Viata este suma experientelor generate de situatiile ce ti-au servit drept lectii de-a lungul anilor. Acestea au venit din intamplari si persoane, care au stat la baza lor. Pana anul acesta am tinut oamenii, abia iesiti in fata mea, la distanta pentru perioade destul de lungi ca apoi sa le permit sa se apropie de mine. Sunt o fiinta care se apara de ceilalti by default, tematoare ca nu cumva sa aiba de suferit din cauza lor. Odata ce m-am convins ca amicitia se poate transforma in prietenie, ma atasez foarte mult.
Realizez ca anul acesta am facut exceptia care mi-a generat experienta. Odata, ca niciodata, o persoana a reusit sa treaca de garda ridicata. Bucuria mi-a invadat fiinta si asa a dat startul unei adevarate prietenii. Ei bine, aceasta a avut de suferit cu putin timp inainte de Anul Nou. Repet, asa ceva nu mi se intampla. Ultima data a fost in copilarie. :) Timpul face totusi ca omul sa se schimbe si sa fie temator.
Precum un urs dupa o lunga hibernare, iesim incet-incet la lumina din umbra sarbatorilor de iarna, sarbatori ce nu au avut nici o legatura cu semnificatia lor religioasa. De ce folosesc pluralul, cand am avut una singura – Craciunul?
Dupa trei zile de zacut, deschid un ochi, apoi pe celalalt, si privesc prin ambii, in sfarsit, lumea ce ma-nconjoara. Vad oameni din ce in ce mai numerosi pe strada, masinile calcand asfaltul ranit de iarna, hypermaketul Real deschis 24 de ore pe zi (daca ar sti ei ca de fapt sunt numai 16 ore…). Radio-urile isi reiau programul normal, in mare masura, televiziunile sper sa lase in urma stirile specifice sfarsitului de an si sa-si gaseasca alte obsesii.
Filmul, ce o are in rolul principal pe Cameron Diaz, nu m-a impresionat in primele 50 de minute, deci in prima jumatate. Frumusetea lui, prin mesajele adanci pe care le poarta, m-a lovit din plin in a doua parte, in care am aflat cateva raspunsuri. Problema a fost ca acestea au ridicat alte intrebari, unele dintrele ele ramanand fara raspuns la final.
Cameron primeste la usa, dis-de-dimineata, o cutie. Aceasta are un dom de sticla sub care se afla un buton rosu. Domul poate fi ridicat printr-o cheie ce ii va fi livrata de catre un domn a doua zi. Daca va apasa butonul, va primi 1 milion de dolari, bani gheata neimpozabili, actiune in urma careia un strain va muri. Dupa aproape 24 de ore de framantari, inainte de a expira termenul limita, il apasa, primeste banii si i se spune ca altcineva, strain de ea, va primi cutia reprogramata pentru un alt test.
Planul a fost unul simplu: mers in camp, intre doua paduri, la o casa aflata in constructie, dar inchisa cu usi si geamuri, la usita unui semineu, cu un generator in functiune, un laptop, boxe, lumanari si un bec. Participantii: 8 persoane “ciudate”. Cea mai apropiata casa se afla la cativa km distanta.
Pentru ca au fost doar doua masini, ce au fost nevoite sa transporte persoane si obiecte pe o distanta de aproximativ 20 de km, a fost nevoie de mai multe drumuri asa ca eu si consoarta am ajuns la stabiliment pe la ora 23:55, printr-o ceata deasa si luminata de fenomenul “Luna Albastra”. Nu am vazut niciodata o Luna atat de stralucitoare. Din pacate generatorul murise… Nu a putut sustine decat un bec. Bateria ne-a tinut cat sa ascultam niste melodii din genul Buddha Bar fara a avea posibilitatea de a schimba piesa pentru ca la orice atingere de buton, ecranul laptopului se aprinde si consuma mai multa energie. A fost un revelion cu muzica de meditatie, valuri izbite de tarm, pasarele care canta…
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Viata este suma experientelor generate de situatiile ce ti-au servit drept lectii de-a lungul anilor. Acestea au venit din intamplari si persoane, care au stat la baza lor. Pana anul acesta am tinut oamenii, abia iesiti in fata mea, la distanta pentru perioade destul de lungi ca apoi sa le permit sa se apropie de mine. Sunt o fiinta care se apara de ceilalti by default, tematoare ca nu cumva sa aiba de suferit din cauza lor. Odata ce m-am convins ca amicitia se poate transforma in prietenie, ma atasez foarte mult.
