Wednesday, April 2nd, 2008
Cafeneaua
E o noapte ciudata aceasta pentru mine. M-a luat un sentiment pe care nu l-am simtit niciodata atat de puternic. Bai, va iert! Va iert fir-ati voi sa fiti de oameni care mi-ati facut rau intr-un fel sau altul!
Am 24 de ani aproape si nu stiu cand au trecut. Am avut pana acum o viata 98% cu bucurii si cu doar 2% neplaceri, necazuri etc. Te-ai putea intreba pentru ce am trait. Cum am simtit gustul succesului daca nu m-am lovit macar o data cu capul de un zid? Am langa mine oameni alesi pe spranceana care imi sunt alaturi si carora le sunt disponibil la orice ora pentru orice problema. In plasa pescarul prinde pe langa pestii ravniti, si cate un obiect, o proteza dentara stirba sau un peste mic si agresiv care-l musca de deget. Ce face cu el? De obicei il arunca inapoi in apa.
Am avut cativa asemenea pesti care m-au muscat atat de tare ca au lasat urme. Unele au disparut repede, pe altele le simt si astazi dar cicatrizate. Mano, te-am iertat dupa cearta noastra stupida de acum 5 ani (!) si te-am iertat foarte repede pentru ca si eu am fost un bou. M-a durut ca ne-am indepartat reciproc. Mi-ai fost un adevarat prieten in liceu si inca imi esti. Te iubesc bai dj-ule (don’t get me wrong). Liviu, am stat in aceeasi casa 2 ani de zile aproape si desi au existat momente in care imi venea sa te arunc pe fereastra, si tu pe mine (stiu asta si de multe ori o meritam) ai fost si imi vei ramane precum un frate. Vlad (te stii tu), te-am iertat la scurt timp dupa ce ai refuzat sa ma ajuti cand am avut cea mai mare nevoie de tine. Trec toate in gura ma-sii.
Petronela, fir-ai tu sa fii, m-ai muscat cel mai tare. Am avut nevoie de cativa ani buni sa ma pot vindeca. Sper ca esti o persoana mai buna acum decat in urma cu aproape 6 ani. Ranile provocate de tine nu mai sangereaza, dar nici pielea nu s-a vindecat complet. Totusi te-am iertat cu ceva timp in urma si sper sa ai o viata excelenta alaturi de cei dragi. Esti o pagina importanta, arsa pe la colturi, in cartea vietii mele.
Lista ar putea continua, dar asta ar insemna ca ai putea citi ceea ce inca nu trebuie dezvaluit. Eu am o cafenea in care fiecare persoana, care si-a pus amprenta intr-un mod sau altul asupra existentei mele, are o masa la care sta. Unii stau impreuna, altii singuri. Eu sunt cel care serveste bauturile si schimba scrumierele. Cafeneaua este semi-plina cu cateva locuri disponibile si o coada modesta la intrare.
Nu platesc taxe nimanui, nu am casa de marcat, iar cafeaua costa 1 leu, pe care eu il platesc, nu “clientul”. Nu se fac rezervari, iar locurile nu sunt pentru totdeauna. Unele mese sunt goale pentru ca legatura s-a pierdut. Acestea au in permanenta o floare in vaza si o scrumiera curata.
April 2nd, 2008 at 1:50 am
Andreea Talmazan said:
Ma simt onorata ca sunt prima care citesc acest post. Sunt uimita cu cata naturalete iti pui sufletul pe masa. Sunt convinsa, pentru ca si eu am trecut prin asta, ca nu ti-a fost usor sa iti asumi greselile si durerea si mai apoi sa ierti. Ma trec fiori pe sira spinarii cat de frumos si de sincer ai scris. Cu toata dragostea…
April 2nd, 2008 at 2:25 pm
Cata said:
Frumos! Citesc blogul tau cam de cand ti l-ai facut dar am preferat sa nu comentez pentru ca nu aveam de zis ceva neaparat. Insa acum nu pot sa ma abtin si trebuie sa te felicit pentru ceea ce esti, ce ne oferi pe acest blog, pentru emisiunile de la Guerrilla, pentru progresele facute in fotografie si mai ales datorita faptului ca “iti pui sufletul pe masa” (asa cum a spus si d-na Andreea) intr-un mod asa frumos! Repetitia poate e putin enervanta, insa ma ierti tu. O zi frumoasa!
April 2nd, 2008 at 5:03 pm
mihaela said:
Simplu..deshis..profund. Asa pare pentru fete..insa nu vad de ce nu te-ar aprecia si baietii. Sunt putini aceia care-si dau seama ca sunt “manageri” de cafenea…
Imi place ca ai o cafenea curata, cu stil…de unde ai ce invata. Detest si ocolesc acele locuri..suflete…care nu transmit nimic.
Se asorteaza cu linistea Bucurestiului de azi….
Felicitari Petru!
April 2nd, 2008 at 5:54 pm
catalina said:
Ne-am obisnuit sa evitam a vorbi despre lucrurile simple tocmai pentru ca ne par prozaice… Si totusi, atunci cand ne hotaram sa vorbim (si) despre ele, cel mai adesea stricam farmecul incercarii din teama de a nu parea ridicoli. Probabil ca tu ti-ai infrant aceasta teama si de asta articolele suna din ce in ce mai bine… Despre lucruri (aparent) simple, cu acceptare sau revolta, dar intotdeauna cu o doza binevenita de firesc.
April 2nd, 2008 at 6:33 pm
Vlad said:
Ft tare!
Frumos pus in randuri si total original
Keep it up
April 2nd, 2008 at 6:56 pm
Hudrea said:
Fain! Se fumează-n cafenea la tine?
Salutări de la Cluj.
April 3rd, 2008 at 7:44 am
ama said:
Bravo Petru ! Vezi ca se poate. Ai reusit sa ierti. Mare realizare, mare pas inainte.
April 3rd, 2008 at 12:24 pm
ralu said:
Hey petrule… FELICITARI! pt ca ai reusit sa faci unul dintre cele mai grele lucruri…sa ierti si sa-ti asumi propriile greseli… nu sunt multi cei care la varsta ta reusesc sa faca lucrul asta si asta conteaza f mult in evolutia ta personala; e o alta treapta pe care ai reusit sa o urci si am sa-ti tin pumnii si pt viitor. Sunt mandra de tine!
Te pup tare si keep walking… on the road to yourself
April 3rd, 2008 at 3:20 pm
Teo said:
Fain. Cred ca e cel mai sincer text din tot ce ai tu pe blogul asta. Mi-a placut. Totusi cum de te-ai hotarit sa dezvalui cafeneaua ta publicului larg?
April 3rd, 2008 at 5:27 pm
AnnaRaluca said:
13.mda. acu era 7 sa stii!
Oricum, mereu am vrut sa scriu, da nu prea mi-a iesit! Imi pare bine ca iti iasa tie, si ca imparti si cu noi o bucata din tine! Great job!
April 4th, 2008 at 4:03 pm
mmanolash said:
Pai pot eu domnule sa mai spun ceva? Sorb linistit din ciocolata mea calda (nu servesc cafea), trag un fum din tigara si iti multumesc Petrule de aici de la masa de la geam pentru clipele pe care le-am trait cand am citit ce ai scris.
April 4th, 2008 at 4:56 pm
Daniel din Cluj said:
Bai frate, referitor la Petronela…..eu iti doresc sa te fi vindecat de tot pentru ca si eu sunt in situatia ta si ma rog si eu sa imi treaca.
April 4th, 2008 at 5:14 pm
Petru said:
a trecut ceva timp de cand m-am vindecat, si bine e. viata nu se opreste nici la cel mai mare necaz, ce sa mai zic de mizilicuri
April 5th, 2008 at 12:43 am
dana said:
Te felicit pt sinceritatea si omenia de care dai dovada..sa ierti nu este usor..iar sa fii sincer atunci cand o faci e si mai greu..ma bucur ca am ocazia sa privesc spre cafeneaua ta…sper sa am si eu, ca si tine, intr-o zi, puterea de a ierta cu adevarat insa deocamdata continui sa ma inec in propriul val amar..unele din articolele tale chiar isi pun uneori amprenta in viata mea..salutari si ganduri bune..
April 5th, 2008 at 9:00 am
Petru said:
imi cer scuze ca nu am raspuns pana acum, dar am vrut sa vad ce comentarii se aduna pentru a nu le influenta in nici un fel.
@Cata: oricand poti avea ceva de spus, oricand poti avea un punct de vedere. asta ne caracterizeaza ca oameni. pana si un caine are un punct de vedere cand latra o masina
. asa ca te indemn sa te faci “auzit” oridecate ori simti nevoia prin comentarii.
@mihaela: cu siguranta exista si cafenele fara stil, dar sa nu uitam ca si acelea sunt niste cafenele… si a mea poate avea mileuri (daca le mai stiti din copilariile noastre) pe mese sau alte kitsch-uri pe ici pe colo. ce e stil pentru noi, in ochii altora devine ktisch si invers.
@catalina: blogul acesta reprezinta o scena pentru mine, iar mie nu-mi place sa vorbesc in fata unei multimi pentru ca aceasta ma vede. la radio sunt linistit pentru ca sunt intr-o oarecare intimitate. blogul implineste un an luna aceasta. imi pare bine ca unele articole au atins si altele nu. Nu fiecare zi ne marcheaza viata.
@vlad: mersi mult.
@Hudrea: in cafeneaua mea poti fuma, de aceea la final spun ca mesele goale au intotdeauna o floare in vaza….si o scrumiera curata.
@ama: de iertat nu e greu, de vorbit despre asta e mai dificil am observat.
@ralu: jhonny walker
@teo: tot blogul este sincer, depinde cum il percepe fiecare acum. cafeneaua era una necunoscuta. am facut aceasta miscare de “marketing” pentru a o arata celor care au iesit din ea. sa-si dea seama unde nu mai pot intra.
@mmanolash: daca ai nevoie de ceva, zahar, o alta scrumiera, fa-mi un semn te rog.
@dana: sper ca acele articole care si-au pus pana acum amprenta asupra vietii tale sa te fi ajutat cumva. stai sa deschid usa cafenelei ca imi intra un oaspete si trebuie sa vad la ce masa-l asez.
April 6th, 2008 at 1:23 am
Umblu liber - UN AN | Umblu liber... said:
[...] articol postat este cel intitulat “Paste“, cel mai bun de departe imi pare a fi “Cafeneaua“, iar la cel mai prost chiar nu stiu ce sa aleg. Sunt prea multe. Mi-am varsat oful uneori, [...]
April 6th, 2008 at 1:56 am
julz said:
eu vreau un loc la nefumatori, si asta nu pt ca nu-mi plac fumatorii, dar fumul ma irita la ochi si incep sa plang, si nu ash vrea sa plang fara un motiv anume in cafeneaua lu’ petru!!!
April 12th, 2008 at 10:20 am
Petru said:
julz, nu stiam ca te am in Cafenea
April 23rd, 2008 at 12:49 pm
Petru said:
mandru va anunt ca acest articol va aparea in “Oblique Magazin”. Redactorul sef l-a citit total intamplator si m-a contactat pentru a cere permisiunea in vederea publicarii.
April 29th, 2008 at 9:45 pm
mary-lou said:
felicitari mai Petru…sincer nu stiu daca ma pot numara printre clientii cafenelei tale…dar sigur am zambit cand am trecut pe langa geam ..mi-a placut decorul bine ales si clientii care au avut aportul lor la drumul tau prin viata…e cel mai greu lucru sa ierti…dar te vindeca de atatea….datorita acestei cafenele esti Petru de astazi…fiecare client te-a slefuit…si la 24 de ani ar trebui sa stii cine esti…esti suma meselor goale, a scrumierilor pline, a clientilor care vin si pleaca, a fumului de tigara din cafeneaua ta….multumesc pentru floare…si pentru scrumiera curata…
May 8th, 2008 at 11:45 am
dragos said:
fratie sa-mi pastrezi si mie o masa, chiar daca de cand ai plecat din BC nu ne-am mai intalnim, macar pt zilele alea de pe insula, stii tu care
May 11th, 2008 at 7:07 pm
Bianca said:
ca bine zici…
imi place felul in care ai spus tot…
June 5th, 2008 at 5:26 pm
Danuta said:
Pun pariu ca Vita de vie sunt la o masa acolo.
Si ca masa aia e a lor forever. Pierd?
June 6th, 2008 at 1:13 am
Petru said:
Vita de Vie sunt pe scena Cafenelei. Prietenii mei asculta VdV pentru ca ma simt bine pe acordurile lor, iar daca eu le ofer un loc frumos, cu bauturi fine, totul din partea casei, ei asculta Vita de dragul meu
June 8th, 2008 at 3:59 pm
Irina said:
Am descoperit blogul tau de curand - ieri si ma bucur, ma bucur! Printre altele este.. educativ intr-un fel, si indeamna atat la meditatie, cat si la actiune pe vizitatorii sai…
Keep on rocking…
June 14th, 2008 at 12:13 pm
Oana said:
Superb! no other comments
July 2nd, 2008 at 10:49 am
medmed said:
July 13th, 2008 at 10:14 pm
Monica said:
Am si eu o masa cu o floare in vaza si o scrumiera curata? Glumesc.
Frumos, imi place stilul tau.
July 14th, 2008 at 9:49 am
Gabriel said:
Sentiment de seara calda … dupa o zi ocupata in care nu ai apucat sa simti ce faci …. in care schimbi ceva in tine si deabia seara “la cafea” iti dai seama ca a mai trecut o zi si ai mai crescut umpic.
Numa’ incet … cu treaba buna ….. cum zicea bunica.
Multe, bune si frumoase.
July 20th, 2008 at 12:11 am
Sem said:
Te-ai facut om mare! Pastreaza copilul din tine mereu!
August 21st, 2008 at 6:07 pm
Mano said:
Imi cer scuze Petru dar eu prefer sa ii ascult pe cei de la VdV atunci cand stau la masa si beau cate o bere…ei, nu eu. Imi pun castile si te salut din Tidy World
numai bine!
November 19th, 2008 at 11:40 pm
Elenne said:
Am ajuns intamplator sa citesc blogul tau, Petru, dar tin sa te felicit! In primul rand pt modul in care ai reusit sa asezi in cuvinte niste sentimente care te privesc numai pe tine, dar m-ai “bagat” si pe mine in povestea ta…foarte frumos spuse chiar si momentele mai putin placute. Si apoi felicitari pt toate celelalte post-uri! Si fie ca locul tau, Cafeneaua, sa fie vizitata numai de oameni faini si care sa-ti faca viata frumoasa!
November 22nd, 2008 at 1:06 am
Petru said:
Elenne, iti multumesc pentru cuvintele frumoase. De cand am postat acest articol tot mai multa lume s-a asezat la coada de la intrare si doreste o masa inauntru. Din pacate, ii servesc cel mult la fereastra, caci in interior destul de greu ajungi.
Sper ca vizitele tale sa se indeseasca pe Umblu liber si sper ca articolele mele sa-ti ofere… o stare, oricare ar fi aceasta.
December 13th, 2008 at 4:47 pm
Roxana said:
ma bucur ca esti de prin BC, ma mir ca esti atat de tanar.ma bucur ca esti si atat de tanar.iti doresc sa nu ajungi blazat si sa-ti pastrezi tot timpul aceeasi prospetime. …keep walking.daca nu poti merge..alearga.