Prostia celor care ne conduc a atins noi culmi. Ne putem lauda cu cei mai prosti guvernanti, de departe, un record pe care nu ni l-am dorit niciodata. Am aflat si eu, cu intarziere, ca astia vor sa privatizeze urgentele medicale, adica serviciul de Ambulanta. Pe baza unui contract cu o firma privata, beneficiezi si de serviciul acesta, dar daca esti inconstient, zacand intr-o masina contorsionata, cum se procedeaza? Astepti o ambulanta, care ar putea veni cu intarziere. Dincolo de acestea, viata mea va depinde de profitul firmei respective. Platesc si risc sa mor pe banii mei.
Eu acum sunt in proces cu Casa de Asigurari de Sanatate. Cum ma incurajeaza demersul acesta, al guvernantilor, sa platesc impozit la Sanatate? Mi-am facut asigurare privata pentru interventii chirurgicale si spitalizare, pentru ca nu am deloc incredere in spitalele publice, dar sa-mi pierd increderea si in ambulanta? Ce urmeaza? Probabil exodul. Daca sunt asigurat privat si nu doresc sa fiu ridicat de nici o ambulanta, mai are rost sa achit impozitul anual la Sanatate?
Au trecut doua saptamani de cand muncesc la Satya ca preparator bauturi, desi numele postului suna ceva mai fancy. Inca de la inceput, m-am indragostit de fresh-ul de mere si, din cand in cand, mai bagam cate doua in storcator pentru a-mi revigora trupul si mintea. Le consider sporul meu de oboseala.
Saptamana aceasta, mi-am luat inima in dinti si am plecat in cautarea unui asemenea aparat. Varianta cea mai comoda a fost magazinul Domo din Real – Vitan, chiar langa bloc. Bosch, 700w putere, otel – 650 lei. La presiunile fetei cu parul de aur, am iesit cu mana goala pentru a da si o cautare pe net, in vederea unei comparatii. L-am gasit la Emag, acelasi model, dar la 500 lei.
Nu trebuie sa putrezesti pentru a fi mort. Mortii respira, umbla si exista. Este simplu sa-i vezi pe strada, cum privesc doar inainte, fara a sesiza detaliile din jur, alergand spre o destinatie aflata undeva in departare. Ii vezi cum umplu golul din toracele parca lipsit de viata cu obiecte cumparate cu o disperare de mai mult.
Ne gandim ca viata este scurta si pretioasa, dar ne amintim de ea abia pe patul de moarte, ingropati in regrete si inconjurati de o mana de oameni, daca avem noroc si timp sa-i strangem. Daca viata este, intr-adevar, atat de scurta, de unde stii ca inca mai traiesti? Nici daca ai muri, nu cred ca ai sti, fiind atat de prins in ritmul nebun de a pasi peste timp.
Intr-o discutie amicala cu o… amica, despre viata, in general, si relatii in particular, a spus ceva ce m-a redus la tacere prin originalitatea sa: “Nu mai vreau sa mai repar. Suntem cu totii fucked up, mai mult sau mai putin.”
Nu m-am gandit niciodata la asta si nici nu mi-am pus problema, atunci cand am intalnit cate o femeie, aproape toate cu diferite probleme emotionale, cauzate de viata. Pana in jurul varstei de 30 ani, au avut altii timp sa ne intoarca pe dos, ingreunand misiunea celor de dupa. Poate de aceea se spune ca nu suntem capabili sa mai iubim ca in adolescenta, cand eram precum o foaie alba, nescrisa.
Mi-am adus aminte de filmul In pursuit of happiness cu Will Smith si fiul sau, in care el doarme pe strazi, incercand in fiecare zi sa-i ofere baiatului un acoperis, o masa calda, sperante de mai bine si o lume frumoasa in jur. Tot ce-si doreste este un loc de munca din care sa-si poata asigura o chirie si un trai decent. Asa arata fericirea in ochii lui.
Am fost abordat de cativa amici, convinsi de faptul ca ma impart, uneori cu greu, intre doua locuri de munca, indragostit fiind de bani. Am respins imediat ideea si le-am povestit cum a decurs interviul de angajare, in cazul celui de-al doilea job, la capitolul salariu.
Lucrand la Satya, am intrat din nou in contact cu persoane cu viziuni ceva mai largi asupra vietii, cautand o cauza acolo unde oamenii obisnuiti nu se uita si, in multe cazuri, gasind-o si astfel rezolvand problema, nu efectele.
Revelionul l-am petrecut tot acolo. M-am oferit sa-mi ajut prietenul abia devenit manager si am cunoscut-o pe Doina. O femeie mai in varsta si mai vie decat mine. Foarte amuzanta si bine scolita in arta masajului prin Asia, daca nu ma insel. Neimportant. Ideea e ca, dupa atatea ore de stat in picioare, am simtit de cateva ori cum spatele meu cedeaza in zona lombara asa ca am intrebat-o ce crede despre asta. M-am asteptat la un raspuns out of this world de genul ai blocaje din trecut sau nu ai iertat pe cineva etc.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.