Sau cultul incult. Pune ghilimelele unde doresti, mesajul este acelasi. Florin, un comentator de pe blog, m-a apostrofat ca de obicei recomand carti mai ciudate si ca nu citesc un Dostoievski pentru a putea conversa cu el pe marginea acestuia. Autorul e doar un exemplu. Totusi de ce as fi obligat de ceilalti sa ma incadrez intr-o normalitate care nu-mi convine?
Nu l-am citit pe Dostoievski si nu stiu cand o voi face. Poate cand voi simti o chemare spre cartile sale si nicidecum fara aceasta, doar pentru a satisface dorinta unora de a ma incadra intr-un sistem de valori. Daca nu am savurat unii autori cu traditie in bibliotecile asa zisilor culti ai tarii, sunt incult? Dar ei cum sunt in privinta cartilor mai putin cunoscute si “ciudate” de care nici macar nu au auzit, dar pe care eu le-am savurat? Sau in cazul acesta regula se schimba? citeste mai mult »
Azi sunt trist. Cred ca-mi este dor de mine… Cel mai mare cretinism trait vreodata de om este sa zambeasca de unul singur in oglinda. Sta ca la poze. Nu prea are curaj sa se priveasca direct in ochi. E atent la cum ii stau hainele, iar daca este gol, nici macar nu se uita, pentru ca nu-l intereseaza. Forteaza-l sa se arunce direct in ochii lui pentru mai mult de 10 secunde. Niciodata nu-i va placea ceea ce vede.
In viziunea mea este cretinism pentru ca si eu sunt plin de asa ceva. Culmea e ca-mi gasesc o scuza. In orice caz, daca reuseste sa se vada, in loc sa planga devine ipocrit si se uita ca si cum ar flirta.
Pana la urma, nu stiu daca jucam pe scena sau ne impiedicam prin culise. In ceea ce ne priveste, nu vrem sa aflam nimic si in principiu ne anulam. Ba mai mult decat atat ne mai si comemoram. citeste mai mult »
Unicul profesor care mi-a atins inima in cei 4 ani de liceu a fost cel de Geografie, Badiu Maricel. Un domn pe la 45 de ani, pe atunci, mic de statura, jovial si dotat cu o placere imensa de a preda. Omul acesta stia cand sa glumeasca si de asemenea stia cand sa se impuna. La orele sale am ras foarte mult in timp ce am invatat lucruri uimitoare pentru varsta aceea. Educatia, in viziunea lui, vine cu zambetul pe buze si nu prin impunerea unei frici elevului de catre cadrul didactic.
Aproape la fiecare ora, domnul profesor, ajutat de 2 colegi din clasa, venea cu un televizor si un VCR. De-a lungul timpului a strans multe casete video inregistrate de pe Discovery. Documentarele prezentate se refereau in cea mai mare parte la Spatiul Cosmic, fenomene meteo extreme etc. Prin imaginile acestea completa teoria pe care ne-o preda cu harta in fata. Nu puteai parasi sala de clasa cu informatiile asimilate mecanic. Asa ceva a fost imposibil caci logica iti era trezita, resuscitata si incantata de modalitatea de predare. Notele nu erau deloc umflate ci puse pe merit, iar acestea erau destul de mari, odata ce cu o asemenea atitudine la clasa nu puteai decat sa ai informatiile bine intiparite in minte si intelese. citeste mai mult »
Aryana Havah revine cu o noua carte subtire, ca numar de pagini, dar bogata in informatie. “Viata pe Pamant… Incotro?” descrie intalnirea ei cu o persoana speciala, care primeste raspunsuri de undeva de dincolo de noi aproape la orice intrebare. Desi aparent un caz perfect pentru Spitalul 9, persoana aceasta ofera informatii care ne-ar putea fi de un real folos, iar daca etichetezi ceva ce nu intelegi ca fiind “gunoi”, nu inseamna neaparat ca gunoiul, asa cum il vezi tu, nu este vazut ca ceva superb de catre altii. Citeste cartea dupa ce parcurgi “Inuaki, reptilianul din mine”, scrisa de acelasi autor. Legatura dintre cele doua este destul de importanta pentru a zugravi un tablou ceva mai complex.
Ma distrez copios uitandu-ma pe Antena3. Dinozaurii de la Spiru Haret tin o conferinta de presa. Primul la vorbitor: un brontozaur care a citit un comunicat de presa pe care foarte bine l-ar fi trimis institutiilor mass-media, dar ei vor sa-l citeasca in fata camerelor. S-a balbait, i-au tremurat chilotii si a vorbit aproape rastit.
Acum, un profesor cu o prezenta placuta citeste o scrisoare deschisa catre Ecaterina Andronescu. Cam asa e conferinta de presa de la Spiru Haret. Exact asa cum decurge si fluxul informational in cadrul universitatii. Vine omul la vorbitor si citeste. Nu este capabil sa spuna ceva ce ii apartine la nivel de idei.
Trebuie sa fii tamp sa dai admiterea in cadrul unei asemenea institutii care face de ras invatamantul superior din Romania!
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Sau cultul incult. Pune ghilimelele unde doresti, mesajul este acelasi. Florin, un comentator de pe blog, m-a apostrofat ca de obicei recomand carti mai ciudate si ca nu citesc un Dostoievski pentru a putea conversa cu el pe marginea acestuia. Autorul e doar un exemplu. Totusi de ce as fi obligat de ceilalti sa ma incadrez intr-o normalitate care nu-mi convine?
