Arhiva pentru June, 2008
Monday, June 30th, 2008
Ce ani…
Navigand din byte in byte, din site in site, am dat de videoclipurile de mai jos, iar amintirile ma chinuiesc… Doua, sau trei, anti-voci, care la vremea aceea au cam ridicat parul pe noi, cei de scoala generala-liceu.
Monday, June 30th, 2008
Zi aglomerata
Ai obosit vreodata sa multumesti pentru urarile de bine? Aceasta zi a adus zeci de mesaje pe internet cu “La multi ani de Sf Petru!”, care practic m-au impiedicat in conceperea emisiunii. Nu reuseam sa-mi caut informatiile pe internet, pentru ca de fiecare data aproape imi apareau ferestre de messenger.
Cativa colegi m-au sunat, unul mi-a dat sms, 4 m-au pupat la radio si cativa prieteni m-au contactat cu aceasta sfanta ocazie. Din pacate unii au uitat, persoane foarte importante, dar nu le port pica pentru ca sigur au uitat din motive intemeiate.
Ziua s-a incheiat cu un apel la care nu m-am asteptat. Parintele Petrisor de la Biserica “Sfantul Vasile cel Mare” din Bucuresti, la care am fost de doar doua ori, m-a apelat pentru a-mi ura “La multi ani!”. Probabil ca a salvat numarul meu in agenda, cand l-am sunat acum 5 luni si nu m-a uitat de atunci.
Saturday, June 28th, 2008
Coboara din mers!
Mi-am luat o minivacanta de 5 zile luni si am plecat cu trenul InterCity (sageata albastra) spre Bacau, cu plecarea la ora 15 din Gara de Nord. Iti dai seama ca afara nu era tocmai toamna, iar vara anul acesta seamana cu precedenta. Aerul conditionat era oprit asa ca am mers cu putini nervi la controlor pentru a-i explica ce pozitie ocupa el in societate, si anume sa fie legatura dintre mine si mecanic si, poate cel mai important lucru, sa-mi asigure o calatorie cat mai confortabila cu mijloacele din dotare.
Domnul respectuos mi-a spus ca abia a discutat cu mecanicul pentru a porni ventilatia si ca dureaza putin pana cand aerul se raceste. L-am crezut si m-am asezat pe scaun asteptand civilizatia sa ma loveasca drept la subrat. Ori a fost autosugestie ori intamplare reala, temperatura a scazut foarte foarte putin, aproape insesizabil. Am indurat pana la destinatie conditiile “impuse” de Uniunea Europeana care inca nu s-a bagat in asigurarea confortului pasagerilor-cetateni europeni.
Buba a fost la intoarcere azi-dimineata. La ora 4 am urcat in Sageata Albastra cu directia Bucuresti, tot InterCity. A fost destul de frig afara, iar eu am fost imbracat ca de canicula. Nu-ti poti imagina ce frig am indurat o statie, pana cand am mers la controlor scos din sarite si am inceput sa-i zic pe un ton autoritar de barbat la 1,70m si 70 de kg, ca mi-e frig. Raspunsul: “dar nu e frig…”. In cele din urma a oprit ventilatia foarte mirat pentru ca el stia ca a dat drumul la caldura (!?!?!). M-am asezat si am asteptat aerul cald sa ma imbie…. Pe naiba! Nimic! Am acceptat macar darul de la Dumnezeu si anume lipsa totala a aerului conditionat. Dupa 2 ore porneste iar. Merg, discut cu omul, opreste fluxul de aer. Culmea e ca in partea lui de vagon era binemersi, pramatia naibii!
Langa Bucuresti, ora 8, aerul conditionat este din nou pornit la viteza foarte mare si am crezut ca atmosfera devine una criogenica. In jurul meu pasagerii dormeau de ore bune inveliti in propriile haine, desi erau imbracati ca de toamna, iar eu tremuram la pragul hipotermiei imbracat ca de plaja fara nici o haina cu maneca lunga in bagaj. Am repetat miscarea rectilinie spre controlor, iar replica lui m-a lasat fara cuvinte, pentru o scurta perioada de timp: “dar afara a crescut temperatura…”, lucru care m-a scos din sarite “Incompetent mic ce esti, inauntru ninge!!!”
Wednesday, June 25th, 2008
Divin
Spuneam ca nu voi scrie nimic aici pana sambata cand ma voi intoarce la Bucuresti, dar iata ca internetul ma urmareste peste tot, iar intamplarile despre care pot scrie vin precum o avalansa. Astazi, 24 iunie, am luat din parcare masina tatalui meu si am plecat intr-un tur al catorva manastiri din Moldova, impreuna cu un var foarte apropiat si doua fete extraordinare.
Turul a avut itinerariul Bacau - Targu Neamt - Bacau - comuna Berzunti - Bacau. In total distanta a masurat 400 de km. Pana la prima manastire am avut parte de peripetii, dintre ele amintim coliziunea evitata la mustata cu botul meu in fundul unuia oprit la calea ferata, apoi frana de cativa metri buni a unui sofer de dubita disperat sa nu ma loveasca in timp ce intorceam in loc nepermis, sa-i dea Dumnezeu sanatate, si multe alte depasiri milimetrice prin locuri aproape imposibile, pe care eu le percepeam ca fiind foarte ok, dar care pe pasageri i-a ingrozit.
Prima manastire - Secu din jud. Neamt. Cocheta, ingrijita, mare si frumoasa. Atmosfera rece. Scris un Acatist, pus 5 lei in el si dat calugarului… Totul rece. Ma asteptam sa-mi spuna “Completati dvs o cerere…”. Rece, dar ok per total.
A doua manastire - Sihastria tot in jud Neamt. Mai mare decat Secu, la fel de frumoasa, dar mult mai rece. Un cadavru ar putea fi comparat la temperatura interioara. Intrati in biserica, una dintre fete a intrebat pe preotul de la intrare cat ar costa un Acatist de 40 de zile. Raspunsul ne-a cam socat “40 de lei”. Am crezut ca il iau ce ciuf si il dau cu capul de cruce. A lasat 20 de lei (?!?!?!) si am mers mai departe.
A treia manastire - Agapia (foto). Am un singur cuvant pentru a o descrie: superba! Atmosfera - rece, oameni parca absenti.
A patra si ultima - Sfantul Sava din judetul Bacau, o manastire mica (inca nu am fotografii de acolo), dar foarte primitoare. Am mers la o maica ce parea mai “bazata” si i-am spus ca am adus ceva pentru cei de acolo. A fost vorba despre niste pachete, care au continut ulei, faina, sare, zahar, vin (ravnit pana acolo de noi) cu unicul scop de a le dona. Am fost primiti inauntru, am stat de vorba cu ea si cu inca o maica, am fost dusi in biserica inchisa (era ora 21) unde au aprins luminile pentru a o putea vedea. Calugarul aflat in incinta ne-a prezentat ce ne-ar fi interesat si ne-au indemnat cu totii sa innoptam acolo. Din pacate nu am avut cum, dar cu siguranta vom reveni pentru ca zona este absolut superba, iar oamenii bestiali. La plecare ne-au invitat in magazinul bisericesc pentru a ne alege diferite obiecte si am primit in dar fiecare cate o plasuta ce continea o carte, nu am apucat sa vad despre ce, si cateva obiecte foarte frumoase. Am tinut sa cumpar ceva pentru a oferi niste bani, dar toata gramada pe care am ales-o a fost “calculata” la 8 lei, valoarea fiind de fapt peste 13. Am ales sa platesc estimarea mea, chiar daca suma a fost initial refuzata de catre maici. Ah, inca ceva: la intrebarea “cat costa un acatist de 40 de zile?” am primit raspunsul “nimic. Puteti lasa ce vreti sau cat vreti.”
La intoarcerea spre casa, o ploaie torentiala ne-a prins pe un deal plin cu serpentine, iar eu, sofer “experimentat”, am intrat cu roata dreapta fata in ditai groapa vazand apoi pe geamul portierei din dreapta cum sare capacul meu undeva pe camp. Am oprit, am inspectat problema si constatat paguba nesperat de mica, am cautat de nebun obiectul pierdut in santul de pe marginea drumului si am plecat mai departe.
O zi excelenta! 
Asa sper sa o ai si tu pe aceasta.
Sunday, June 22nd, 2008
Calitate ori cantitate?
Chiar daca am blog de un an si cateva luni, ma consider incepator in domeniu si sunt sigur ca “Umblu liber” nu e chiar cel mai aratos de pe net . De aceea mai pierd timpul si pe site-urile altora mai vechi si mai experimentati, lucru atestat de monitorizarile de trafic. Am gasit stirute de 1-2 paragrafe, amuzante, socante sau demne de a te infuria din anumite motive, amestecate cu elucubratii zilnice mai mult sau mai putin interesante.
Nu voi da aici nume sau adrese pentru ca nu am de ce sa atac, pana la urma fiecare e pseudo-liber pe net sa scrie cam orice ii reprezinta trairile, opiniile, aspiratiile ori frustrarile. Am dat peste un blog aflat in primele 50 de locuri pe trafic.ro si care e un fel de cult al personalitatii menit sa umezeasca pustoaice pana in 19 ani cu stream video al autorului, dar si cu un jurnal zilnic, din cate am observat. Intr-adevar, daca te numesti Jennifer Lopez ar interesa pe multa lume ce faci in fiecare zi, dar acel public cititor de intamplari cotidiene este acelasi cu cel al blogului aflat in discutie, chiar daca mai putin numeros.
Ajungi sa te intrebi: ce vrei sa faci cu viata pe care o ai? Sa te identifici cu cei multi ascultatori de radio 21 si privitori de Pro TV sau cu cei care cauta un sens in ceea ce scrii? Discutam cu proprietarul acelui site despre radio in general, iar el a dat un raspuns pe care nu il poti ataca in vreun fel pentru ca nu poti decat sa-i respecti opinia - “calitatea e importanta, dar cantitatea si mai…”.
Slava Cerului, sunt multumit cu statisticile de pe “Umblu liber”. Aproape ca s-a dublat numarul de cititori, lucru care ma pune intr-un fel in dificultate pentru ca nu sunt sigur daca vreau sa prind in mintile mai multor oameni, si astfel sa cresc, ori sa sper ca publicul citior de bloguri se va identifica treptat cu unele articole si ca va reveni asupra lor pentru a fi sigur ca a inteles bine ce am vrut sa spun de fapt, acest lucru garantandu-mi o stagnare in statistici dar o evolutie calitativa. Ai vrea sa citesti despre alte lucruri aici? Ai dori o schimbare pe www.umbluliber.com ? Sunt doua intrebari care asteapta raspunsurile tale prin comentarii, dar nu inseamna ca le voi si urma printr-o schimbare in “politica” gandirii personale, caci pana la urma acest site ma reprezinta 100%, dar informativ as fi curios sa aflu ce parere ai.
Saturday, June 21st, 2008
24
Numarul nu ma atinge in nici un fel, dar ziua de 16 iunie 2008 m-a impresionat. A fost ziua mea pe care nu am sarbatorit-o. Am primit cadouri care m-au inmuiat prin semnificatie si nu prin valoare materiala, iar cadoul suprem ar fi fost concertul Vita de Vie care a avut loc inainte cu 24 de ore si la care din pacate nu am putut ajunge. Ironia sortii. In schimb, colegul Ciprian Dinu mi-a facut o surpriza care mi-a umplut ecranul de ferestre de messenger cu urari de “La multi ani!” fara ca eu sa stiu de unde a aflat tot poporul.
Multumesc Ciprian pentru urare, Andreei pentru telefonul dat de langa scena in timpul concertului pentru a asculta live “Praf de stele”, multumesc si colegilor care mi-au transmis ganduri de bine prin internet si telefon, dar nu pot sa nu multumesc celor care au comentat in preajma acelei zile pe “Umblu liber” urandu-mi o viata fericita, alaturi de multe contacte din messenger care mi-au umplut desktop-ul.
Acesta sunt eu. Cred ca deja ma cunoasteti in mare masura citindu-ma ocazional sau regulat si/sau ascultandu-ma la radio in aceeasi maniera. Scot palaria in fata voastra si dau de baut aici, acum, virtual.
Ciprian Dinu - La multi ani Petru (Radio Guerrilla)
Asculta mai multe audio Divertisment »
