Dec 31 2010
Umblu liber va ureaza…
Umblu liber ureaza tuturor clientilor, colaboratorilor si cititorilor un An Nou mai bun, mai productiv!
La multi ani!
cough*bullshit*cough!
Archive for December, 2010
Dec 31 2010
Fum, o cada, ferestre si usi
Intri in viata prin chinuri groaznice si e posibil sa iesi la fel. Existi cat tuseste Universul. Viata ta dureaza cat o clipire a vastului si esti mai mic decat un atom in comparatie cu tot ceea ce te inconjoara. Pari atat de nesemnificativ incat nu ar mai avea rost sa te nasti, si totusi o faci. De ce? De ce sa deschizi ochii pentru a trai o viata in bezna? Este prea scurta pentru a fi traita pentru altii. Nu te mai feri de emblema egoismului si pune mana si traieste asa cum iti doresti. Fa ceea ce-ti place, fii cu oamenii care te stimuleaza, nu accepta sa fii calcat in picioare si incepe sa te doara in fund de cei care nu-ti vor neaparat binele.
Uneori te simti sufocat ba de apa sub care te-au scufundat ceilalti, ori de peretii intre care te-ai inchis in speranta unei reveniri, dar intotdeauna exista o iesire, o usa sau o fereastra prin care sa evadezi.
Viata poate fi una apasatoare sau din contra. Intotdeauna exista portite care sa duca spre exterior. Trebuie doar sa le vedem, sa dam la o parte fumul ce ne sufoca si sa le deschidem, dar de cele mai multe ori fumul are un citeste mai mult »
Dec 30 2010
Cifre
Plimbandu-ma prin fata oglinzii in timp ce ma schimbam abia sosit de la sala, am observat niste forme stranii in reflexia mea, ce mi-au fost ascunse pana acum. Pentru prima data in viata, mi-am vazut pectoralii, sau ce ar trebui sa fie pectorali, un fel de stramos al lor, o umbra ce s-ar transforma mai tarziu in muschi. Asta se intampla intr-o zi in care mi-am masurat-o si in care am aflat ca e mai mica decat acum o luna cu 7 cm. Sper ca e clar ca despre burta vorbim aici…
De sarbatori am facut niste mici excese, sau perversiuni culinare, dupa cum le numeste instructorul meu, dar nu am reusit sa pun pe mine mai mult de 1.5 kg si asta influenteaza totalul tot in minus, fata de acum o luna, cand m-am apucat de treaba: –3.5 kg (71.8).
Scriu toate acestea aici pentru ca ma bucur si nu am cu cine impartasi asta. Sala de fitness alaturi de Radio Guerrilla sunt momentan cele mai importante lucruri din viata mea, pana cand va fi sa apara EA. Acum, exist intr-o aroma de ciuperci in sos, alaturi de care voi aduce si putin orez.
Dec 30 2010
Scriitorul, foaia de hartie si noul an
Brancusi spunea intr-un interviu ca el nu face sculptura ci doar inlatura ceea ce nu este necesar din bucata de lemn cu care lucreaza, pentru a scoate la iveala sculptura.
Un scriitor stie atunci cand se aseaza in fata unei foi de hartie ca ea, foaia este plina de potentiale carora el le da viata atunci cand atingerea creionului, asemenea unei baghete magice, incepe sa faca vizibila o lume ce pana atunci era invizibila ochiului. Nu e ca si cum acele cuvinte nu existau pana atunci pe foaia de hartie. Nu! Existand intr-o lume invizibila, parca haotica, in care toate cuvintele existau simultan si totodata niciunul nu era vizibil, toate aceste cuvinte „potentiale” asteptau cu sufletul la gura sa fie scoase la iveala pentru a se arata ochilor, cu aceeasi nerabdare cu care sufletul scriitorului abia asteapta sa le intalneasca. Astfel, dupa ce a stat in fata hartiei goale, contampland indelung la ceea ce urmeaza sa scrie pentru a fi multumit de propria-i arta, scriitorul intra intr-un proces al creatiei in care literalmente da nastere unei noi lumi: o nuvela, o poveste de dragoste, un roman politist cu crime si suspans, o drama etc… citeste mai mult »
Dec 29 2010
Tango pe muchie de cutit
Luptele se duc pe toate teritoriile, in toate dimensiunile si cu toate armele. Una dintre cele mai epuizante pentru mine a fost si este lupta cu mine insami.
Piesa de fundal – Gotan Project
Separatismul dintre bine si rau m-a epuizat si, la sfarsit, am cedat. Am cedat pentru ca a trebuit sa accept ca nu exista una fara cealalta. Ca trebuie sa accept partea negativa, ca mai apoi sa o accept pe cea pozitiva. Am batut multi ani pasul pe loc din cauza fricii, pentru ca mi-a fost frica sa ma uit in mine, de ce as descopari si cel mai tare ma inspaimanta gandul ca cei din jur vor descoperi astfel cine sunt si ca ma vor iubi mai putin, dar mi-am dat seama cu trecerea timpului ca este un adevarat act de curaj sa te uiti in intunericul din tine. Sa stai acolo in durerile mintii, sa te lasi judecat si biciut de propriile slabiciuni. Am observat neputincioasa cum “L’Ange et le Demon” danseaza un tango pe muchie de cutit. Este un dans al mortii si, acceptand ca esti un intreg, ca esti si lumina si intuneric, dizolvi ideea de separare si nu poti face asta decat atunci cand esti in intuneric, fara a te mai impotrivi, ci pur si simplu renuntand la judecata si asteptari, dandu-ti voie sa simti si sa fii. Lupta izbucneste atunci cand nu vrei sa stai, cand mintea cauta toate motivele sa nu stai acolo. Ooo… si ce aliati puternici are – orgoliul, gelozia, mandria, violenta, judecata, slabiciunea si cred ca puteti sa mai gasiti si voi cativa. citeste mai mult »
Dec 29 2010
Sfârșitul în clinchet de pahare
În această perioadă un subiect monden este sfârșitul lumii, end of all things, apocalipsă, cum vreți să-i spuneți. Anul asta a fost totuși mai bine pentru ca marele final este prognozat pentru 2012, cu o variație care implică un asteroid spre 2030/2040, iar această temă s-a dezbătut pe tot parcursul anului, trebuia să înceapă și al treilea război mondial prin noiembrie și nu s-a întâmplat nimic, deci exista o oarecare plictiseala și lehamite cu privire la ideea de sfârșit.
Nu cred că o să vină sfârșitul lumii în 2012, după cum n-am crezut că o să vină în anul 2000 sau când a mai fost el prognozat prin cine știe ce calendar antic, profeție imbecilă sau interpretare imbecilă a unei profeții imbecile. Totuși, pentru articolul de astăzi, hai să presupunem că în 2012 este sfârșitul. Eu unul am impresia că la noi deja va fi fost sfârșitul, iar marea apocalipsă ne va găsi pe majoritatea dintre noi înfometați, săraci, morți de foame ori de frig unii, fără perspective, fără asistență socială și, evident, fără speranță.
