da. Asta as vrea si eu.

Schite precum aceasta te fac sa cauti bani in toate bancile pentru a-ti permite inrobirea pe 20-30 de ani avand ca scop o viata linistita cu cei 10 copii ai tai intr-un apartament duplex de 10 camere cu multa verdeata in fata ferestrei si o parcare, paradoxal tot acolo, pazita daca se poate. Platesti big time si astepti constructia sa fie dusa la final. Din pacate afli ca nu te mai muti in ce ai platit, ci intr-un bloc frumos inconjurat de betoane comuniste, furnale (vazut caz la tv azi), santiere s.a. (imaginea nu are nici o legatura cu situatia descrisa in articol)

O colega de la radio a facut aceasta miscare. A cumparat ceva ce nu a putut vedea, ceva ce nu a putut atinge, ghidandu-se doar dupa o iluzie vanduta de o fata in mini la un targ imobiliar despre care sigur nu stia nimic, dar care a avut, poate, o super prezentare. Santierul este inca in lucru si depaseste deadline-ul cu ceva vreme. Deja se vede cu ochiul liber ca nu mai pot fi plasate spatiile verzi din reclama, iar parcarea…nu e atat de mare. In jur sunt blocurile noastre cele de toate zilele si totul este gri. Inca ceva: a aflat ca solul de sub constructie este periculos de instabil… Am putea spune in locul ei: “oops!”

Nu cumpara ceva ce nu vezi doar pt ca e mai ieftin sa achizitionezi in faza de proiect. Nu degeaba e asa.