Arhiva pentru October, 2008
Friday, October 31st, 2008
Informatia ma asteapta
Ieri am invins o temere pe care o am din februarie in urma a ceea ce mi-au spus unele persoane si unor carti care “discutau” despre ea in termeni nu tocmai prietenosi. Trei persoane mi-au recomandat sa merg pentru a o lua de coarne pentru ca de acolo as putea invata cu adevarat ceva. Ieri a fost ziua cand a treia m-a trimis.
O sala de clasa mare si rece, o lumina slaba de neon, banci vai si amar de ele, o tabla vopsita pe perete si “ciobita” pe alocuri si un om. Informatia iti vine pe cele mai diverse cai, unele dintre ele evident confortabile, iar altele care se lasa descoperite ceva mai greu. Este treaba ta sa descosi fiecare lucru pentru a afla ce doreste sa-ti transmita, iar aceea este o adevarata biblioteca imensa ce contine informatiile de care eu am nevoie, pe care eu le caut de ceva vreme.
Thursday, October 30th, 2008
Una buna/una rea
Mi-am propus ca de astazi sa nu mai gandesc prea profund ceea ce urmeaza sa scriu pe acest blog, pentru ca al meu coleg Mircea Oculeanu (director muzical la Guerrilla) este de parere ca din teama de a gresi, sunt destul de teapan in scriere. Asa ca de astazi las ideile sa preia fraiele degetelor mele spre o lenta si amuzanta distrugere a blogului.
Cel mai idiot inceput de zi a avut loc astazi la ora 9:00. Am iesit din casa pentru a ajunge la agentia de publicitate mai devreme pentru a cumpara un Hands-Free de Nokia de la magazinul Vodafone. Exact cand nu-ti trebuie, in statie intra autobuzul pe care de obicei il astepti 20 de minute - 135. Macar rezolv ceva astazi. “Nu avem hands-free-uri pt Nokia. Imi pare rau…”, mi-a spus domnisoara care s-a ocupat si de portarea numarului meu de orange acum o saptamana. Mestecand sfintii printre dinti ca am pierdut autobuzul degeaba, ies in mare graba din REAL ca sa vad in aceeasi statie al 2lea autobuz pe care de obicei il astept 20 de minute pentru aceeasi directie - 123. Am alergat si l-am prins la limita.
Thursday, October 30th, 2008
Romania fara groaza
Nu suntem in stare sa facem un film de groaza in tara asta… Am facut filme despre dragoste, istorie, comedii, dar de groaza chiar nu am vazut unul! S-ar putea sa fiu prea inchis in casa pentru a viziona un fim romanesc vechi de groaza, poate si pentru ca nu am dat de el pe internet, dar nu am auzit de nici o cronica ori o parere scrisa undeva in tot internetul. Nimic.
Nae Caranfil spunea in seara asta pe HBO, el e cel care a regizat “Restul e tacere” (recomand!), ca industria cinematografica din Romania este acum la apogeu si comparativ cu anii precedenti publicul nu mai este superior productiilor romanesti, ci invers. Apogeu, dar nu suntem in stare sa facem un film de groaza, care nici macar nu necesita efecte speciale, decoruri foarte scumpe ori mai stiu eu ce investitii de proportii.
Wednesday, October 29th, 2008
…nu exista, de fapt.
Va rog sa scuzati durerea de cap pe care o acuz acum cu mandrie, dupa ce am dat peste aceasta forografie relativ veche. A fost publicata in Playboy la un moment dat. Mi-a descretit putin fruntea. Cum ziceam si in articolul precedent, fiecare percepe realitatea asa cum vrea/poate. Cine se gandea ca realitatea aceasta arata asa bine? Sunt curios cum ar fi daca ai scoate tot photoshopul din ea, sutienul cu pernute din silicon (probabil) ori push-up, machiajul excesiv, chiar daca nu se observa tot, luminile si talentul fotografului + aparatul foarte performant. Cred ca doar Keo stie…
Tuesday, October 28th, 2008
Nimic din ceea ce exista…
De cand eram copil speram ca lumea ce ma-nconjoara sa nu fie doar atat cat percep prin cele 5 simturi. Crescand, m-am lovit de situatii ciudate pentru care nu am gasit intotdeauna explicatii logice, lucru care mi-a intarit speranta.
Prin clasa a 4a am stat pe perioada verii la un unchi de la tara, care avea prin gospodarie si cateva animale. Printre ele, o vaca. Pe langa mine, aceasta era imensa. Totusi nu ma ataca desi imi era foarte frica de ea. Vazand asta, unchiul mi-a spus ca “dobitoacele” vad imaginea alungita, crezand astfel ca omul este mai mare decat ele. In urma acestui dezavantaj natural, se si tem de el. “Interesant…”, mi-am zis, iar intrebarea mea a fost urmatoarea: “Pai si noi cum stim de fapt cum arata lucrurile?”
Sambata am cunoscut doua persoane cu care am avut o adevarata dezbatere la “Gara Lipscani” la un suc despre ceea ce ne inconjoara. Daca un cal vede omul mai mare decat este el de fapt, cum arata omul de fapt? Imaginea este preluata din mediul inconjurator de catre globul ocular si este apoi trimisa catre creier, care o proceseaza. De aici pleaca pentru interpretare, care este si destinatia finala. Globul ocular difera de la specie la specie. Asa cum un cal vede intr-un fel obiectele din jurul sau, iar omul altfel, cum ne putem da seama ca arata de fapt lumea ce ne-nconjoara?
Tuesday, October 28th, 2008
Numai cretini
Ca om de rand, care se pricepe la politica aproape la fel de bine precum vanzatoarea din piata, duc o viata foarte stresanta de vreo 2 saptamani. Oriunde intorc privirea, avem o criza. Cea care ne da rau peste cap este aceasta internationala, care cica nu ne-ar afecta, dupa cum spunea un cretin din politica romaneasca.
“Avem cea mai mare crestere economica din Europa!” - suna cunoscut? Suntem bazati pe cresterea aceasta economica incat suntem in stare sa radem in fata pericolului. Vine tornada, iar noi in loc sa ne refugiem in beci printre paianjenii speriati, iesim afara sa ne jucam cu zmeul. Ratingul de tara se duce dracului din cauza maririlor de salarii si pensii din ultima perioada, iar asta inseamna ca statul roman plateste dobanzi mai mari si ca investitorii vor fi putin mai reticenti privind “cresterea noastra economica”. Toti economistii tarii apar la TV pentru a trage un semnal de alarma! “Nu mariti salariile profesorilor cu 50% pentru ca si alte sectoare bugetare vor cere!!! Aruncati economia in aer!!!” Basescu vine si declara responsabil ca sunt bani si pentru alte sectoare.
Tariceanu face tot ce ii vine in minte sa se opuna, dar nu are voie, pentru ca Executivul EXECUTA ceea ce Parlamentul decide. Cine a votat in Parlament legea maririi? TOTI PARLAMENTARII. A fost votata in unanimitate. PNL-istii au ridicat mana cretinoida si apoi au spus ca le pare rau. Ce partid conduci Taricene? Doi cretini conduc cele mai importante institudii ale statului - Presedintia si Guvernul. De Parlament nu ma iau ca apoi umplu blogul de carne.
Monday, October 27th, 2008
Inca un imbecil
Imi pare rau ca a scapat cu capota nezgariata ori “pupata” cu un sitcker. Totusi iata parcarea efectuata aproape de mijlocul strazii. Pe pietoni nu-i deranjeaza, dar putem fi de acord ca e un imbecil.
via Matei
Sunday, October 26th, 2008
Cum sa scapi de controlorii RATB
Toata ziua am scotocit internetul, cautand ajutor si la prieteni priceputi la Drept, si am dat in cele din urma peste imaginea de mai jos, care culmea era chiar pe site-ul RATB-ului. Daca un controlor nu-ti da voie sa cobori din autobuz, ori nu doresti sa-i prezinti Cartea de Identitate, arata-i aceste randuri. Nu ar strica sa ai imaginea imprimata intr-un buzunar la orice ora.
Sunday, October 26th, 2008
Victorie impotriva Sistemului
Rareori am parte de asemenea momente de satisfactie, iar ziua de ieri se numara printre acestea. Imediat dupa incheierea emisiunii am coborat din Casa Presei la statia de autobuz, unde am gasit, asteptandu-ma parca, masina 335. Pentru ca semaforul arata culoarea rosie, soferul a tinut usile deschise, iar eu am observat o tanara domnisoara, aparent studenta, alergand pe o distanta considerabila pentru a prinde autobuzul.
In cele din urma a ajuns. Imediat ce s-au inchis usile, un controlor a aparut. Arat abonamentul. Saraca domnisoara nu avea asa ceva si nici bilet, din motiv ca s-a grabit. Banii erau in mana, dar autobuzul in statie. Daca te grabesti, ce alegi? Masina sau biletul? Controlorul presa pt a primi buletinul chiar daca tanara incerca sa-i explice aratandu-i banii din mana si explicandu-i ca nu a avut timp, iar pentru o statie e oarecum aberant sa-i dea amenda, mai ales ca e studenta si nu prea o duce bine cu banii. Ajunsi in preajma statiei la care trebuia sa coboare, i-am spus de fata cu “organul” ca poate cobori linistita pentru ca nu poate fi retinuta, conform legii. Controlorul RATB nu este organ autoritar al statului, ci un simplu angajat al unei Regii Autonome. Usile s-au deschis, iar tipa nu a stat pe ganduri. Cred ca-ti imaginezi ce a urmat.
“De ce va bagati peste treaba noastra domnule?”, am auzit din stanga mea. Incerc acum sa redau cat mai clar conversatia din memorie, care a durat 2 statii, adica pana la Aviatorilor:
