Cine Doamne iarta-ma m-a trezit din somnul de dupa amiaza? M-am ridicat din pat cuprins parca de panica! Ce … se aude? Pe Realitatea TV, Corina Chiriac in cadrul emisiunii 16-18 Deschide Lumea a prezentat clipul de mai jos.
Este vorba despre fetele de la Indigo, eliminate din Eurovision acum 2 ani, faza pe tara, a caror mama a avertizat TVR-ul ca va da in judecata pe oricine poate pentru ca fetele ei au facut meditatii cu unul din baietii de la Modern Talking, iar asta garanteaza pana si castigarea “marelui” concurs. Acum fetele merg mai departe si ne fac de ras afara. Ajunse in Statele Unite au decis sa cucereasca taramul fagaduintei cu lookul incendiar, cu formele apetisante, dar au uitat sa mentioneze ceva despre voce.
Este vorba despre concursul rival “American Idol”, in varianta americana, “America’s got talent”. Iata performanta inegalabila. Si cand te gandesti ca fetele provin dintr-o familie de intelectuali… Seamana sau cu doua femei usoare pe scena?
Orice concurs are nevoie de ceva picant pentru a vinde mai bine. De aceasta data au ales doua domnisoare care pot aparea si pe pitzipoanca.org pentru ca show-ul sa fie mai interesant. Le uram succes!
Pentru a ajunge la radio trebuie sa ies din casa la 10:15. Din fata blocului iau autobuzul 123, la unirii schimb cu metroul spre Aviatori de unde iau 331,330,131, 335 sau altii ca ei pana in Piata Presei Libere. De acolo pe jos prin subsolul Casei Scanteii, care arata precum un decor din SAW. 60 de minute dureaza. Prea mult.
Ruta a doua: merg pe jos pana la Dristor de unde iau metroul spre Unirii. De acolo spre Aviatori si autobuze pana la Piata Presei. Mers la pas grabit prin beciul Casei si ajung la radio. Durata: 60 de minute. Futu-i mortii ma-sii.
Ruta a treia: merg pe jos pana la Dristor, metrou pana la Crangasi, 41 pana la Piata Presei, pas grabit prin beci, ajung la radio. Durata 50 de minute.
De ce ma grabesc? Astazi am uitat ca trebuie sa ajung la ora fixa la radio, asa ca m-am relaxat pe drum. Daca e sa intarzai, Ciprian Dinu va explica asta pe radio iar eu voi ajunge cand voi dori fara a ma grabi. 123 din fata blocului pana la Unirii, metrou pana la Aviatori, iar de acolo pe jos prin Herastrau spre Casa Presei. Afara a plouat pe durata drumetiei, dar asta nu m-a afectat sub nici o forma. Nu am simtit parca niciodata o asemenea placere la contactul cu apa de ploaie intr-un decor de semi-natura. Beciul arata precum un SAW mai luminos, iar duhoarea de acolo era menita doar sa ma trezeasca. De ce atata graba? Maine este ziua mea calendaristica, dar o simt ca avand loc astazi, iar cadoul suprem – concertul Vita de Vie de diseara. Aceasta a fost Ruta a patra – durata: 60 de minute.
Indiferent cat dureaza drumurile noastre, tot acolo ajungem. Important e cum ne simtim pana la destinatie.
Discutam cu cineva pe messenger astazi si am atins subiectul “inmormantarea”, un subiect care imi ridica fiecare fir de par de pe acest corp. Inevitabil m-am gandit cum as vrea eu sa decurga inmormantarea proprie si sigur ai facut si tu acest exercitiu de imaginatie la un moment dat.
Sa presupunem ca voi muri in 2008 la superba varsta de 24 de ani, asa cum sunt toate varstele. Atentie, nu cunosc terminologia in materie de “trecere in lumea celor drepti” sau mai pe scurt in “datul coltului”:
-
-
sa nu existe acel alai cu clasica masina utilitara purtatoare de mort spre cimitir. Nu vreau sa paralizez o strada pentru ca am dat ortul popii sau sa stie toata lumea ca a murit un om;
ne intalnim la capela de la cimitir, dar incadreaza-te in sfertul academic…
daca ar exista vreo bocitoare pe langa sicriu, as dori ca cel mai bun prieten sa o indese langa mine in groapa ca sa o aud atunci cum mai urla;
nu mi-ar placea ca lumea sa ma jeleasca! Rupi haina de pe tine doar cand asculti manele, nu la inmormantarea mea!
ar fi ok ca anumite persoane apropiate mie, sau nu, sa tina mici discursuri despre cum am fost eu in ochii lor, cu bune si rele, si as vrea ca de rele sa se rada;
in timpul priveghiului as dori muzica chillout (oliver shanti, buddha bar etc), betisoare parfumate si miros de tamaie;
nu vreau sa fiu coborat in groapa de fata cu toata lumea. Prea traumatizant pentru apropiati. La final de slujba, preotul isi ia banii si pleaca impreuna cu toata lumea exceptandu-l pe cel mai bun prieten. Acesta este unicul care ma va vedea coborand in pamant asigurandu-se pentru mine ca groparii isi vor face bine treaba;
printre altele, pe sicriu vreau sa fie inscriptionate lucrurile care mi-au placut cel mai mult in aceasta viata (de ex un microfon de radio, semnul formatiei preferate) si mesajul “Ne vedem in viata viitoare!”
pe crucea mormantului obligatoriu sa existe imprimate cartile care mi-au marcat existenta, pentru ca in viata urmatoare sa continuu evolutia spirituala de unde am ramas intr-aceasta.
Nu-mi mai este frica de moarte, dar mi-e teama de durerea fizica a momentului peste care sper sa trec foarte repede. Care sunt preferintele tale privind inmormantarea care te va avea in centrul atentiei?
Nu este vorba despre cea gravitationala ci despre cea “spirituala”, daca vrei. Acum 2 luni cineva mi-a impins sub nas un documentar “The Secret” pe care l-am considerat a fi o baliverna inainte de a-l vedea, parere pe care nu mi-am schimbat-o in timpul vizionarii, ci abia la cateva saptamani dupa, in sensul ca nu ar mai fi “secretul”, daca e pus intr-un documentar. A fost facut parca pentru americani. Cat mai evident si dus la extrem in materie de idei pentru a o evidentia pe cea principala.
Filmul, pe care sunt aproape sigur ca l-ai vazut sau ca ai auzit macar de el, spune ca poti avea orice doresti, material sau nu, daca-ti doresti sa ai. Simplu, nu? Nu am masina, dar sunt bucuros cu masina pe care vreau sa o am, gandind la prezent actiunea. AM si e al naibii de frumoasa, chiar daca locul de parcare e gol in fata blocului. Invitati pentru a da interviuri in acest documentar sunt oameni “de vaza” in materie de spiritualitate si filosofie, religia nefiind atinsa deloc.
Dupa cum spuneam, la cateva saptamani dupa vizionarea documentarului, am inceput sa “atrag” oameni care-mi pot da raspunsuri la intrebari fara a fi nevoie sa le adresez. Aseara m-am trezit abordat de o amica pe care o stiu de aproape 2 ani. M-a surprins cu niste idei, ajutandu-ma astfel sa inteleg anumite lucruri. La fel s-a intamplat acum 2 saptamani cu o tanara doamna, care a simtit nevoia sa ma abordeze pe id-ul de messenger folosit la radio pentru a discuta lucruri care pe mine ma intereseaza. Mi-a oferit raspunsuri la intrebari si m-a ghidat in anumite situatii. Lista cu situatii, care s-au “potrivit” este a naibii de mare si contine foarte multe intamplari din februarie si pana in prezent.
Anul trecut, si de fapt din acest motiv scriu prezentul articol, pe 15 iunie Vita de Vie a fost in concert in B52 (foto dreapta). Nimic special, daca nu iei in calcul faptul ca a 2a zi era aniversarea “celor 23 de primaveri”, iar concertul parea a fi pentru mine, cel putin asa l-am simtit fericit fiind. In ultimele 2 luni m-am gandit cu un oarecare regret la faptul ca anul acesta nu voi avea un concert intr-o astfel de zi (care ar fi fost sansele?), dar si cu o oarecare speranta ca trebuie sa se-ntample, iar acum am aflat ca vor canta pe 15 iunie, fix ca acum un an.
Exista Legea Atractiei? Fuck yeah! Imi trebuie un avizier din pluta pentru a agata in el toate lucrurile pe care mi le doresc si mi-e teama ca se va umple destul de repede. E dificil pentru ca mai tot ce-mi doresc nu este material, asa ca nu stiu cum sa le agat in panoul vietii mele…
Daca vrei, e un news flash. Am aflat astazi in drum spre casa de la Europa FM in autobuz ca trupa Zdob si Zdub a fost implicata intr-un accident rutier. Ceea ce scriu aici nu e neaparat informatie sigura, si ma refer la detalii, pentru ca am auzit fugitiv, dar am verificat cat am putut de bine din sursa sigura.
Asadar, “microbuzul formatiei a fost lovit de un altul intrat pe contrasens. In urma accidentului solistul a fost ranit la spate si se afla internat la un spital din Chisinau. Unul dintre baieti are clavicula rupta, tobarul are o problema cu piciorul, iar sunetistul trupei a suferit o comotie cerebrala si va sta cel putin o luna de zile internat in spital.” (ziua.ro)
Indiferent care este entitatea divina in care crezi, roag-o sa-i ajute pe baieti sa scape cu bine din intamplarea asta, sau macar tine-le pumnii daca nu ai astfel de credinte. Comentariile voastre vor fi printate si trimise trupei dupa ce acest eveniment va trece, pentru a le alina, pe cat posibil, trauma.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
