Sep 30 2010
:)
Aceasta a fost o zi perfecta, iar Petru infloreste. :)
Sep 29 2010
Articol aparut in suplimentul Femeia al ziarului Timpul din Chisinau.
Adesea catalogată de autosuficienţa masculină drept haotică şi total incoerentă în situaţii-limită, femeia, de fapt, e cea care generează chiar autosuficienţa masculină însăşi, căci fără de ea bărbatul nu ar avea sens.
Cum ar arăta o frunză, dacă nu ar exista formele feminine? Ori un delfin? Ori stiloul pe care-l ţin acum în mână? Totul ar fi gri, dar un gri urât, întunecat şi plin de ascunzişuri, aşa cum ar arăta mintea umană, neseparată în sexe, o minte încuiata de singurătate şi lipsită de întrebări existenţiale… O poartă închisă cu un lacăt ce nu acceptă nicio cheie, din simplul motiv că aceasta n-a fost concepută.
Ne dau multe dureri de cap. Dacă femeia ar trebui premiată pentru merite deosebite în câmpul existenţial al bărbatului, durerile de cap pe care ni le provoacă uneori sunt în mod clar motivaţia cea mai potrivită pentru o asemenea distincţie. Dar crezi tu, bărbatul care citeşte probabil la toaletă aceste pagini uitate de soţie prin cameră, că fără acele dulci dureri de cap ai trăi mai bine? Am trecut prin relaţii incredibil de frumoase, graţie cărora am devenit Doctor în Psihologia Cuplului, prin perioade în care am învăţat de la ele ce însemn eu. Am învăţat ce înseamnă de fapt diplomaţia, dorinţa de a conlucra, de a realiza cu adevărat ceva, de a deveni imun la durerile de cap provocate de isteria feminină ocazional prezentă în viaţa mea liniştită de bărbat autosuficient. Am luat-o nu o dată peste picior pentru fisa care nu-i cădea la momentul potrivit sau pentru simţul dezastruos al orientării în spaţiul urban al capitalei şi m-a enervat la culme cu episoadele ei de gelozie. Dar fără aşa ceva parcă trăiesc degeaba. citeste mai mult »
Sep 29 2010
Tin foarte mult la anotimpuri si ma bucur de fiecare in parte, chiar daca unul aduce prea multe ploi pentru gustul meu, altul prea mult frig, sa nu-l uitam pe cel foarte calduros si, desigur, pe preferatul meu in care toata natura reinvie. Am trecut prin cativa ani cand o parte dintre acestea au disparut pur si simplu si, de atunci, mi s-a facut dor de ele. Ma bucur in fiecare an cand vad o frunza cazand, nu mai vorbesc de primul fulg de nea, prima fustita sau prima pata verde in coroana unui copac aparent mort.
In sfarsit, a venit toamna. Nu sunt o fire depresiva cu lacrimi alimentate de apa ce curge afara din cer, dar diversitatea aceasta meteorologica ma incanta de fiecare data. Cand este urat afara, ma simt foarte bine in casa, unde, in coltul meu de Rai, aprind betisoare parfumate, pornesc muzica chill si eventual vanez o carte prin biblioteca.
Bucurati-va de fiecare anotimp, caci multi nu au norocul de 4 intr-un an.
[foto: Kevin Thom]
Sep 27 2010
Reflectand la perioada prin care am trecut si la valurile care m-au lovit de stancile pe care unii le-ar denumi sugestiv “realitate”, am realizat ca aproape toti se considera profesori. Au stat pe margine si mi-au spus ce simt (eu), dar putini s-au aplecat sa ma intrebe.
Am purtat in multe randuri discutii pe tema asta cu amici si prieteni si 90% dintre ei m-au incadrat intre anumite limite si au tras concluzii, eu aflandu-ma pe un fel de podium ca exponat cu leucoplast la gura si, indiferent ce as fi spus, m-as fi inselat pentru ca din experienta lor, stiu ei mai bine ce simte cel din fata lor.
Destul de urat.
Sep 27 2010
Am primit un articol foarte interesant despre un workshop care e posibil sa ii ajute pe multi.
In alergatura noastra nebuna de fiecare zi cei mai multi am ajuns sa ignoram total modul in care ne hranim. Consumam hrana haotic, fara constiinta faptului ca acesta este un act sacru, prin care hrana si noi devenim una. Marul din care muscam este pe cale de a se abandona pe sine, devenind o pare a corpului nostru. Si chiar mai mult decat a corpului! Toate nivelurile Fiinţei noatre se afla intr-o intima relatie de interconectare. Corpul este nivelul de baza, nivelul pe care se ridica toate celelalte straturi ale constiintei si orice dezechilibru se traduce prin dezechilibre mai profunde pe toate celelalte niveluri. Totodata grija constienta fata de sanatatea trupului se refecta in armonia noastra mentala, emotionala, sufleteasca si spirituala. A avea grija de Fiinta inseamna a ne ingriji constient de toate aceste dimensiuni.
In ultima vreme au aparut o multime de carti, emisiuni si cursuri privind alimentatia. Si totusi subiectul este tratat in continuare dintr-o perspectiva limitata. Accentul cade cel mult pe CE mancam, dar aproape niciodata pe CUM mancam. Si astfel, chiar daca am inceput sa ne interesam de diete, minerale, enzime, nutrienti, alimente bio si asa mai departe, mancam in continuare pe fuga, in timp ce conducem, in pat, uitandu-ne la televizor, scriindu-ne proiectele la calculator sau certandu-ne cu iubitul la telefon. Adica facem toate aceste lucruri in timp ce habar nu avem ca mancam.
Sep 27 2010
Ma distreaza faptul ca incercam de fiecare data sa aratam ca avem dreptate, dar daca intr-adevar am avea si toata lumea de pe planeta ar fi de acord cu noi, nu ne-am plictisi oare sa fim atoatestiutori?
Eu ma bucur tare mult cand ajung in fata unor persoane alaturi de care pot purta discutii in contradictoriu, capabile sa-si sustina opiniile cu niste argumente care sa nu fie aruncate in discutie doar pentru a ataca parerea celui din fata lor, ci pentru a duce la o concluzie constructiva pentru toata lumea. Daca mai pui si o Stella Artois, pardon doua, pe masa si mai adaugi inca 3 prieteni binedispusi, imagineaza-ti ce seara faina ar iesi, iar daca tema este una spirituala…
Am ajuns la concluzia ca aceasta este calitatea pe care o caut la femeia de langa mine: capacitatea de a ma contrazice constructiv si cu zambetul pe buze. Priceless. :)