Trebuie inteles din capu locului ca scriu randurile astea din pur egoism si pentru un somnifer gratuit: un fel de justificare a aerului consumat, raspuns la intrebarea what is it you plan to do with your one wild and precious life ? (cum ar zice francezu’).
In acelasi timp, departe de mine gandul de a scrie a tzashpea descriere boccie a societatii de consum, despre cum ne purtam vietile in caruciorul de super/hiper/ubermarket si in pungile shtantzate cu marcile desfrauliu grijului asmutit de vreo cateva campanii razlete de pietz-ing; despre cum tre sa ne schimbam style-ul de viata, sa oprim apa cand ne spalam coltii, sa ne imbracam mai tare si sa dam caldura mai incet, sa inchidem lumina si sa deschidem ochii. Nici pe departe… Nici ca in curand ne vom putea bate cu mandrie la pectorali ca avem si noi in sfarsit cel mai frumos exemplu de ecocid: Rosia Montanta. Nu vreau sa va plictisesc cu maruntisuri.
E liniste, totul este la locul sau intr-un tablou neclintit si aparent perfect. Nu exista nici o adiere de vant care sa deranjeze vreun fir de praf, nici o vibratie care sa faca legatura intre familiar si haos, intr-un mediu controlat si asezat in pozitia perfecta. Banal, dar confortabil.
Din pacate, confortul inseamna si rutina, plictiseala, plafonare… Desi ar parea o catastrofa la inceput, zguduirea globului de sticla nu ar face nimic altceva decat sa aseze totul altfel, starnind toate impuritatile si opacizand orice perspectiva din afara sau interior. Daca ai rabdarea necesara si stapanirea de sine in asteptarea momentului, impuritatile incep sa coboare, sa creeze un covoras ca de frunze de toamna si in acelasi timp sa ofere claritatea de care ai nevoie pentru a privi in afara ca apoi sa privesti de acolo inauntru.
Ziua de 29 noiembrie 2010 va ramane in memoria mea ca fiind una extrem de aglomerata, dar si incredibil de faina, in care mi-am amintit de “vremurile bune” de la Eliberadio, cum in 2004 m-am angajat, in 2005 am fost amenintat cu concedierea, de campanii trecute, dintre care preferata mea va ramane pentru totdeauna “Tu ce pret ai?”, de prima petrecere aniversara, in care l-am manjit pe Dobro cu tort, de cum l-am invatat pe Craioveanu butoanele din vechiul studio, de prima interventie stangace, de cum m-am blocat acolo, de primul meu raport de audienta, de stresul cauzat de prima schimbare de grila, de prima emisiune de weekend, de primul autograf dat (din pacate nu pe sani goi ci pe un aparat de radio) si cate si mai cate…
Astazi au avut loc 6 concerte live din studio-ul 2 al Radio Guerrilla. Cu aceasta ocazie l-am cunoscut personal pe Artan de la Partizan si m-am bucurat sa-i strang mana, dupa un concert care a zguduit peretii. Bogdan Serban a fost gazda cu prezenta obligatorie, dar deloc silita, intre peretii care ne servesc drept loc al placerii pret de 12 ore. Pe Dunare a curs bere astazi, dupa ce colegul Ciprian Dinu a adus 3 baxuri dis-de-dimineata.
Măcar de-ar fi aşa. Măcar de-ar plânge două şi una ar râde, tot ar fi procentul de zâmbete mai mare. Dar, uitându-mă în jurul meu, în tramvai, observ că absolut nicio faţă nu râde. Văd feţe diferite reflectând personalităţi la fel de variate, figuri încruntate, frunţi îngrijorate, expresivităţi bine dichisite, formate în şi de cartier, oameni, cât de cât calmi, dar niciun zâmbet. Oamenii dicută preocupaţi sau nu discută păstrând constant o mină închisă sau melancolică fără prea mare chef de cei din jurul lor.
În optimismul pe care l-am învăţat tind să pun acestă stare generală pe seama vremii întunecate. Şi totuşi recomand ieşitul afară pe o vreme din asta. Chiar dacă e o atmosferă închisă şi mai şi picură din când în când e bine să ieşi pentru că acolo oricum e mai lumină decât în casă, e călduţ şi te poţi bucura din plin de stropii de ploaie.
De ce ne-o fi atât de greu să zâmbim în ultima vreme? Pe cuvânt dacă mai vad oamenii care să râdă cu poftă. Zâmbetele rămân la stadiul de ironie, de răspuns politicos interlocutorului, vin ca rezultat al celor şapte ani de acasă dintr-o politeţe care e bună şi ea în contextele potrivite, însă nu prea mai vin din inimă.
Umblu Liber exista din aprilie 2007, a trecut printr-o schimbare dramatica de continut undeva prin 2008, iar acum nu FACEM nimic altceva decat sa marim plaja ideilor prezentate si dezbatute aici. Incepand de astazi, 29 noiembrie (la multi ani Radio Guerrilla!!!), de continutul de pe Umblu Liber se va ocupa o intreaga echipa de autori.
Nu am schimbat orientarea, ci aducem mai multe articole cu mai multe idei. Lista autorilor se poate schimba in timp.
Olty
Este din Timisoara, are 29 de ani, a terminat Fizica, sau ea pe el, este pasionat de Spatiu si de tot ce inseamna omul si destinul acestuia in Univers. De asemenea, un detaliu destul de important, este rocker, dar unul cu intrebari foarte adanci referitoare la Existenta. Pana acum, a mai scris pe Umblu liber un articol, Iluzii. – pagina de autor
Roxana
Originara din judetul Bacau, fara ca eu sa o banuiesc de asa ceva, a absolvit liceul meu concurent, Vranceanu, este acum in anul 4 la Drept, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi si, in paralel, in anul 3 la Constructii de Masini si Management Industrial – Universitatea Gh. Asachi Iasi. Ii place sa cante sub dus si ocazional la karaoke si se da in vant dupa actiunile de voluntariat. – pagina de autor
Adina
Nascuta intr-o duminica troienita de 25 decembrie, adusa probabil cadou parintilor acum 27 de ani, a crezut, deloc surprinzator, pana tarziu ca exista Mos Craciun.
Cu visuri de astronaut si fotograf la National Geographic, a terminat Academia de Studii Economice si SNSPA magna cum trebuiae, iar acum doreste sa puna piciorul in pragul taberei de baza a Everestului.
Ii plac zapada, ceaiul negru, literatura japoneza, tradusa probabil, muntii si fotografia, comic books-urile, parfumurile, World of Warcraft (!!!) si Quake, muzica si prietenii ei, Mini si Aston Martin, condusul prin serpentine, brazii, norii, calatoriile, farurile si briosele si, evident, Craciunul.
Colectioneaza jurnale de expeditii montane, papusi Kokeshi si carti postale vechi. Viseaza sa fie, candva, euforica autoare a unei carticele de povestioare si vrea sa fie un om care nu uita sa se mire. – pagina de autor
Marian
Are 30 de ani si a absolvit Academia de Studii Economie – Management. Pasiunea lui, obsesia din punctul altora de vedere, este crearea constienta a realitatii personale - cunoastere, aplicare, adevar. Este pe drumul cel bun, sau cel putin asa considera. Crede in “masa critica” si este constient ca sistemul este pe punctul de a colapsa foarte curand pentru a da nastere unui “ upgrade”, care sa satisfaca nevoile majoritatii ce creeaza sistemul. Crede in “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” si este fan al ingroparii trecutului pentru a trai pentru viitor.
Muzica plina de mesaj, filmele siropoase, documetarele care iti provoaca modul de a gandi si realitatea, plimbarile in natura si evolutia… sunt by default. – pagina de autor
Ioana
Ioana are 25 de ani si este licentiata in Ecologie Sistemica si Dezoltare Durabila la Universitatea Bucuresti. Anul acesta a incheiat Masterul de Stiinta si Gestiunea Mediului al Université Libre de Bruxelles, excuse moi, iar in prezent esta stagiara la una din institutiile europene.
Ii place sa se puna in locul celuilalt, sa se dea in leagan. Ii mai plac: mersul esential si sincer, trunchiurile de copac, ecologia aplicata in economie si mai ales mancarea gatita de altii. I-ar placea sa umble libera prin Africa si se bucura cand isi da seama.
Nu ii place sa vorbeasca in public. Nu ii plac persoanele care conduc nervos, tigarile, PIB-ul, vopselurile artificiale, schimbarile climatice, formele fara strop de fond si atitudinile fortate. Se enerveza cand ceilalti nu isi dau seama. – pagina de autor
MiLou
Are 26 de ani, este licentiata in Relatii Internationale si Studii Europene cu Masterat in Resurse Umane si se considera un calator care exploreaza, descopera si experimenteaza. A luat contact in calatoria sa cu domenii precum Reiki, Bioenergie, Parapsihologie, Respiratie Holotropica si multe altele, din dorinta de a se descoperi pe sine. Prin starile de constiinta extinsa a imbratisat procesul trezirii interioare si doreste sa dea mai departe ca astfel sa reuseasca si altii. Vrea sa umble libera cu inima deschisa, alaturi de voi, cititorii. – pagina de autor
Mastering Mind & Soul (MMS)
Cu o experienta de peste 7 ani in domeniul dezvoltarii personale si al NLP, echipa MMS va publica pe acest blog o serie de articole saptamanale.
Nu te astepta doar la idei noi care sa iti incante mentalul, ci pregateste-te pentru o abordare cat se poate de practica a unor subiecte precum: autocunoastere, motivatie, scopuri, decizii sau comunicare.
Cum obtinem rezultatele pe care le dorim in viata? Prin modul in care gandim si ne folosim mintea, prin felul in care ne gestionam emotiile si, cel mai important, prin actiunile pe care le facem in fiecare zi.
Articolele vor aborda toate aceste “ingrediente” ale succesului. Vei fi invitat sa le citesti si sa le pui in practica incepand chiar din aceasta saptamana pentru ca vei gasi aici adevarate aplicatii. – pagina de autor
Marius
Insetat de cunoastere si cu cel putin 3 carti abordate simultan este un mare pasionat de muzica din toate punctele de vedere si, desi a absolvit o facultatede Socio-Psihologie in urma cu 9 ani, a decis ca singura cariera care l-ar implini este cea muzicala. Imbina spiritualitatea cu “realitatea cruda” si, in paralel cu pub-ul pe care abia l-a inaugurat, a luat contact si cu domeniul Reiki. Adora sa discute despre experienta lui personala si detesta laudele, in schimb este impresionat de criticile constructive. – pagina de autor
Petru
Autor principal pe Umblu liber si totodata proprietarul acestui blog. Sunt nascut in ’84 sub semnul Gemenilor intr-o noapte dureroasa de iunie pentru mama mea. In timpul liceului (Vasile Alcesandri) mi-am distrat colegii de la microfonul radio-ului cu circuit inchis si in paralel bacauanii pe frecventa Radio Deea. Am urmat cursurile Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii Media Bucuresti sperand ca mai tarziu sa devin un caine de paza al democratiei. Mi-am revenit la scurt timp dupa absolvire.
Din 2004 manipulez masele din Bucuresti si nu numai prin microfonul de la Radio Guerrilla, in fiecare zi de weekend intre orele 13:00 si 17:00.
Daca anul 2004 a insemnat pentru mine debutul in radio-ul national, 2008 reprezinta anul deschiderii spirituale. Mi-am dat seama ca viata e mai mult decat percep cu cele cinci simturi, asa ca am ales sa cercetez. Cele cateva rezultate la care am ajuns mi-au confirmat banuielile, lucru care ma indeamna sa merg mai departe. – pagina de autor
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Trebuie inteles din capu locului ca scriu randurile astea din pur egoism si pentru un somnifer gratuit: un fel de justificare a aerului consumat, raspuns la intrebarea what is it you plan to do with your one wild and precious life ? (cum ar zice francezu’).
