Incepand de astazi, din cand in cand, voi scrie despre oamenii care mi-au fost alaturi in anumite momente, drept multumire. Stiu ca acestia nu asteapta asa ceva, dar eu imi doresc sa le arat aprecierea asa cum pot si cum stiu mai bine.
Primul, intr-o ordine total aleatorie, este Cezar din Brasov. Contributia lui la calitatea vietii mele ar putea parea, in ochii unora, minora, dar realizezi ca esti dependent de tehnologie chiar atunci cand aceasta te lasa balta. Pe Cezar il cunosc de putin timp. Sincer, nici nu stiu exact cand am schimbat primele vorbe, dar stiu si voi tine minte cum mi-a stat la dispozitie cand am avut o problema cu computerul. Sa fie vreo 2 ani? Cred ca da. S-a intamplat sa-l sun chiar pe la ora 23, speriat fiind ca nu-mi porneste hardul, pe care l-am pornit respectand cel mult trei indicatii somnoroase. Mi-a dat Windowsul niste erori ciudate. Inainte sa arunc in el cu formatul, s-a conectat remote si din cateva clickuri a fost ca nou. Am o dilema in vederea achizitionarii vreunui gadget ce tine de computer sau vreo componenta, sare imediat cu mai multe linkuri pentru documentare. Au fost multe asemenea momente…
Am poposit in Brasov pentru cateva zile, la Gallery, o pensiune in care m-am simtit ca acasa. Mai lipsea Mao. Este situata la 1,5 km de gara, aranjata cu mult bun-gust, cu gratar foarte frumos amenajat, o mica terasa langa, lemne si carbuni la discretie. Camerele sunt spatioase si atent ingrijite, cu tablouri pictate special pentru oaspeti, ce pot fi cumparate, acces wi-fi in toata cladirea. Desi se afla in oras, este foarte liniste, iar aerul de munte, dimineata, e ca un balsam pentru plamani.
Pretul de 140 lei pe noapte pentru o camera single (160 camera dubla), cu mic dejun inclus, este mai mult decat ok. Ai semn de “Nu deranjati/Va rog curatati-mi camera”. Esti servit de patron, care iti sta la dispozitie pentru orice ai avea nevoie. Este tanar si foarte amabil, iar noaptea paraseste incinta pentru a-i lasa pe oaspeti sa se simta in largul lor, oaspeti in marea majoritate straini. E nevoie de rezervare cu mult timp inainte pentru ca e la mare cautare. citeste mai mult »
Sunt femeie, iar asta implica atat de multe incat ar trebui sa scriu un roman si nicidecum un articol. Indiferent, punctez un singur aspect…aparentele. My full time job se invarte in jurul lor: sunt editor de moda, deci tot ce se rezuma la aspectul exterior intra in aria mea de expertiza si trece prin filtrul meu vizual. Desi in fiecare zi vad toate lucrurile ce infrumuseteaza gardul femeii, nu pot sa nu ma intreb si ce se afla in curte. Cochetariile reprezinta prin definitie o parte a unui rol pe care femeia si-l asuma, il joaca zi de zi si care o ajuta sa se deschida in fata privitorilor, avizati sau nu.
Ca vorbeam de curte… Rujul ne face buzele mai pline, mascara ochii mai expresivi, dar sufletul? Cine sau ce il defineste? Experienta, trairile in ce se regasesc?
Vad moda ca o forma de arta si de expresie, dar arta este subiectiva. Hrana sufletului unde se afla? Cine o judeca si cum? Nu pot sa nu ma gandesc la carti, dar si ele reflecta superficialitate prin gen. Am fost de curand la o cunostinta. Femeia, un animal superb. I-ar fi stat bine pe peretele oricarui fustangiu de meserie, asa cum sta capul de cerb ca trofeu vanatoresc. Biblioteca fatucii plina, dar goala totodata. Cliseele nu-i zburau numai din gura, dar se aruncau singure in gol de pe rafturile suspendate. Chicklits, un pic de Beigbeder ca da bine, Cartarescu si Radulescu (Mihaela, cine altcineva?). Nu stiu daca le-a citit sau le-a gasit review-ul pe net. M-a vazut ca ma uit atent la multitudinea de pagini tiparite si se astepta sa o intreb ceva…N-am facut-o pentru ca mi s-a parut irelevanta orice discutie pe tema data. citeste mai mult »
Ciudat e ca au aparut doua persoane interesate de o sedinta cu plansa Ouija, oameni care au iesit din cercul meu de apropiati acum multe luni, dar care printr-un eveniment nu foarte placut au revenit. El a aflat ca am primit in sfarsit plansa si abia asteapta sa o incercam. Ea la fel. Ne mai trebuie o persoana care sa scrie tot ce se intampla pe un caiet (intrebare/raspuns) pentru a nu uita apoi detalii.
Locul a fost oarecum stabilit, fara o exactitate prea mare: o padure de langa Bucuresti. Este adevarat ca e posibil sa nu se intample nimic ori sa avem parte de evenimente interesante. Dupa spusele altora, care au mai trecut prin asta, sansele ca totul sa mearga prost sunt foarte mari, ceea ce ne expune la un risc imens de a ne intoarce acasa cu cu ceva lipit de noi. citeste mai mult »
Ora 8:00, Aerodromul Clinceni
Am ajuns cu masina, adus de catre Nina Ionita, pilot acrobat in tinerete. Mi-a facut un tur, prezentandu-mi aparatele si explicandu-mi logica din spatele zborului, pe care in cea mai mare parte o cunosteam deja din simulatoarele pe care le-am tot jucat in copilarie.
Ora 9:00. Ajunge instructorul de zbor. Dupa cateva minute de discutii prietenesti, ma invita in aparat, YR 5084. M-a rugat sa-l ajut sa-l dezlege si sa ridic husele de pe el. Cu mainile tremurande am atins aripa dreapta si mi-am imaginat deja cum ar fi sa-l controlez in zbor. In interior, mi-am pus centura de siguranta, castile pe cap si saliva pe bord. citeste mai mult »
Ceea ce apare in viata noastra, in mod clar nu seintampla ci are loc. O persoana, care de putin timp a aparut in calea mea, din pacate in urma unui eveniment tragic, s-a oferit sa ma ajute sa-mi ating visul din copilarie – sa prind aripi.
O legenda a aviatiei romanesti va intreba in stanga si in dreapta de cursuri gratuite ori ceva mai ieftine de pilotaj, ca mai tarziu, daca am talent si pricepere, sa pot merge mai departe catre varful acestui munte si sa zbor liber pe deasupra lui. Dorinta mea, pentru viitor, era aceea de a pleca in Marea Britanie la un masterat pentru ca apoi sa ma pot angaja in mass-media de acolo, dar, punand sumele necesare celor doua scenarii in balanta, am ajuns la un echilibru.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Incepand de astazi, din cand in cand, voi scrie despre oamenii care mi-au fost alaturi in anumite momente, drept multumire. Stiu ca acestia nu asteapta asa ceva, dar eu imi doresc sa le arat aprecierea asa cum pot si cum stiu mai bine. 
