Umblu Liber | Petru

Am revenit la varianta de pe 6 august a blogului si am pierdut toate comentariile de la ultimele 2 articole republicate astazi, al 3lea si cel mai nou urmand sa-l recuperez maine, daca va fi posibil. Din pacate nu pot recupera comentariile.

Nu ma suna daca nu ai ce transmite. Urasc telefoanele care suna pentru a satisface curiozitatea de la celalalt capat al firului venita odata cu intrebarea “Ce mai faci?”. “Bine, multumesc. Tu? -Pai bine si eu, te-am sunat sa vad ce mai faci.”, iar de aici blank total. De ce m-ai sunat? Ai vreo informatie sa-mi transmiti? Suna-ma pentru:

# a-mi ura “La multi ani!”
# a ma invita undeva
# a-mi aduce la cunostinta faptul ca…. (fill in the blanks)
# ca ai aflat ca am avut un accident cu masina si vrei sa te asiguri ca sunt in regula, totusi te-ai putea uita si tu la Pro Tv la ora 5. Daca cineva moare, acolo apare prima data.
# a-mi da o idee geniala
# ca vrei ceva concret

Un asemenea telefon a venit la finalul unei zile foarte grele din partea unui prieten lovit subit de dorul meu. Dupa clasica intrebare “Ce mai faci?”, a inceput sa-mi relateze intamplari total banale, care-l priveau doar pe el si care pe mine ma oboseau din ce in ce mai tare… Si asa priveam peretele cu un interes sustinut asupra punctelor formate in aplicarea lavabilului gandindu-ma “Doamne, fa ceva ca nu mai pot de somn!” si se intrerupe convorbirea. Astept sa sune cu un chef nebun de reject, dar cu ideea ca omul sa stie ca nu eu mi-am facut placerea de a opri tortura, ci o forta superioara. Suna si reluam. “Doamne cu ce am gresit? Vreau sa dooooooorm!!!”, iar pe linia cealalta ma suna un coleg de la radio – scuza perfecta, si adevarata pe deasupra. Am incheiat conversatia si mi-am vazut de viata.

Inca o convorbire asemanatoare in importanta cu reclama “Bonux Perlan” a trecut prin viata mea precum o pauza publicitara nedorita si foarte enervanta.

Nu-mi vine sa cred ce teapa mi-am luat!!! Si cat am riscat!!! Sunt un bou!!! Acum 3 ore am discutat cu o vecina care-mi spunea ca i-au aparut de cateva zile gandaci in casa. Nu e cea mai curata locuinta de pe etaj, dar se poate intampla aproape oricui sa primeasca vizitatori de la vecinii de coloana si asa mai departe. Intamplarea nefericita face ca dupa 3 ore, adica acum 30 de min aproximativ, sa-mi bata la usa o echipa de dezinsectie. Am facut imediat legatura.

Ok, e ceva BIG in bloc, hai sa lasam pe cei doi domni sa-si faca datoria. Si incepe unul sa dea prin baie cu un bat stropitor de substanta interesant mirositoare. Ii intreb de ce nu au pus un anunt la parter ca noi, locatarii, sa stim de aceasta campanie de igienizare si sa luam la cunostinta de vizita lor, nu sa ne trezim ca bat oamenii la usa “haideti sa va omoram gandacii!”. Imi explica unul ca ei au pus afis, dar ca acesta sigur a fost rupt de copiii de la parter, lucru care mi s-a parut cel putin bizar avand in vedere ca toata ziua cobor si urc prin aceeasi scara de bloc si nu am vazut nimic acolo… Mi-am dat seama ca e ceva putred.

“Stiti, exista o taxa pentru ceea ce facem noi aici. E de X lei pe metru patrat, adica 30 in cazul dvs.” “Clar e teapa!”, mi-am zis. Ok, ce fac acum? Sunt singur in casa cu doi necunoscuti, care ma pot impacheta linistiti in propriul WC, la cat de mari sunt pe langa mine. Le dau banii sau risc sa devin sechestrat in propria casa in timp ce ei se ocupa de “cules” ce le face cu ochiul? Am scos banii, mi-am acceptat teapa, au plecat cu foarte mult bunsimt, exagerat de mult chiar, iar eu am inceput sa dau cu clor peste tot pe unde au aruncat ei urina aia de substanta.

Nu pare sa fi disparut nimic… Nu aveau ce fura pentru ca nu am nimic de valoare la indemana… Am sters dupa ei, deci daca ar fi dorit sa faca misto de noi si sa plaseze oua de gandaci, nu le-a mers aici… Am dat mobila la o parte pentru a ma asigura ca ajung in fiecare coltisor… Asa ca am ramas in urma lor precum un…prost. Bravo Petru! Inca o experienta adaugata la viata dinamica bucuresteana menita sa te caleasca pentru ABSOLUT orice. Si mai lucrezi si in presa, incompetentule!

Tupa Massive Attack a acordat cu putin timp in urma un interivu in exclusivitate lui Marius Vintila la Radio Guerrilla, in direct din studio-ul corporatist. Tot atunci ei au efectuat extragerea castigatorilor invitatiilor pentru concertul de sambata din cadrul concursului Massive Attack de pe site-ul Radio Guerrilla.

PS: si ca sa dau un exemplu de Lege a Atractiei – o amica de-a mea si-a pierdut biletul astazi pentru concertul de maine si mi-a scris pe mess cat de revoltata este, ca legea a lucrat astfel impotriva ei, dar cand i-am spus ca in timp ce ea imi relata evenimentele, pe mine m-a abordat o alta prietena, care avea un bilet in plus si incerca sa-l vanda la pretul normal, s-a blocat. Coincidenta? Huh, nu exista asa ceva!

Interviu – Massive Attack – Radio Guerrilla
Asculta mai multe audio Divertisment »

Tags: attack, Interviu, massive, Radio