Vremea odioasa de afara ma tine in fata monitorului pe care l-am abandonat fara inima in ultima saptamana si ma face sa ma gandesc la vremuri demult, sau nu, apuse, la prieteni pe care ii am de foarte mult timp, dar si la cei pe care ii am de putina vreme, oameni care si-au pus intr-un fel anume amprenta asupra vietii mele.
In primul an de facultate am stat in Drumul Taberei 34, bloc Z6, in chirie. Traiasca baba-proprietar care semana atat de mult cu un dictator pe vremea aceea. A semnat contractul (singura data cand am stat in chirie cu forme legale) ca apoi sa conteste anumite clauze. O femeie care ne suna de multe ori pe saptamana pt a ne certa, evident, din cauza acelorasi clauze care ii zgandareau creierul obosit de vreme si defrisat de neuroni. Cea mai buna prietena pe care o aveam din timpul liceului, cu care am stat 4 ani in banca, se mutase in blocul de peste drum, iar relatia noastra speciala parea sa supravietuiasca vietii de student.
Acum cateva zile scriam ceva aici despre o intamplare care mi-a schimbat viata, un moment care m-a pus pe ganduri. Este viata mai mult decat ceea ce vedem? Ai avut vreodata impresia ca cineva te-a protejat de sus in momente cheie? De exemplu, acum aproape 2 ani traversam strada in Dristor pe culoarea verde cand un sofer idiot m-a “sters” in mare viteza. In timp ce ma uitam in stanga dupa el dedicandu-i congelatoare, abatoare intregi de carne, mai fac un pas, moment in care alt idiot ma “sterge” la fel de bine. A fost vorba de milimetri… de 2 ori la rand.
Poti spune ca o caramida mi-a aterizat in cap, amestecand acei cativa neuroni relaxati fumand o narghilea, dar ma gandesc la faptul ca ar fi foarte trist ca universul nostru sa se limiteze doar la: cana de sticla pe care o am pe birou acum, monitorul din plastic ce consuma curent cat o uzina, veioza cu bec economic sau tabloul de pe perete… Orice as face de dimineata pana seara, parca tot a rutina seamana… Tot in pat ma trezesc, tot in pat ajung noaptea. Aud acelasi zgomot de frigider, deschid aceleasi usi zilnic. Este oare mai mult?
Imi spunea cineva ca dupa parerea lui, cand e sa mori e game over. Nu mai este nimic. De aceea prefera sa traiasca fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. “E un stil destul de morbid care-ti guverneaza viata prietene!”, i-as fi spus, dar daca are dreptate? O teorie spune ceva legat de lumile paralele. Distractiv e cand acestea se intersecteaza. Ti-ai explicat vreodata cele cateva senzatii de deja-vu?
Omul cu sobolani a intrat in noul mileniu si cred ca se poate autointitula “omul cu sobolani digitali” de acum inainte. Daca te-ai obisnuit sa vânezi piesele lor la radio sau tv, daca te doare aratatorul de la clickurile online pentru a strange toata discografia, in mod fraudulos desigur, OCS vine in intampinarea ta cu DVD-ul scos anul trecut pe piata.
“10 ani lumina” este… galben si are un meniu simplu ce contine rubricile Play All, Select Video si Bonus Live. Pe disc vei gasi “In lumina”, “Copilul rebel”, “Moksha”,
“Razna”, “Mainile sus”, “Anti-mioritza” si altele.
Din pacate nu contine fotografii ale formatiei, dar sunt sigur ca Sfântul Google te va ajuta la capitolul asta. Pentru a exaspera vecinii si pentru a-ti testa sistemul audio, iti recomandam sa faci asta “live” cu filmarile din Club Suburbia (22 septembrie 2007), 5 la numar, situate in coltul “bonus” al DVDului. Un produs de calitate care trebuia lansat pentru fani, un exemplu care trebuie urmat de formatiile valoroase.
Un DVD pentru fani, salutat de fani si pastrat de ei in biblioteca.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Vremea odioasa de afara ma tine in fata monitorului pe care l-am abandonat fara inima in ultima saptamana si ma face sa ma gandesc la vremuri demult, sau nu, apuse, la prieteni pe care ii am de foarte mult timp, dar si la cei pe care ii am de putina vreme, oameni care si-au pus intr-un fel anume amprenta asupra vietii mele.
Acum cateva zile scriam ceva 
Omul cu sobolani a intrat in noul mileniu si cred ca se poate autointitula “omul cu sobolani digitali” de acum inainte. Daca te-ai obisnuit sa vânezi piesele lor la radio sau tv, daca te doare aratatorul de la clickurile online pentru a strange toata discografia, in mod fraudulos desigur, OCS vine in intampinarea ta cu DVD-ul scos anul trecut pe piata.
