Arhiva pentru September, 2008
Monday, September 29th, 2008
Imbecilii Capitalei
Plecand astazi de la “work” m-a traznit o idee dupa ce m-am impiedicat de masina unui/unei idiot/idioate. M-am saturat sa ma lovesc de imbecilitatea multora de a parca pe unde-i taie creierul absent si daca se poate cat mai incomod pentru pietonii care nu mai au nici macar UN METRU de asfalt sa treaca. De aceea de astazi incep o campanie pe acest blog. Am trimis catre POLITIA RUTIERA a CAPITALEI urmatorul mail si astept cu infrigurare un raspuns. Va invit sa-l cititi:
“Buna ziua, ma numesc Petru Stratulat si sunt un platitor de impozite care doreste sa simta siguranta si increderea oferite de catre Politia Rutiera a Capitalei. In acest spirit va scriu aceasta sesizare care este de fapt mai mult o 
propunere de colaborare. Satul fiind sa-mi pun viata in pericol pe soselele Bucurestiului, am decis sa va dau o mana de ajutor de vreme ce, pare-se, aveti nevoie dumneavoastra ca organ al Statului.
Prin lentila aparatului meu foto va pun la dispozitie fotografii facute masinilor parcate periculos de ilegal: pe trecerea de pietoni, pe trotuar astfel incat pietonii sunt nevoiti sa circule pe strada, pe spatiul verde si asa mai departe. Cred ca sunteti la curent cu motociclistii si scuteristii care circula pe pista pentru biciclete. Eu va voi pune la dispozitie, daca doriti aceasta colaborare, imaginile in dimensiunile originale pentru a putea fi verificate de expertii dvs in vederea stabilirii originalitatii acestora.
Astfel, eu cetatean al Romaniei si platitor de impozite ma transform in Agent Constatator si va rog pe dumneavoastra, Politia Rutiera a Capitalei, sa actionati in vederea asigurarii minimului de siguranta si incredere. Acest mail va fi prezent, alaturi de imaginile facute pentru a va veni in ajutor pe adresa www.umbluliber.com, unde demarez un serial. Sunt curios de cate fotografii e nevoie pana cand veti da un raspuns pe care cu totii il asteptam…”
Voi publica raspunsurile lor precum si pe ale mele, care, sper eu, sa duca la un rezultat fara precedent si anume acela in urma caruia ii vom vedea pe 
agenti in strada impartind amenzi nu celor care chiar nu au unde parca, si o fac pe unde pot fara sa ne incomodeze, ci acelora de-a dreptul imbecili. Fiti va rog optimisti, ori prefaceti-va in fata mea ca sa nu-mi stingeti entuziasmul trist.
LATER EDIT. La trimiterea mailului am primit acest mesaj. Voi mai incerca in speranta ca este o problema de scurta durata, dar sunt sceptic… Unica solutie disponibila in absenta Politiei… CHEIA!
Sunday, September 28th, 2008
Marele Micky Alexandrescu
De o ora am o stare de voma continua. Marele Premiu de Formula 1 de la Singapore a inceput la ora 15, prima cursa din istoria sportului pe nocturna. Ceea ce face cursa mult mai interesanta e si faptul ca pilotii ruleaza pe acest circuit pentru prima data. Ok! Avem parte de un spectacol inedit comentat de… de… Mickyyyyyy Alexandrescuuuu, cel care a luat masa cu Schumy, i-a nasit copilul lui Hakkinen, care e prieten la catarama cu Massa si cel care i-a pus volanul in mana lui Hamilton.
Omul acesta nu inteleg cum de a ajuns comentator “de la fata locului” pentru TVR. Stiind cum se misca lucrurile in Televiziunea Romana, as paria pe un blat intre el si “cine trebuie” de acolo. De ce spun asta? Omul cica se pricepe la automobilism, lucru pe care nu-l comentez, si e nu stiu ce pilot in nu stiu ce ocazii. Ca este infrant de-a dreptul lamentabil, nu voi spune, ci ma voi lega de felul sau de a comenta.
Astazi a vorbit de foarte multe ori despre fiul baronului de la Bacau, fost primar in 2-3 randuri, Doru Sechelariu. Baiatul asta razgaiat a fost impins de taica-su in automobilism acum multi ani. Laudabil! I-a construit cel mai performant, cica, circuit de karting din Europa. M-am saturat sa aud intr-o transmisiune in direct FORMULA 1 laude si ofrande la adresa lui Doru, care a castigat o cursa dintr-o alta categorie ieri pe acelasi circuit. Acum a fost invitat la microfon pentru a-si da cu parerea de specialist asupra cursei de F1. Ca nu are cuvintele la el, nu trebuie sa mai dezbatem.
Sunday, September 28th, 2008
Depresia alba
La nunta la care am fost acum fix o saptamana am reintalnit o buna prietena din liceu, pe care nu am mai intalnit-o in ultimii 5 ani deloc. Desigur, momentul ce a urmat socului reintalnirii a fost foarte incarcat emotional.
“Alina” era pe vremea aceea o tipa de comitet, cum ar spune parintii si bunicii nostri, adica nu ai fi putut sta in pozitie verticala langa ea datorita rasului. Nebunatica e putin spus, iar o zi in prezenta ei trecea mai ceva ca una petrecuta dormind. Au existat momente speciale. Cativa pustani pusi pe sotii in fiecare zi, traind viata asa cum trebuie la varsta de 17 ani.
Dupa 5 ani am revazut-o. Arata la fel de bine la corp, jos palaria, dar e trista… Nu mi-a zis nimic legat de asta. Era evident. Ochii care-mi zambeau printre dume, zambetul larg si rasul colorat nu se mai regaseau acum in femeia aflata in fata mea. Era o cu totul alta fiinta pe interior incercand sa mascheze schimbarea printr-un machiaj frumos si in acelasi timp abundent in exterior.
Impresia pe care mi-a lasat-o este aceea ca ori are probleme foarte mari, poate de sanatate, ori drogurile si-au facut loc in viata ei. Judecand dupa expresia fetei, comparativ cu ce vedeam in urma cu 5 ani, mi-e teama ca drogurile mi-au rapit o prietena.
Friday, September 26th, 2008
Romaneste
O situatie poate fi denumita “romaneasca” atunci cand sistemul, pe care e aceasta construita, este unul defectuos, rudimentar si gandit… Si negandit. La demisolul Casei Presei exista un fel de tunel. In acesta-si face veacul personalul unor tipografii. Cel putin asa pare. In capatul acestui tunel al groazei exista o usa metalica, iar dincolo de aceasta un lift. Liftul duce la etajul 5, unde Radio Guerrilla exista.
Pentru a trece de usa metalica, trebuie sa prezinti, teoretic vorbind, legitimatia de presa apartinand trustului Realitatea-Catavencu. Efectul dorit de catre cel care detine tipografiile este ca prin acest tunel sa treaca DOAR angajatii acestui trust, pentru ca “traficul de persoane” sa se diminueze. Usa metalica, ne intoarcem la ea, este incuiata, iar cheia sta la un paznic. Acesta deschide oricui fara a cere legitimatia.
Liftul are cartela de acces, daca-ti poti imagina asa ceva. Ramai langa mine ca e interesanta situatia. Scopul este acelasi: doar angajatii trustului pot folosi liftul. Din pacate nu exista o solutie pentru cei din afara lui, care vin, de exemplu, sa ridice premii de la Guerrilla, ori pentru curierii care duc/aduc lucruri. De aceea, outsider-ii vor avea acces la lift prin cartela pe care acelasi paznic, de la usa metalica, o are asupra sa.
Asadar avem:
Citeste mai mult »
Friday, September 26th, 2008
De 20 de ori, in 48 de ore!
Nu spun ca e un mass idiot, ci ca a devenit o adevarata isterie pe net.
“Trimis de Ministerul Mediului: Stiti unde se arunca uleiul din tigaie dupa o friptura facuta acasa ? Chiar daca nu facem foarte des friptura, cand o facem, aruncam uleiul folosit in chiuveta, nu-i asa? Aceasta e una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. De ce o facem? Pur si simplu pentru ca nu e nimeni care sa ne explice cum se face corect. Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa asteptam sa se raceasca si sa il punem in sticle de plastic, sau de sticla, sa punem dopuri la sticle si sa le aruncam la gunoi. UN LITRU DE ULEI FACE APROXIMATIV UN MILION DE LITRI DE APA NON POTABILA, CANTITATE SUFICIENTA PENTRU O PERSOANA PENTRU 14 ANI. Daca tu alegi sa trimiti acest email prietenilor tai, mediul iti va fi recunoscator.”
Friday, September 26th, 2008
Fantoma lui Videanu
Videanu nu mai este primar, dar fantoma lui ii bantuie pe locuitorii sectorului 1, in special pe cei din zona strazilor Mr.Av. Gh. Stalpeanu si Mr.Av. Mircea Zorileanu, pentru necunoscatori - zona pietei Domenii. Acel cartier superb, de care v-am scris aici, este deranjat de 3-4 zile de buldozere si oameni calificati sa schimbe…bordurile.
Bordurile desigur nu au nevoie de aceasta schimbare, si in nici un caz locuitorii cartierului, care deja s-au cam enervat din cauza zgomotului dar si a cheltuirii total aiurea a banilor publici. Acum 2 zile am vazut o camera video sosita pentru a surprinde fantoma lui Videanu la treaba. Din pacate nu tin la mine aparatul foto, dar promit ca de maine il voi avea pana si in chiloti daca nu am alt spatiu de depozitare, pentru a va arata starea bordurilor vechi in comparatie cu cele noi.
Sper ca edilii sectorului 1 sa aiba aceste borduri pe piept la momentul trecerii dincolo de viata materiala… Sa dea cu capul din 2 in 2 metri de bucatile astea de piatra… Asa sa ne ajute Dumnezeu!
(foto: gmpredut.blogspot.com)
Thursday, September 25th, 2008
Sunt un angajat de cosmar
Oooo da! Mi-am dat seama ca sunt un angajat de cosmar. Sunt nou in agentia aceasta de publicitate (nu te panica, sunt in paralel si la Guerrilla) si deja am inceput sa fac schimbari pe aici. Dupa prima saptamana, pe care am inceput-o amenajand biroul si aruncand la gunoi ce nu-mi apartine, a sosit a 2a in care mi l-am reamenajat. Am dat Apple-ul pe PC-ul din dreapta mea (am ajuns la capatul puterilor cu el), am reconfigurat totul prin Windows. Dupa ce mi-am cam terminat treaba, spre finalul zilei, mi-am dat seama ca sistemul audio 5.1, prezent aici pentru toata sala si ajuns pe masa mea in format 2.1, este incomplet…
Cum s-ar auzi Doamne pe 5 boxe? Am gasit doar 2 din cele 3 disponibile, si mi le-am pus in jurul scaunului. 2 sunt pe masa langa monitor, a 3a in stanga prinsa cu propriul cablu de o chestie ciudata, iar cea de-a 4a sta periculos pe un pervaz interior pe dreapta. Acum pot spune ca ma simt ca acasa pe acest scaun. Din pacate, acasa pot comanda pizza de la Zaza, aici nici vorba…
Idei vin cat de cat… Mai greu uneori. Ieri, spre exemplu, am alergat, mental vorbind, dupa o idee de slogan si nu mi-a venit nici amenintata cu somnul. In cautarea ei adormisem la un moment dat cu capul pe tastatura pana cand am auzit usa de la intrare. Intrase sefa: “Petru, am nevoie de cateva variante de slogan pt produsul X.” Instantaneu am inceput sa scriu. I-am dat 5. Imediat, 5 pixuri au venit pe rand pe calea aerului la biroul meu, dinspre al ei, cate unul pentru fiecare idee “pe langa”, iar cand trimit vreo idee, stau pe capul ei “ai primit? da ce parere ai?” pana cand imi da un feedback. Din fericire, a venit si ideea buna in privinta X-ului si nu numai. Pana acum sunt multumit de un slogan, care ar putea genera o campanie mai altfel, un spot tv, unul radio si de un slogan induiosator. Treaba mai este, iar eu frec duda pe blog. Mi-a trebuit sefa cititoare de “Umblu liber”…
Monday, September 22nd, 2008
Mireasa la Guerrilla
Nu stiu cati dintre voi au fost pe frecventele Eliberadio-ului aseara, duminica 21 sept, la emisiunea lui Iulian Tanase, Razboiul Sfarsitului Saptamanii, dar crede-ti-ma pe cuvant ca aveti ce citi in paragrafele ce urmeaza.
Pe data de 21 septembrie 2008 unul din cei mai buni prieteni ai mei, Matei, si-a incatusat inelarul pe viata. Lucru oarecum dureros pentru burlacii care-l cunosteau drept mare iubitor de femei inainte de a o cunoaste pe actuala doamna Serban. Asta se intampla acum 2 ani, cred. Ma rog, nu durata este importanta ci ce stii sa faci cu ea, nu? El in 2 ani a facut ceva ce eu in 6 nu am avut curaj. Revenind. Fotografii vor fi cu miile, iar dvd-urile cu superbul moment 4.
Momentul cel mai emotionant pentru mine ca si cavaler de onoare nu a fost la biserica in timp ce imi curgea pe costum ceara de la lumanare. Pot spune ca aici am avut momentul gretos al zilei. Ma iau de preoti, atentie! In gura mamii lor de patriarhi si nu numai, ca nu e vina preotului neaparat, pentru ca te obliga, daca esti de o alta religie, sa te convertesti pentru a putea fi cununat in biserica ortodoxa. Bai nenorocitilor, in %^$^$$$ vostri, unde ramane liberul arbitrul si dreptul de a-ti alege religia ahtiati dupa bani si enoriasi ce sunteti, bai zdrentelor! Gata, m-am racorit! Pentru a clarifica acest moment de furie: ea este vietnameza, el roman, ea budista, el ortodox. Initial nimeni nu a vrut sa-i cunune din motiv ca ea nu e crestina. Asa ca s-a 
vazut nevoita sa se converteasca. Nu a trecut cu inima la crestinism ci din obligatie. SPER SA ARDETI IN IAD PREOTI DE RAHAT CE SUNTETI IN FRUNTE CU MULT PREAFERICITII PATRIARHI! Momentul gretos: “Se cununa robul lui Dumnezeu Matei cu roaba lui Dumnezeu Cristina (nume ales in urma botezului crestin).” Cum se identifica ea saraca acum cu acest nume dupa ce 22 de ani s-a invatat cu altul? Nu se identifica… E doar o formalitate, un nume pe care nu-l va folosi niciodata. Imi venea sa sparg niste capete. De la biserica lu peste am plecat spre Palatul Bragadiru. Mirii au fost admirati intr-un Cadillac decapotabil.
Momentul cel mai emotionant. Pentru cei care nu stiu, sala este una foarte mare, dreptunghiulara, cu 2 niveluri (parter si etaj 1). Mesele de la etaj sunt langa peretii laterali ai cladirii astfel ca puteai privi in jos, spre podeaua de la parter, pentru ca etajul 1 era practic un balcon imens intern. In fata salii erau mirii si socrii, in partea opusa eu, la etaj, privind spre Matei, cel care de atat timp imi este aproape la bine si la rau. Am ridicat paharul cu Pepsi spre el, iar el de la zeci de metri distanta m-a vazut si mi-a raspuns. In acel moment NIMIC nu a mai contat! Nu conta ca suntem unde suntem, ca avem sute de oameni in jur, ca eu sunt cu logodnica langa mine, ca el e cu sotia. In acel moment ne-am conectat… Eram doar noi doi comunicand la distanta. Am pus mana dreapta la frunte salutand cu respect, militareste, apoi am dus-o la inima, ca in cele din urma sa arat cu ea spre ei doi. Instantaneu mi-au dat lacrimile.
A urmat traditionala ciocnire de pahare cu toti invitatii, moment in care m-a vazut socrul lui. Despre momentul meu de triumf in ale bautului asupra veteranului alcoolului, am scris aici. Imediat si-a amintit de mine si a zis un singur lucru: zooo! Cel putin asa se aude. In vietnameza inseamna “pana la fund!”. “Aoleu!”, mi-am zis si am pus vin, in speranta ca nu vede whiskey-ul. “Wicky, wicky!”, si am dat un pahar de whiskey pe gat. M-am inecat, inrosit la fata si ametit instantaneu.
MOMENTUL CULMINANT. La vietnamezi, nunta nu tine pana dimineata ci pana la ora 00. Furatul miresei trebuie efectuat mai devreme, asa ca in timp ce mancam orez mi-a venit o idee: Iulian Tanase! L-am sunat, am primit acceptul lui, am luat un nuntas pana acasa de unde am insfacat la subrat tunerul, ne-am intors la nunta si am conectat radio-ul la mixer. La 20:45 am luat mireasa de o aripa, am fugit cu fusta ei in mana si cu dansa in fusta, desigur, pana la Piata Presei Libere. Mai jos aveti continuarea, care s-a auzit pe radio in toata tara, dar si la Palatul Bragadiru.
Razboiul Sfarsitului Saptamanii - Mireasa furata
Asculta mai multe audio Divertisment »
Saturday, September 20th, 2008
“Ce muzica misto ai pus azi…”
M-am saturat sa tot primesc acest mesaj pe messenger de la ascultatorii de Radio Guerrilla, si cum nu-mi place sa primesc rasplata pentru munca altora, va spun acum cum functioneaza un post de radio. Sper sa acopar cat mai bine subiectul fara a fi acuzat ca dau informatii din bucataria interna.
Asa cum arata studio-ul din imagine, realizatorul de programe are de-a face cu un mixer compus din 12 “cai” (canale) si un soft de emisie, 3 computere si 5 monitoare, un procesor de sunet si cam atat. Pare a fi multa treaba, ei bine de fapt nu este. In timpul emisiunii “Siesta Weekend” din 12 canale folosesc cel mult 3 (microfonul si 2 surse de muzica), iar in ceea ce priveste softul de emisie, acesta nu-ti da mari batai de cap decat foarte rar.
Softul de emisie e destinat sa-ti usureze cat mai mult treaba pentru ca tu, realizatorul, sa ai timp sa gandesti emisiunea. Astfel ca: o buna parte din jingle-uri apar singure in playlist impreuna cu publicitatea, care playlist este creat de Mircea Oculeanu (director muzical & realizator “Guerrilla Social Club”) cu o zi inainte. Singura ta datorie e sa asiguri un jingle la cel mult 2 piese si adaugarea fisierelor de stiri (TITLURI, CORTINA, END). Muzica, aici voiam sa ajung intr-un final, este selectata si introdusa in softul mai sus mentionat de catre directorul muzical. Acesta gandeste in grafice, studii, reactii, pareri avizate, prognoze si mai putin in gusturi. Munca de playlister imi pare a fi cea mai dificila. Nu e usor sa alegi zilnic, ora de ora, din mii de piese doar cateva.
La fiecare fix, playlistul pentru ora ce urmeaza iti este livrat pe ecran in mod automat, iar tu ai acces doar la 6 piese odata. Ordinea curgerii melodiilor este foarte importanta. De aceea muzica este impartita pe categorii. Imi cer scuze avizatilor in radio, care intra pe acest blog, dar simt nevoia sa explic putin mecanismul aplicat tuturor radio-urilor. Exista melodii care sunt rulate mai rar, mai putin rar, destul de des, des si foarte des. Ar mai intra si melodiile care nu sunt rulate deloc, si care exista in baza de date fiind lasate la atitudinea realizatorului. Softul este capabil, dupa anumite criterii precizate foarte clar la fiecare melodie, odata ce a fost introdusa in acesta, sa le selecteze in mod automat, dar un playlister simte mai bine ora de difuzare si locul unei anumite piese.
La intrebarea “de ce dati prea des formatia X?” va raspund in felul urmator: orice radio are categoria numita “Heavy Rotation”. In mod normal, acolo sunt introduse melodiile noi, aducatoare de audienta. Iti place noul hit Metallica si stii ca Guerrilla il canta la 5 ore, asculti pentru a-l prinde. Din pacate pentru piata radio din Romania, cele mai multe radio-uri au cam acelasi Heavy Rotation. Noi am ales sa fim diferiti. De aceea de ceva vreme, la noi auzi unele melodii care apar in Heavy-ul concurentei dupa cateva saptamani sau luni de zile. Motivul: “colegii” de breasla asteapta sa vada daca ceea ce dam nou, prinde. Daca prinde = aduce audienta. Daca nu prinde = enerveaza si alunga oamenii.
Asa ca dragi ascultatori, Petru de prea putine ori trebuie laudat pentru selectia muzicala. Uneori sar peste playlistul setat de catre colegul meu pentru a introduce o melodie care-mi place foarte mult si care simt ca-si are locul la acea ora. De aici si obsesia mea vizibila pe radio cu Vita de Vie. A mai trecut, stati linistiti. Sper ca am acoperit destul de bine subiectul.
