Apr 30 2008
Stiu ca asa fac reclama unui blog si nu-mi sta in fire. Va dau spre vizionare un tutorial video despre postarea de comentarii pe blog. Va rog, nu fiti timizi, dati play si savurati, dar cu masura. Excesul cauzeaza dependenta cu dureri intense la nivelul burtii:
Apr 30 2008
Dintotdeauna am vrut sa fac o liniuta sau Drag race cu tramvaiul. Unul pe “dus” altul pe “intors”, inevitabil in paralel, gonind cu 40 la ora spre urmatoarea statie cu refugiu :). Pare amuzant, si cu siguranta este, dar va spun ca nu e asa cand esti pasager intr-un autobuz gonind cu peste 60 la ora prin trafic, peste gropi, si cu frane la limita in statii.
Alaltaieri seara pe Calea Vitan ma intorceam spre casa din zona Mall-ului, iar la intersectia cu Mihai Bravu toti cei aflati in picioare aproape ca au cazut.
Sa dau un “rewind” de 2 statii. Sunt la Mall, autobuzul pleaca aproape cu scartait de roti si goneste spre statia Zizin. Face stanga pt a intra pe banda a 2a accelerand, realizand astfel o manevra destul de violenta. Opreste in 5-10 metri in statie. Am crezut ca-mi rupe mana cu care ma tineam de bara metalica. Pleaca spre statia Mihai Bravu la fel si trece prin intersectia de dinaintea acesteia, intersectie pe care s-a lucrat la linia de tramvai (acum aceasta era acoperita cu pamant, pietre, santier stuff), cu acceleratia la podea ridicand masina de pe suspensii. Opreste in statie iar in 5-10 metri. Si tot asa. (click din motiv de Trilulilu)
Apr 29 2008
Am avut un weekend liber dupa o lunga perioada de timp. Am fost plecat la Bacau unde-mi sunt parintii si o parte din prietenii din copilarie. Cu aceasta sfanta ocazie, am luat masina tatalui meu la primul drum dupa intrarea in posesie a permisului auto. In total am umblat liber 490 de km cu viteza legala, si uneori cu putin peste. Am avut o singura situatie la limita intr-o depasire, o evitare a 3 gropi puse in diagonala la peste 80 la ora si un drum dus-intors pe o portiune foarte ciudata pe care nu as fi parcurs-o daca as fi cunoscut-o inainte.
Am revazut locurile copilariei mele, copacul din fata blocului in care ma cataram, biserica in curtea careia ma ascundeam de prietenii mei. Am revazut plopii inalti de 12 etaje, sau macar o parte din ei. Cativa au fost taiati cu nerusinare de firma care a cumparat gradinita din spatele blocului, altii au supravietuit macelului. Undeva langa aceasta fosta gradinita se afla punctul termic, centrala, in fata careia jucam tenis de camp, care de fapt era de asfalt, iar pe acoperis ne urcam in spirit de aventura putin pisati pe noi, astia micii, nestiind sa coboram.
Biserica despre care am scris mai sus are aceiasi doi preoti de cand eram eu mic + acelasi dascal campion la urlat. Va recomand, daca treceti prin Bacau, sa va opriti la biserica Buna Vestire din cartierul Bistrita Lac. Frumoasa cladire, ingorizitori “privighetorii”. Am aflat de un botez care s-a intamplat acum cativa ani acolo. Era vorba despre o fetita si o familie indestulata, macar. Din cate stiam eu, fetele nu sunt trecute prin altar la botez cum se intampla cu baietii, dar pentru ca parintii au inaintat niste bani si cateva rugaminti preotilor, regula a putut fi incalcata cu aceasta ocazie. Nu judec traditia, pentru ca nu ma intereseaza prea mult, dar sa o schimbi pentru ca cineva-ti da bani, deja e prea mult. Fetzele celor 2 preoti par a fi desprinse din Cosa Nostra, si nu glumesc deloc, iar dascalul la slujba de Inviere, atat de tare a tipat incat enoriasii au avut figurile contorsionate de “emotie”. O slujba rece, care nu m-a atins la nici un nivel.
In prima zi de Paste am fost in satul Berzuntzi unde exista o manastire, din pacate nu am retinut numele. Am ajuns tarziu, cat sa prind pe preotul staret dand binecuvantarea celor 15-20 de oameni aflati in biserica si am facut o inevitabila comparatie cu ce am vazut in noaptea de Inviere. Omul acesta le vorbea oamenilor pe un limbaj familiar, ti se adresa in asa fel incat sa simti ca porti o discutie cu un om intelept la o bere. :) Nu era ingrijit la 4 ace desprins parca dintr-o fotografie asemanatoare cu cea a Patriarhului, dar transmitea foarte mult si ajungea la sufletul omului fara un limbaj numai de el inteles.
Tatal meu a fost la acest preot inainte de Paste cu doua saptamani si purta in buzunar fotografia fratelui meu pe care nu l-a vazut de 3 ani (este plecat in Legiunea Straina din ’94), iar parintele la finalul discutiei i-a spus sa o scoata din buzunar pentru a-i vedea mai bine baiatul. Nu mica i-a fost uimirea. Preotul nu avea de unde sa stie ca avea o fotografie, si mai ales nu avea de unde sa stie continutul. Dupe ce i-a spus doua vorbe despre fiul cel mare, l-a rugat sa o scoata si pe cealalta, pentru ca mai avea una. In aceea eram eu…
Apr 24 2008
Uneori am parte de asemenea schimburi veninoase, sau nu, de pareri, fiecare incercand din rasputeri sa-si apere pozitia si ideea precum un erou in fata profanilor. Doamne si ce misto sunt aceste mici razboaie care pot rasturna universul cuiva, daca sunt duse cu argumente bine construite. Parca simti cum in capul tau a mai aparut o rotita gata sa ajute angrenajul sa functioneze la o mai mare capacitate.
Avem razboaie pe teme precum muzica, razboaie, Bush, Clinton vs Lewinsky, Basescu vs Cristoiu, Gadea vs “domnuuuu Gadea” aka Stan s.a. Cele mai dure si mai “sangeroase” sunt purtate pe domeniul credintei. Totul e atat de subiectiv si dogmatic incat este aproape imposibil de dus o dezbatere pe argumente, mai ales ca totul se poate transforma intr-un razboi sangeros in care castigator iese acela care nu a capitulat in fata pledoariei bine, sau prost argumentate, a oponentului.
Discutam in aceasta noapte despre Dumnezeu. BIG, nu-i asa? Dezbaterea avea in coltul din dreapta un fost ateu, aproape, adica eu, iar in partea opusa o greco-catolica. Sa-i spunem Ivanca. Ea merge pe dogma bisericeasca, viata eterna dupa moarte, Biblia e adevarata 100% si contine doar cuvantul Domnului, eu de partea aproape opusa sustineam ca reincarnarea exista, ca viata pe Pamant este mai mult o anticamera in care te perfectionezi pentru a-ti atinge scopul din “planul divin” pentru ca fiecare om are locul sau si rolul sau in Univers, ca omul este de fapt energie (iar el este afectat de energii – deci orice boala poate fi tratata daca stii sa faci asta) si ca viata este dominata de Karma.
Partea amuzanta, ca exista asa ceva in cazul de fata, e ca femeia, cu care ma contraziceam la ora 3 dimineata cu ochii cat cepele in fata monitorului, avea momente cand in lipsa de argumente imi trantea o placinta de genul “Tu nu-L cunosti pe Dumnezeu, nu I-ai simtit atingerea, deci nu stii adevarul suprem cum nici eu nu-l stiu. Eu cred!” Si asa am ajuns de unde am plecat. Precum doi orbi orbecaim printr-un lan de porumb ghidandu-ne doar dupa miros, convinsi fiind ca ceea in ce am calcat in urma cu 5 pasi este un proaspat rahat de caine, fara a-l vedea insa.
Ora 4:07, Vita de Vie – Sunetul mai tare pe Radio Guerrilla. There is a God!
Apr 23 2008
De pe acum vreau sa multumesc celor doi eroi care s-au incumetat sa ma ajute la adaptarea playerului Guerrilla pentru a indeplini rigorile Umblatului liber in aceasta noapte: Adrian Popescu, nu este vorba despre unul dintre directorii de la Eliberadio, si Flaviu Comanescu. A fost ceva munca pentru ca ceea ce observi roz in acest articol sa se vada bine pe toate browserele. Din pacate in Opera nu poti asculta inca, in Mozila doar cu plugin instalat, iar in Internet Explorer, cel care ne-a dat toate erorile, fara absolut nici o problema.
Prin acest player poti asculta Radio Guerrilla si de la serviciu unde, poate, ai restrictie la a asculta online radio-urile sau avand aceasta imposibilitate din cauza inexistentei unui biet Winamp ori Media Player pe computer. Raportati va rog orice eroare intampinati scriind un comentariu in care sa specificati si browserul pe care-l folositi (inclusiv versiunea).
Apr 21 2008
Cand freci menta prin clasa a 11a parintii iti spun ca e bine sa alegi o meserie de viitor, din care sa castigi bani frumosi cu un minim de efort, daca se poate. Ajungi la o facultate, care nu-ti place foarte mult (o buna parte din cazuri), urmezi niste cursuri predate de fosile nenorocite si iesi cu o diploma care nu te ajuta la nimic. Tot ce-ti poate da e acel salariu frumusel, daca ai noroc, de care ti-a vorbit tatal in clasa a 11a, facand o munca fara pic de efort intelectual si care nu-ti aduce pic de satisfactie.
Singura ta sansa de a iesi la suprafata cu propria persoana ar fi o idee. Asa cum scrie pe pixul din toaleta Radio Guerrilla lipit de faianta, chiar langa hartia igienica, “A great idea can strike you anywhere – Saatchi & Saatchi”. Un asemenea caz, sau macar asemanator, ar fi al celor de la www.coliva.ro . Suna interesant? As spune macabru, dar util!
Imediat ce intri pe site esti intampinat de culoarea neagra a layout-ului si de un cor bisericesc in frunte cu un dascal, ori preot, care-ti canta ceva demn sa-ti ridice tot parul, care nu exista, de pe sira spinarii. Poti plasa o comanda de coliva, iar aceasta iti este livrata acasa, la cimitir, ori la barul de striptease, in cazul in care incerci sa faci o gluma demna de majorat de care esti si foarte mandru de altfel.
www.coliva.ro – cineva trebuie sa o faca si pe asta!
