Stiu ca viata e de rahat si ca fiecare are multe de platit si din ce in ce mai putini bani. Nu scriu articolul pentru a va baga mana in buzunare, dar daca aveti posibilitatea si bunavointa, acest copil de doar 4 ani sigur s-ar bucura sa afle ca un necunoscut i-a trimis banii sai de o pizza pentru a-l ajuta sa treaca de acest important prag.
Maria Eva are Leucemie Limfoblastica L1, iar suma care ii trebuie este de 60.000 de euro. Boala poate fi verificata in documentele detinute de familie, iar aparitiile media pot fi vizionate aici. Vad ca deja s-au strans undeva spre 5000 de euro, iar drumul pana la 60.000 nu este unul chiar atat de mare.
Anul trecut am rascolit radio-ul pentru a strange cereri catre Casa de Asigurari de Sanatate Bucuresti ca aceasta sa-i elibereze Magdei Ciobanu Formularul 112 prin care sa beneficieze de tratament in strainatate pe banii Uniunii Europene. Impreuna cu multi altii am strans 1000 de cereri si cu presiune media a reusit sa faca tratamentul. Din pacate, in urma cu cateva saptamani, Magda a murit pe un pat de spital. Sper ca Maria Eva sa aiba sanse mai multe. Le are, dar nu singura.
Transfer bancar in conturile:
BRD – LEI RO12BRDE426SV42546784260 Titular: Grigorescu Cezar CNP: 1680315463070 Sucursala: BRD Ag. Mosilor
BRD – EURO RO04BRDE426SV42546944260 Titular: Grigorescu Cezar CNP: 1680315463070 Sucursala: BRD Ag. Mosilor Cod SWIFT: BRDEROBU
Prin telefon: (numere apelabile numai din reteaua romtelecom) 0900 900 082 – 2 EURO/apel 0900 900 086 – 6 EURO/apel 0900 900 084 – 8 EURO/apel
Nu ma paste, sper, o criza a barbatului de 30 de ani, dar cand stau si ma gandesc la anii copilariei, realizez ca aceasta este undeva departe. Pe cand fratele meu avea 27 de ani, eu ma laudam cu o tinerete de 17 si il priveam cu respectul cuvenit unei persoane mature, care a luat viata in piept. Acum, ca ma aflu la aceiasi 27 de ani, ma vad inca un copil, departe de maturizare si cu o mica experienta de viata.
Inca ma bucur la micile detalii, ma joc online cu prietenii, lucruri pe care un om in toata firea poate nu le-ar face. Tip la concerte pana raman fara voce, dau din cap pe melodii care-mi plac la nebunie, ma trezesc la 10 dimineata si ma culc la 3 a doua zi pentru ca frec menta pe net, ma uit la multe seriale etc.
Sunt un copil intr-un corp ce seamana din ce in ce mai mult cu unul maturizat si nu as vrea sa-l alung niciodata.
Suna alarma! Incerc sa deschid ochii, se duce o lupta intre doua lumi. In care vreau sa fiu? Incep sa fiu constienta de corpul meu si ma cuprinde o mare durere. Simt de parca m-am luptat cu 100 de creaturi in noaptea ce tocmai a trecut. Cu niste demoni, demonii mei cu care ma tot confrunt in ultima perioada. De cateva zile nu ma simt bine, poate sa fie o astenie, o depresie dar simt ca e ceva mult mai profund. Se schimba ceva in mine, se rup structurile vechi si este un proces frumos de eliberare dar al dracului de dureros. Tot ce a fost fondat pe principii false acum se dizolva. E ok, suntem pusi in fata adevarului si asta doare, mai ales cand te-ai chinuit multi ani sa iti construiesti o viata pe o fundatie plina de durere, iluzii, temeri si proiectii ale trecutului.
Ma ridic din pat si ma bucur ca dupa multe zile in sfarsit vad Soarele. Ah, am nevoie sa ma incarc de la el. Ies din scara si inchid ochii, las Soarele sa ma mangaie, ufff… Inspir profund si expir, sunt prezenta. Simt nevoia de bine, de caldura, de iubire si imi vine sa zambesc. Vreau sa-mi creez ziua intr-un mod constient si stiu ca totul depinde de mine. Aleg sa zambesc in aceasta dimineata, dupa toata perioada asta aleg sa transmit in jur toata iubirea si lumina de care sunt capabila.
Mi se pare ca este extraordinar sa ai acces la informatii, la cunoastere. Consider extraordinare orizonturile si oportunitatile ce ti se deschid, cand afli informatii fabuloase, si mi se pare o viata frumoasa cea in care reusesti sa iti creezi accesul la informatii si adevaruri ce stau in spatele misterelor existentei umane, dar mai consider remarcabila viata in care aplici cele pe care le afli, in care iei informatia si o incorporezi, o aplici in viata de zi cu zi, transformandu-te atat pe tine cat si pe cei din jurul tau.
Parintii stiu ca anturajul copilului lor ii va crea acestuia caracterul si viata ce o va trai, si tot ei stiu ca mediul in care se va invarti copilul lor ar fi bine sa fie unul in care adolescentul sa aiba acces la tot felul de lucruri, informatii si posibilitati astfel incat sa fie motivat sa vrea mai mult. Eu nu cred ca facultatea e buna la ceva in modul in care este ea abordata acum de majoritatea tinerilor si vis-a-vis de modul in care ea, facultatea, prin profesorii ei, abordeaza studentii si predarea. Cred insa in acelasi timp ca facultatea e buna din perspectiva mediului in care studentii se invart. Da, intr-adevar exista sex, drugs si manele ;), dar vrand-nevrand cel care urmeaza cursurile unei facultati sta in preajma altor minti si al unui alfel de stil de viata. Citeste alte carti, are parte de alte informatii si totodata are alte provocari, neavand asa de mult timp sa bata trotuarele alaturi de un anturaj care in cel mai fericit caz are de oferit o distractie scurta de moment si apoi ani si ani de sclavie pe o oarecare „plantatie” – S.R.L. sau S.A. – pentru a pune ceva pe masa.
Universul e un loc interesant, iar forta aceasta care-l guverneaza, numita de multi Dumnezeu, de altii Allah si asa mai departe, are cateodata un simt al umorului ceva de speriat, iar alteori o logica inspaimantatoare prin care potriveste lucrurile astfel incat sa inveti ceva din tot ce se intampla, si odata invatate lectiile, sa-ti mai si revii complet. Suna a teorie auzita de la altii, pe care nu o suport deloc, dar odata ce se aplica, parca ti se aprind niste beculete.
In viata mea nu am avut parte de multe cotituri. Totul a fost in linie dreapta si ascendenta. La fiecare curba am dat de alta panta pe care sa o urc spre culmi ceva mai interesante, chiar daca la baza ei am avut niste batai de cap. La fel s-a intamplat si acum: ceea ce parea a fi nu o curba ci o adevarata spirala descendenta, s-a transformat intr-un fel de carusel al naibii de fain pe care nu-l savurez singur.
Universul le potriveste uneori milimetric, iar ceea ce crezi tu ca e bun pentru tine, e posibil sa se dovedeasca a fi rau, iar forta despre care am amintit mai sus sa-ti arate ce ti se potriveste cu adevarat. Universul din mine creste din nou si cu aceasta ocazie exista din nou un centru al sau, care nu este gol ci ocupat.
Deoarece pana acum cititorii de UmbluLiber au fost crutati de acest subiect, la momentul de fata ma simt “fortata” sa il bifez pe “agenda mea verde”.
Pana acum m-am ferit sa-l abordez din felurite motive. Am preferat sa vorbesc despre societatea romaneasca de consum, despre negocierile internationale pe tema schimbarilor climatice, despre gasirea unui indicator alternativ al PIB-ului pentru masurarea prosperitatii lumii in care traim, despre serviciile ecosistemice, despre replantari si manipulari (in timp ce camionul cu busteni trece nevazut prin spatele plantatorilor), in general despre teme destul de idealiste ale caror ecouri veneau dinspre vest. Or deja nu pot sa mai evit subiectul. E prea batator la ochi: Rosia Montana “se petrece” in Romania si acum.
Fata de amploarea temei, de gigantismul intereselor ma simt precum o Euphausia superba in fata unui exemplar de Balaenoptera musculus. Subiectul este, insa, prin nu stiu ce minune, la fel de prezent precum acele “afişe A4 pe care scrie Săpăm (sau executăm) puţuri la mică sau mare adîncime, apoi urmează eliptice detalii tehnice, apoi cîteva numere de mobil”. Gratie acestui fapt nici nu am sa pomenesc, asa cum obisnuiesc, doua-trei “lecturi suplimentare”, deoarece este imposibil sa nu dati peste vreuna, provenind fie dintr-o tabara, fie din cealalta.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Stiu ca viata e de rahat si ca fiecare are multe de platit si din ce in ce mai putini bani. Nu scriu articolul pentru a va baga mana in buzunare, dar daca aveti posibilitatea si bunavointa, acest copil de doar 4 ani sigur s-ar bucura sa afle ca un necunoscut i-a trimis banii sai de o pizza pentru a-l ajuta sa treaca de acest important prag. 
Click si asculta pe fundal
