Saturday, August 9th, 2008
Nu ma suna
Nu ma suna daca nu ai ce transmite. Urasc telefoanele care suna pentru a satisface curiozitatea de la celalalt capat al firului venita odata cu intrebarea “Ce mai faci?”. “Bine, multumesc. Tu? -Pai bine si eu, te-am sunat sa vad ce mai faci.”, iar de aici blank total. De ce m-ai sunat? Ai vreo informatie sa-mi transmiti? Suna-ma pentru:
# a-mi ura “La multi ani!”
# a ma invita undeva
# a-mi aduce la cunostinta faptul ca…. (fill in the blanks)
# ca ai aflat ca am avut un accident cu masina si vrei sa te asiguri ca sunt in regula, totusi te-ai putea uita si tu la Pro Tv la ora 5. Daca cineva moare, acolo apare prima data.
# a-mi da o idee geniala
# ca vrei ceva concret
Un asemenea telefon a venit la finalul unei zile foarte grele din partea unui prieten lovit subit de dorul meu. Dupa clasica intrebare “Ce mai faci?”, a inceput sa-mi relateze intamplari total banale, care-l priveau doar pe el si care pe mine ma oboseau din ce in ce mai tare… Si asa priveam peretele cu un interes sustinut asupra punctelor formate in aplicarea lavabilului gandindu-ma “Doamne, fa ceva ca nu mai pot de somn!” si se intrerupe convorbirea. Astept sa sune cu un chef nebun de reject, dar cu ideea ca omul sa stie ca nu eu mi-am facut placerea de a opri tortura, ci o forta superioara. Suna si reluam. “Doamne cu ce am gresit? Vreau sa dooooooorm!!!”, iar pe linia cealalta ma suna un coleg de la radio - scuza perfecta, si adevarata pe deasupra. Am incheiat conversatia si mi-am vazut de viata.
Inca o convorbire asemanatoare in importanta cu reclama “Bonux Perlan” a trecut prin viata mea precum o pauza publicitara nedorita si foarte enervanta.
Arata ca ai cojones