Oooo da! Mi-am dat seama ca sunt un angajat de cosmar. Sunt nou in agentia aceasta de publicitate (nu te panica, sunt in paralel si la Guerrilla) si deja am inceput sa fac schimbari pe aici. Dupa prima saptamana, pe care am inceput-o amenajand biroul si aruncand la gunoi ce nu-mi apartine, a sosit a 2a in care mi l-am reamenajat. Am dat Apple-ul pe PC-ul din dreapta mea (am ajuns la capatul puterilor cu el), am reconfigurat totul prin Windows. Dupa ce mi-am cam terminat treaba, spre finalul zilei, mi-am dat seama ca sistemul audio 5.1, prezent aici pentru toata sala si ajuns pe masa mea in format 2.1, este incomplet…
Cum s-ar auzi Doamne pe 5 boxe? Am gasit doar 2 din cele 3 disponibile, si mi le-am pus in jurul scaunului. 2 sunt pe masa langa monitor, a 3a in stanga prinsa cu propriul cablu de o chestie ciudata, iar cea de-a 4a sta periculos pe un pervaz interior pe dreapta. Acum pot spune ca ma simt ca acasa pe acest scaun. Din pacate, acasa pot comanda pizza de la Zaza, aici nici vorba…
Idei vin cat de cat… Mai greu uneori. Ieri, spre exemplu, am alergat, mental vorbind, dupa o idee de slogan si nu mi-a venit nici amenintata cu somnul. In cautarea ei adormisem la un moment dat cu capul pe tastatura pana cand am auzit usa de la intrare. Intrase sefa: “Petru, am nevoie de cateva variante de slogan pt produsul X.” Instantaneu am inceput sa scriu. I-am dat 5. Imediat, 5 pixuri au venit pe rand pe calea aerului la biroul meu, dinspre al ei, cate unul pentru fiecare idee “pe langa”, iar cand trimit vreo idee, stau pe capul ei “ai primit? da ce parere ai?” pana cand imi da un feedback. Din fericire, a venit si ideea buna in privinta X-ului si nu numai. Pana acum sunt multumit de un slogan, care ar putea genera o campanie mai altfel, un spot tv, unul radio si de un slogan induiosator. Treaba mai este, iar eu frec duda pe blog. Mi-a trebuit sefa cititoare de “Umblu liber”…
Nu stiu cati dintre voi au fost pe frecventele Eliberadio-ului aseara, duminica 21 sept, la emisiunea lui Iulian Tanase, Razboiul Sfarsitului Saptamanii, dar crede-ti-ma pe cuvant ca aveti ce citi in paragrafele ce urmeaza.
Pe data de 21 septembrie 2008 unul din cei mai buni prieteni ai mei, Matei, si-a incatusat inelarul pe viata. Lucru oarecum dureros pentru burlacii care-l cunosteau drept mare iubitor de femei inainte de a o cunoaste pe actuala doamna Serban. Asta se intampla acum 2 ani, cred. Ma rog, nu durata este importanta ci ce stii sa faci cu ea, nu? El in 2 ani a facut ceva ce eu in 6 nu am avut curaj. Revenind. Fotografii vor fi cu miile, iar dvd-urile cu superbul moment 4.
Momentul cel mai emotionant pentru mine ca si cavaler de onoare nu a fost la biserica in timp ce imi curgea pe costum ceara de la lumanare. Pot spune ca aici am avut momentul gretos al zilei. Ma iau de preoti, atentie! In gura mamii lor de patriarhi si nu numai, ca nu e vina preotului neaparat, pentru ca te obliga, daca esti de o alta religie, sa te convertesti pentru a putea fi cununat in biserica ortodoxa. Bai nenorocitilor, in %^$^$$$ vostri, unde ramane liberul arbitrul si dreptul de a-ti alege religia ahtiati dupa bani si enoriasi ce sunteti, bai zdrentelor! Gata, m-am racorit! Pentru a clarifica acest moment de furie: ea este vietnameza, el roman, ea budista, el ortodox. Initial nimeni nu a vrut sa-i cunune din motiv ca ea nu e crestina. Asa ca s-a vazut nevoita sa se converteasca. Nu a trecut cu inima la crestinism ci din obligatie. SPER SA ARDETI IN IAD PREOTI DE RAHAT CE SUNTETI IN FRUNTE CU MULT PREAFERICITII PATRIARHI! Momentul gretos: “Se cununa robul lui Dumnezeu Matei cu roaba lui Dumnezeu Cristina (nume ales in urma botezului crestin).” Cum se identifica ea saraca acum cu acest nume dupa ce 22 de ani s-a invatat cu altul? Nu se identifica… E doar o formalitate, un nume pe care nu-l va folosi niciodata. Imi venea sa sparg niste capete. De la biserica lu peste am plecat spre Palatul Bragadiru. Mirii au fost admirati intr-un Cadillac decapotabil.
Momentul cel mai emotionant. Pentru cei care nu stiu, sala este una foarte mare, dreptunghiulara, cu 2 niveluri (parter si etaj 1). Mesele de la etaj sunt langa peretii laterali ai cladirii astfel ca puteai privi in jos, spre podeaua de la parter, pentru ca etajul 1 era practic un balcon imens intern. In fata salii erau mirii si socrii, in partea opusa eu, la etaj, privind spre Matei, cel care de atat timp imi este aproape la bine si la rau. Am ridicat paharul cu Pepsi spre el, iar el de la zeci de metri distanta m-a vazut si mi-a raspuns. In acel moment NIMIC nu a mai contat! Nu conta ca suntem unde suntem, ca avem sute de oameni in jur, ca eu sunt cu logodnica langa mine, ca el e cu sotia. In acel moment ne-am conectat… Eram doar noi doi comunicand la distanta. Am pus mana dreapta la frunte salutand cu respect, militareste, apoi am dus-o la inima, ca in cele din urma sa arat cu ea spre ei doi. Instantaneu mi-au dat lacrimile.
A urmat traditionala ciocnire de pahare cu toti invitatii, moment in care m-a vazut socrul lui. Despre momentul meu de triumf in ale bautului asupra veteranului alcoolului, am scris aici. Imediat si-a amintit de mine si a zis un singur lucru: zooo! Cel putin asa se aude. In vietnameza inseamna “pana la fund!”. “Aoleu!”, mi-am zis si am pus vin, in speranta ca nu vede whiskey-ul. “Wicky, wicky!”, si am dat un pahar de whiskey pe gat. M-am inecat, inrosit la fata si ametit instantaneu.
MOMENTUL CULMINANT. La vietnamezi, nunta nu tine pana dimineata ci pana la ora 00. Furatul miresei trebuie efectuat mai devreme, asa ca in timp ce mancam orez mi-a venit o idee: Iulian Tanase! L-am sunat, am primit acceptul lui, am luat un nuntas pana acasa de unde am insfacat la subrat tunerul, ne-am intors la nunta si am conectat radio-ul la mixer. La 20:45 am luat mireasa de o aripa, am fugit cu fusta ei in mana si cu dansa in fusta, desigur, pana la Piata Presei Libere. Mai jos aveti continuarea, care s-a auzit pe radio in toata tara, dar si la Palatul Bragadiru.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
M-am saturat sa tot primesc acest mesaj pe messenger de la ascultatorii de Radio Guerrilla, si cum nu-mi place sa primesc rasplata pentru munca altora, va spun acum cum functioneaza un post de radio. Sper sa acopar cat mai bine subiectul fara a fi acuzat ca dau informatii din bucataria interna.
Asa cum arata studio-ul din imagine, realizatorul de programe are de-a face cu un mixer compus din 12 “cai” (canale) si un soft de emisie, 3 computere si 5 monitoare, un procesor de sunet si cam atat. Pare a fi multa treaba, ei bine de fapt nu este. In timpul emisiunii “Siesta Weekend” din 12 canale folosesc cel mult 3 (microfonul si 2 surse de muzica), iar in ceea ce priveste softul de emisie, acesta nu-ti da mari batai de cap decat foarte rar.
Ce vrea romanul? Care este Visul Romanesc? O casa, oricat de mare sau mica, un loc de munca, dar sa nu mearga prea des la el, un salariu bun si… cam atat. Poate am trait o parte din visul acesta, iar aici ma refer la orele de “munca”, dar mi-am dat seama ca vreau ceva.
De 5 zile vin cu drag si spor la o agentie de publicitate (povestea aici) cu ochii umezi dimineata. Strada Maior Aviator Mircea Zorileanu este una presarata pe ambele parti cu vilute cochete, frumusele si nu foarte mari. Doar cateva par noi, restul sunt vechi, bineintretinute sau renovate recent. Fiecare, aproape, are o curte micuta, o gradina in spate si una mica de tot in fata pentru cateva flori. Usa de la intrare, de obicei, are pe ea, in dreptul capului celui care intra, o coronita de flori, iar fereastra de langa aceasta gazduieste temporar o pisica domestica superba.
In fata gardului dinspre strada, cum te uiti la ea din afara, gasesti din 10 in 10 metri cate un copac mare cu un diametru cat sa-l cuprinzi cu mainile. O padurice asadar ce ascunde in linistea ei cateva case foarte cochete. Viata aici curge intr-un alt ritm. Rareori mai trece cate o masina pe sensul unic si uneori mai observi cate o masina de femeie parcata cu botul pe trotuar, pana in gardul unei cladiri, si fundul in strada, intr-o zona in care toate parcarile sunt laterale. E si ele soferi.
Am dat peste a 2a “cea mai mare idiotenie” aparuta vreodata pe antenele lui voiculescu. Cutremure, uragane, inundatii si frig, toate provocate de… de… de… acceleratorul de particule. Da, ai citit bine, cei 2 sau 4 protoni, care au alergat prin cei 24 de km de instalatie in testul de acum o saptamana, au generat, conform Antenei3, cataclisme.
Nu conteaza ca energia necesara experimentului, care va avea loc in octombrie pe 21, va rezulta din coliziunea particulelor aflate in deplasare, pe persoana fizica, cu viteza luminii, lucru care nu s-a intamplat saptamana trecuta. Dupa gafa monumentala ce a generat scandalul cu Mihaela Radulescu, trustul lui Voiculescu (apropos, am aflat ce mama naibii e Zu), o comite din nou.
Sigur ar fi fost Basescu de vina, dar daca CERN a inceput testarile instalatiei… Nu se intampla totul cum doresti. Si pentru ca acest articol sa fie credibil, atasez screenshot-ul stirii verificate, conform teoriei, din 3 surse: Dumnezeu, Sf. Petru, aici de fata, si OTV.
Colegul Bogdan Ciuclaru mi-a povestit cazul unei fetite din judetul Dambovita bolnava de o forma rara de leucemie si care are nevoie de tratament in strainatate. Povestea este una clasica. E nevoie de o suma enorma de bani (170.000 de euro). O parte este asigurata de Ministerul Sanatatii si 20.000 de euro pentru inceput de o fundatie din Italia precum si din alte surse. Ideea e ca raman vreo 30.000 de euro descoperiti si care trebuie gasiti cumva pentru ca aceasta fetita sa poata trai. Campania online a fost demarata de micul gigant de la Radio Guerrilla, Bogdan Ciuclaru, si o puteti gasi aici.
Tatal Andrei, fetita bolnava, a mai muncit prin Italia pentru a strange niste bani pentru fiica lui, a construit o casa pe care acum incearca sa o vanda si de asemenea doreste sa-si vanda un rinichi pentru a-i da o sansa la viata. Stiu ca sunteti satui de asemenea cazuri, stiu ca exista sute poate chiar mii de copii in aceeasi situatie, dar avem o problema aici cu Andra. Cum o rezolvam? O solutie ar fi propagarea campaniei pe cat mai multe bloguri (poate, poate cineva instarit o vede si baga niste fonduri), ori punand mana de la mana pentru a strange putin cate putin. Cazul a fost prezentat si la televizor, in prima faza la un post local, iar apoi la Acasa TV. Asta ar trebui sa dea o nota de incredere. O fi o televiziune vai de mama ei cu un public indoielnic, dar sunt sigur ca verifica aceste cazuri.
De la mijlocul lui iunie Andra Cristina Nicolae este internata la clinica din Italia si e programata pentru transplant in noiembrie. Sa strangem impreuna 30.000 de euro! Conturile bancare la care se pot face donatii sunt urmatoarele :
RO83BPOS16006687619RON01
RO18BPOS16006687619EUR01
Ambele conturi sunt deschise la BancPost.
Micuta Andra Nicolae, fetita din Ocnita (judetul Dambovita) care se lupta cu o forma rara de leucemie se apropie de finalul tratamentului cu citostatice si ar putea fi supusa unui transplant de maduva in luna noiembrie. Tatal micutei, Mihai Nicolae, a declarat ca deocamdata starea fetitei este stabila, miercuri va incheia un nou bloc de citostatice si mai raman inca doua astfel de sesiuni de tratament. “Noi traim cu speranta. Am vorbit chiar azi cu medicul care o trateaza in Italia si a zis ca e bine. Problema e ca, la vreo 4 zile dupa incheierea unui bloc de citostatice, ar putea sa faca febra, iar analizele incep sa-i scada. Noi speram ca o sa fie bine”, a adaugat Mihai Nicolae. (blogmeaway.ro)
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Oooo da! Mi-am dat seama ca sunt un angajat de cosmar. Sunt nou in agentia aceasta de publicitate (nu te panica, sunt in paralel si la Guerrilla) si deja am inceput sa fac schimbari pe aici. Dupa prima saptamana, pe care am inceput-o amenajand biroul si aruncand la gunoi ce nu-mi apartine, a sosit a 2a in care mi l-am reamenajat. Am dat Apple-ul pe PC-ul din dreapta mea (am ajuns la capatul puterilor cu el), am reconfigurat totul prin Windows. Dupa ce mi-am cam terminat treaba, spre finalul zilei, mi-am dat seama ca sistemul audio 5.1, prezent aici pentru toata sala si ajuns pe masa mea in format 2.1, este incomplet…
