Apr 30 2011
O stare de spirit
Archive for April, 2011
Apr 30 2011
Cele mai: Cafeneaua
E o noapte ciudata aceasta pentru mine. M-a luat un sentiment pe care nu l-am simtit niciodata atat de puternic. Bai, va iert! Va iert fir-ati voi sa fiti de oameni care mi-ati facut rau intr-un fel sau altul!
Am 24 de ani aproape si nu stiu cand au trecut. Am avut pana acum o viata 98% cu bucurii si cu doar 2% neplaceri, necazuri etc. Te-ai putea intreba pentru ce am trait. Cum am simtit gustul succesului daca nu m-am lovit macar o data cu capul de un zid? Am langa mine oameni alesi pe spranceana care imi sunt alaturi si carora le sunt disponibil la orice ora pentru orice problema. In plasa pescarul prinde pe langa pestii ravniti, si cate un obiect, o proteza dentara stirba sau un peste mic si agresiv care-l musca de deget. Ce face cu el? De obicei il arunca inapoi in apa.
Am avut cativa asemenea pesti care m-au muscat atat de tare ca au lasat urme. Unele au disparut repede, pe altele le simt si astazi dar cicatrizate. Mano, te-am iertat dupa cearta noastra stupida de acum 5 ani (!) si te-am iertat foarte repede pentru ca si eu am fost un bou. M-a durut ca ne-am indepartat reciproc. Mi-ai fost un adevarat prieten in liceu si inca imi esti. Te iubesc bai dj-ule (don’t get me wrong). Liviu, am stat in aceeasi casa 2 ani de zile aproape si desi au existat momente in care imi venea sa te arunc pe fereastra, si tu pe mine (stiu asta si de multe ori o meritam) ai fost si imi vei ramane precum un frate. Vlad (te stii tu), te-am iertat la scurt timp dupa ce ai refuzat sa ma ajuti cand am avut cea mai mare nevoie de tine. Trec toate in gura ma-sii.
Petronela, fir-ai tu sa fii, m-ai muscat cel mai tare. Am avut nevoie de cativa ani buni sa ma pot vindeca. Sper ca esti o persoana mai buna acum decat in urma cu aproape 6 ani. Ranile provocate de tine nu mai sangereaza, dar nici pielea nu s-a vindecat complet. Totusi te-am iertat cu ceva timp in urma si sper sa ai o viata excelenta alaturi de cei dragi. Esti o pagina importanta, arsa pe la colturi, in cartea vietii mele. Citeste mai mult (Articol publicat pe 2 aprilie 2008)
Apr 29 2011
Indecizii
In urma incapacitatii si slabiciunii, ramane condamnarea de a suporta gustul searbad al inutilitatii. Timpul devine un amestec de pamant de cavou si actiuni doar incepute, fara deznodamant, inbibat in smoala asfaltului de sub picioarele trecatorilor. Sunt pregatit mereu pentru ceva nou doar ca rasaritul apare intotdeauna prea tarziu ori prea devreme cand puii inca dorm in bratele noptii. In marea de lumina ma scald mereu chiar daca sunt curat ca lacrima iar in intuneric momentul ideal dureaza uneori la infinit, fara niciun sunet. Inchid un ciclu de lumina si intuneric din care evadeaza doar dorinte si scenarii imaginative. In lipsa realitatii trairile sunt infinite, varsta isi pierde bariera si conventiile dispar din ochii spectatorilor curiosi. Fara umilire nimic nu are vlaga, nici seva placerii, nici parul ramas in palma in urma unei stransuri si nici durerea in genunchi.
Ratacesti o enernitate intre doua indecizii la brat cu frica si bati mereu la usi demult zidite.
Apr 28 2011
Ecostudentii de azi
Zilele trecute m-am dus sa vorbesc cu actualii studenti din anul III ai facultatii pe care am absolvit-o mai demult. Fara sa am niste realizari fabuloase, am simtit ca ar fi un lucru bun sa impartasesc cu ei experienta mea de pana acum. Am dorit sa fie un schimb cat mai activ, dar, “inainte sa se sune”, mi-am dat seama ca am vorbit mai mult decat a fost cazul.
Asa cum am zis, nu am niciun merit nemaipomenit, atata tot ca eu am ramas in domeniul mediului (dupa unii, aceasta fiind o pricina serioasa de ratare). In consecinta, am pornit discutia cu ei de la ipoteza grav eronata ca si ei si-ar dori acelasi lucru. Nimic mai fals. Veti spune ca acest lucru era perfect previzibil, insa pentru cineva care sufera de o idealita acutizata, de o amelioza de tip Amelie Poulain si de crize episodice de quijotism, povestea avea o cu totul alta intorsatura.
Asadar lucrul care m-a intristat pana la limita suportabilului a fost ca la intrebarea “Cine dintre voi a ales aceasta facultate din convingere/pasiune/optiune personala/interes personal?” nicio mana, niciun cot, nici macar vreun deget ofilit sau vreo unghie mica de la degetul mic nu era pe sus. „Parca in anul nostru eram totusi vreo 2-3”, mi-am zis in gand. Stau acum si ma intreb care este situatia pe la celelalte facultati, sa speram ca mai buna.
Apr 28 2011
Praguri
Naiba stie cum am aparut noi pe acest Pamant, dar cert e ca de la aparitia noastra am tot evoluat, natural sau ajutati in mod artificial. Imagineaza-ti cum la inceput am fost, probabil, interesati numai de hrana si perpetuarea speciei. Apoi, odata ce ne-am asigurat nevoile de baza din ce in ce mai mult, am inceput sa construim mai mare, mai durabil si apoi mai frumos.
Adevaratul prag a fost trecut atunci cand ne-am intrebat pentru prima data de ce suntem aici, de unde venim si care este scopul vietii. Dintre toate vietuitoarele Pamantului, se pare ca am fi singura specie capabila sa gandeasca atat de adanc. Precum un robotel creat de tine, care in urma experientei sale incepe sa aiba curiozitati in privinta modului in care a fost creat. Este fascinant!
