Oct 27 2008
Inca un imbecil
Imi pare rau ca a scapat cu capota nezgariata ori “pupata” cu un sitcker. Totusi iata parcarea efectuata aproape de mijlocul strazii. Pe pietoni nu-i deranjeaza, dar putem fi de acord ca e un imbecil.
via Matei
Archive for October, 2008
Oct 26 2008
Cum sa scapi de controlorii RATB
Toata ziua am scotocit internetul, cautand ajutor si la prieteni priceputi la Drept, si am dat in cele din urma peste imaginea de mai jos, care culmea era chiar pe site-ul RATB-ului. Daca un controlor nu-ti da voie sa cobori din autobuz, ori nu doresti sa-i prezinti Cartea de Identitate, arata-i aceste randuri. Nu ar strica sa ai imaginea imprimata intr-un buzunar la orice ora.
Oct 26 2008
Victorie impotriva Sistemului
Rareori am parte de asemenea momente de satisfactie, iar ziua de ieri se numara printre acestea. Imediat dupa incheierea emisiunii am coborat din Casa Presei la statia de autobuz, unde am gasit, asteptandu-ma parca, masina 335. Pentru ca semaforul arata culoarea rosie, soferul a tinut usile deschise, iar eu am observat o tanara domnisoara, aparent studenta, alergand pe o distanta considerabila pentru a prinde autobuzul.
In cele din urma a ajuns. Imediat ce s-au inchis usile, un controlor a aparut. Arat abonamentul. Saraca domnisoara nu avea asa ceva si nici bilet, din motiv ca s-a grabit. Banii erau in mana, dar autobuzul in statie. Daca te grabesti, ce alegi? Masina sau biletul? Controlorul presa pt a primi buletinul chiar daca tanara incerca sa-i explice aratandu-i banii din mana si explicandu-i ca nu a avut timp, iar pentru o statie e oarecum aberant sa-i dea amenda, mai ales ca e studenta si nu prea o duce bine cu banii. Ajunsi in preajma statiei la care trebuia sa coboare, i-am spus de fata cu “organul” ca poate cobori linistita pentru ca nu poate fi retinuta, conform legii. Controlorul RATB nu este organ autoritar al statului, ci un simplu angajat al unei Regii Autonome. Usile s-au deschis, iar tipa nu a stat pe ganduri. Cred ca-ti imaginezi ce a urmat.
“De ce va bagati peste treaba noastra domnule?”, am auzit din stanga mea. Incerc acum sa redau cat mai clar conversatia din memorie, care a durat 2 statii, adica pana la Aviatorilor:
Oct 23 2008
EcoPeople si frica de plicuri
Ma streseaza plicurile. Exista oare o cateogorie in care as putea intra? Exista claustrofobi, oameni care se tem de… lamai, de… carne congelata, dar de plicuri? De fiecare data cand verific posta, nu o fac din curiozitate, ci din teama ca inauntru pot gasi ceva care sa ma dea peste cap. Facturile sunt o rutina, iar rutina imi place in anumite situatii, dar cand primesti citatii pentru cei care au stat inaintea ta la aceeasi adresa, te cam ia cu frisoane, si nu numai.
In aceasta seara din cutia mea postala mica si goala, iesea un plic. L-am scos, format A4, maron precum situatia ce parea a se transforma in ceva eco friendly si urat mirositor. De fapt, momentul a fost unul foarte placut pentru ca am primit primul numar al revistei EcoPeople. Nu sunt un fan al denumirilor in alte limbi decat romana, si mai ales engleza: 1.e mai simplu sa gasesti titlu in engleza & 2.vorbesc o alta limba decat cea afisata. In sfarsit, am luat-o in autobuz la rasfoit si am fost placut impresionat de calitatea printului, de numarul articolelor si de faptul ca am primit-o gratis. Uitasem ca m-am inscris pentru abonament cand abia inaugurasera site-ul.
Oct 22 2008
Nu mai sunt portocaliu
Puteti face misto-uri de genul “oricum esti urat ca noaptea”, dar in privinta telecomunicatiilor, telefonul meu nu mai este portocaliu. Asteptand de cativa ani ideea portarii numarului de telefon, ieri, in prima zi de disponibilitate a portabilitatii, am fost la Orange pentru a ma asigura ca al meu contract nu ma tine tras de par.
Timp de 6 ani le-am fost client pe un abonament pe care mi l-am dorit la vremea aceea, cu minute gratuite cat mai multe dupa ora 20. Atat. Aceasta era unica facilitate. Am fost tentat de foarte multe ori sa sar in barca vodafone, dar numarul vechi si numarul mare de contacte care mi-l cunosteau, au constituit un motiv intemeiat de continuare a suferintei.
Portabilitatea a inceput de ieri. La serviciu m-am uitat pe ofertele Vodafone, sa vad ce mi s-ar potrivi, si am dat peste abonamentul Extra (50 de min nationale, 150 in retea si 150 de mesaje gratuite + convorbiri nelimitate cu un numar din Voda, toate la orice ora) care ajunge la 6 euro/luna, iar daca alegi sa dai inca 7 euro, ai toate optiunile dublate. Nu-i asa ca suna bine?
Abia am asteptat sa inchei programul la Agentie. Dupa o ora de calatorie prin Bucuresti, am ales ca destinatie, nu apartamentul calduros si confortabil, ci eventuala coada de la Orange, culminand cu cea de la reteaua rosie cu gaze care se iubesc. Dupa ce am aflat ca numarul nu are obligatii la reteaua mama, am mers perete-in-perete la Vodafone pentru a finaliza visul. Domnisoara Oana (magazinul din Real – Calea Vitan) a fost foarte draguta, am si ras putin si mi-a intins un chestionar, care sa lamureasca noua retea de ce renunt la cea veche.
