Update – Am schimbat titlul pentru ca nu a fost bine ales, dupa cum a semnalat comentariul Wannei (primul). Miscarea Feminista a avut un rol important in dezvoltarea Societatii Moderne si e normal ca femeile si barbatii sa aiba aceleasi drepturi, dar extrema (egalitate absoluta), propovaduita de unele, nu e una ok. Mai jos, articolul nemodificat.
Mişcarea în sine, adică feministă, a apărut din dorinţa de emancipare a femeii asuprite de o societate patriarhală. Au luptat pentru drepturile lor şi au câştigat, în cele din urmă. În vremurile moderne, este normal ca ambele sexe să beneficieze de aceleaşi drepturi, indiferent de situaţie.
Feminismul devine o prostie atunci când ţinteşte egalitatea absolută. Dorinţa unor femei, limitate în gândire, de a fi egale cu bărbaţii din toate punctele de vedere, dar care uită că nu am fost creaţi egali ca aptitudini şi îndeletniciri. Revenim, din păcate, la diferenţa dintre bărbaţi şi femei. Există şi nu poate fi ignorată, căci de-ar fi să pui o femeie oarecare să urce trei etaje cu treizeci de kilograme atârnând de fiecare mână, nu cred că va fi în stare fără să leşine apoi, aşa cum bărbatul nu poate da naştere unui copil sau să se epileze. Suntem complementari, nu egali.
Să condamni bărbaţii pentru propriile eşecuri şi să îţi doreşti ca ei să sufere aşa cum tu o faci, totul mascat într-o dorinţă de emancipare, reprezintă prostia într-un stadiu pur.
Trag de mânerul ușii, dau buna ziua cu respect domnișoarei de la intrare, imi spun numele, de parcă nu l-ar ști deja, o ia înainte și îmi indică masa. Ma așez. Așteptând, îmi fac treabă privind pereții, rememorând detaliile acestui loc superb: veioza de lângă masă, așezată în fața unui aparat vechi de radio, orologiul scos din funcțiune de însuși timpul trecut peste el, șemineul neaprins, dar superb, și lemnele ce stau în el în deplină siguranță.
Scot telefonul și mă uit la ceas: zece minute peste fix. Hmmm, câteva puncte scăzute pentru întârziere și încă cinci până la eliminare. Ar fi fost prea frumos să fie punctuală. Până la urmă e femeie, ce naiba-i poți cere? Ah, iat-o! A evitat cartonașul roșu, totuși primește încă unul galben pentru vestimentație. Cum Doamne iartă-mă poți combina pantofii aceștia la o așa ținută? “Bună seara!”, am spus zâmbind și ridicându-mă de pe scaun, pregătit fiind să o ajut să se așeze confortabil. “Arăți foarte bine”, am mințit cu nerușinare. Zece puncte câștigate pentru parfumul pe care il folosește. Miroase incredibil!
“Îmi cer scuze că am întârziat, dar traficul acesta”, minte și ea cu nerușinare, dar apreciez întotdeauna pornirea de a fi om. Traficul, străzile întortocheate, Nordul pe care nu cred că știe să-l indice, pierdută în spațiu precum orice femeie fiind… Vorbește ceva, dar nu pot fi atent. Sunt prea ocupat: ochi interesanți, un ten limpede și luminos, păr îngrijit, dar mâinile… Oh oh! Oamenii pot fi judecați după mâini și încălțăminte. Ea tocmai a fost judecată. citeste mai mult »
Casa unui burlac este un labirint al istoriei mai mult sau mai putin recente, capabile sa imprime in fiecare coltisor amintiri difuze ori nu prea ale unor momente ramase intiparite undeva in constient sau in sub. Printre picaturi de praf si aparenta uitare, si in spatele unor obiecte de-a dreptul neimportante prin comparatie, se afla bucati de viata.
Uşa prăfuită din lemn ascunde, printre cărţi uitate în biroul nevizitat de multă vreme, în măruntaiele sale beletristice, un medalion. Interesant. Model gotic, linii drepte ce alcătuiesc un model straniu pe un şnur negru zgrunţuros, arborat cu nonşalanţă alături de un machiaj întunecat de femeie neînţeleasă cu o fire dură şi de neatins. Picături de transpiraţie nocturnă au trecut peste el în dansuri nebune pe mese scrijelite şi lovite de cizme negre, urmate de altele născute din plăcerea trupului înjunghiat de dorinţa uniunii carnale şi, uneori, nu numai. Cu sprânceana stângă ridicată şi buzele întredeschise într-o nesiguranţă îngrijorătoare mă lovesc de altă imagine.
Biblioteca relevă într-un colţ, pe raftul trei, prea sus pentru a fi în văzul tuturor, piese din metal. Aduc a fier forjat împletit cu fragmente de piele neagră sub agăţători care au străpuns urechile cândva muşcate şi trecute prin chinul şoaptelor ce au adus cu sine speranţele deşarte ale unei iubiri iluzorii. Gardieni ai sufletului care-i păzesc interiorul de agresiunile comercianţilor de himere. S-au ascuns până acum în spatele unei opere de Dostoievski – „Dublul”. citeste mai mult »
Nu am mai gasit ziarul. Imi pare atat de rau, dar iata ca a aparut pe net, de unde spicuim (link mai jos pentru interviul integral):
“Vreau sa deschid mintile oamenilor”
Tânărul DJ este una dintre vocile importante ale Radio Guerrilla şi îi ajută pe români să-şi facă siesta în fiecare după amiază de week-end.
După ce a plecat din Bacău, oraşul lui natal, Petru Stratulat a încercat să se impună în eterul naţional şi, după mai multe tentative a găsit un loc propice de dezvoltare la proaspăt-înfiinţatul post Radio Guerrilla.
În al doilea an de facultate era deja angajat la postul de nişă, a realizat emisiuni la absolut toate orele posibile şi imposibile, iar acum are un program demn de invidiat. […]
Zilnic intru în barul în care am aflat că se servesc pahare cu fericire. O barmaniţă superbă îmi toarnă de fiecare dată o băutură nouă, iar eu caut cu disperare ceva ce am savurat deja şi nu reuşesc să regăsesc ceea ce m-a îmbătat la un moment dat.
Am primit băuturi amărui, acre, dar niciuna dulce, puţin înţepătoare la limbă şi uşor alcoolizată. Prin paharele mele s-au găsit blonde, roşcate, şatene, vesele, încordate, speriate şi chiar exuberante. În fiecare seară părăsesc barul cu o părere de rău şi un sentiment de goliciune, privind înapoi cu speranţa ca a doua zi să primesc ceva cu adevărat pe placul meu. Ajung acasă în patul gol şi de obicei rece, în care adorm cu gândul la acea băutură, acel pahar cu fericire. Închid ochii şi, printre visele frumoase cu licoarea delicioasă curgând în cascade, mai apare câte un coşmar al ideii că nu îl voi găsi niciodată…
Am încercat să decorez barul cu lumânări, petale de trandafir, muzică romantică, doar-doar barmaniţa va fi inspirată să-mi creeze acel cocktail ce îmi va arăta drumul spre Rai şi mă va ţine acolo, spre deosebire de precedentele băuturi, care nu au făcut decât să mă arunce la final cu fundul de pământ. Mângâi paharul cu o privire deprimată şi descumpănită de amestecul ce se află departe de fericirea pe care o vânez mai ceva ca un beţiv uşa casei, din capul scărilor blocului său. citeste mai mult »
Gâfâieli, puls ridicat, picături de transpiraţie, dinţi încleştaţi de efort, ochi din ce în ce mai obosiţi, gură uscată, dureri musculare, ameţeli şi ocazional priviri aruncate iscoditor dintr-o parte în alta.
Ordine primite şi imediat executate, sarcini duse la capăt până aproape de epuizare, zâmbete timide şi uneori adevărate râsete. Compasiune pentru începător, muzică provocatoare pe ritmul căreia să uzi hainele de pe tine, păr ciufulit, dar cu o atitudine deloc ciufută.
Palme transpirate pipăind şi prinzând într-o priză sigură şi bine apucată, o pleoapă tremurândă şi obraji înroşiţi de temperatura înfernală ce i-a cuprins. Flux sanguin accelerat, vene pulsând până aproape de explozie, tâmple zvâcnind, arşiţă, efort, dorinţă, pasiune şi un ţel în depărtare, la final. Schimonoseli, gemete, ochi închişi…
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Update – Am schimbat titlul pentru ca nu a fost bine ales, dupa cum a semnalat comentariul Wannei (primul). Miscarea Feminista a avut un rol important in dezvoltarea Societatii Moderne si e normal ca femeile si barbatii sa aiba aceleasi drepturi, dar extrema (egalitate absoluta), propovaduita de unele, nu e una ok. Mai jos, articolul nemodificat.
