Arhiva pentru categoria 'Evenimente'
Wednesday, August 13th, 2008
The Robster
Incredibil cum se poate desfasura Robbie Williams pe scena. Ca e high ori beat, sau nu, nu este important, ci atmosfera pe care o creeaza e cea care conteaza cu adevarat.
In 2005 am vazut un concert “cumparat” de pe net sustinut la Knebworth in Marea Britanie (2003) in fata zeci de mii de spectatori si alte sute de mii de telespectatori. Nu a fost un concert pe stadion ci pare-se la o margine de padure, ori parc, intr-o poiana foarte mare. Iertati-mi nestirea. Dupa 3 ani il vizionez din nou si ma impresioneaza la fel de mult, aceleasi momente cheie care mi-au stors o lacrima in 2005 imi strang si acum parca sufletul pentru inca una.
Satisfactia ii poate fi citita foarte clar pe parcursul concertului, dar mai ales la final cand parca nu-i vine sa creada ca a adunat atat de multi oameni, care l-au primit cu cea mai mare caldura. Cred cu toata fiinta ca acesta a fost cel mai bun concert ever al lui Robbie Williams pe care sigur nu-l va uita niciodata.
Simpatic a fost momentul in care si-a invitat mama pe scena si a prezentat-o publicului, ori acela in care a luat un copil in brate pe scena, sau cand a dedicat o melodie unui cuplu aflat in fata, dupa ce a facut mici glumite cu ei, ori repriza de karaoke cu versuri pe ecrane si mingiuta care sare de pe un cuvant pe altul, asadar cu tot tacamul. Iertati-mi entuziasmul, dar chiar in acest moment vizionez din nou concertul si am parul maciuca.
- Moment funny inaintea piesei “Me and my monkey”:
R: Cand spun “droguri”, faceti BUUUUUU! Cand spun “alcool”, tipati “yeeaaaaah!”. Nu consumati droguri…decat daca va plac foarte mult si fiti tot timpul constienti unde le-ati pus…pentru ca sunt foarte scumpe.
Am auzit eu de la o pasarica, ori pasare, ca nici o firma de organizari evenimente din Romania nu a avut pana acum curajul sa-l cheme pe Robster sa ne (in)cante pe motiv ca acesta mai are obiceiul de a anula cantarea in ultimul moment, daca i se scoala pe partea gresita inainte de a ajunge la scena. Poate e doar un zvon, o rautate, poate e adevarat, dar si daca urca pe scena aceea nenorocita… Click pentru a asculta concertul de 2 ore.
Thursday, July 31st, 2008
Legea Atractiei - testul 2
Scuze daca esti satul de subiect, dar simt nevoia sa vorbesc despre asta. 
Concertul Massive Attack se apropie, iar eu am refuzat sa cumpar bilet pentru ca stiam ca voi ajunge acolo. Iti amintesc faptul ca si la Lenny Kravitz am ajuns mergand pe aceeasi idee (detalii aici si aici).
“-Hey, ce faci sambata? -Pai merg la Massive Attack ! -Ai bilet? -Sigur ca da. Cum sa n-am?” Am gandit continuu ca si cum as fi avut biletul in buzunar, si am impartasit aceasta idee si colegei de la PR, care stie despre ce este vorba. Cu ocazia unor astfel de evenimente, Radio Guerrilla primeste un numar de invitatii pe care se bat membrii echipei, care nu au apucat sa cumpere ori s-au razgandit pe parcurs. De obicei concurenta e de 2-4 doritori pe o invitatie. Ea m-a sunat acum si m-a intrebat daca vreau sa devin Presedintele Romaniei pentru ca sigur voi ajunge acolo in ritmul acesta.
Massive Attack, here I come!!! Urmeaza si un al treilea test, cel mai dificil de pana acum, aflat momentan in derulare de o luna si jumatate cu rezultate favorabile pana aici.
Sunday, July 27th, 2008
Frumoasa Ungaria, huh?
O tara superba prin arhitectura si bunsimt din cate am inteles, lucru pe care l-a descoperit si Lenny Kravitz… la noi. Am fost la concert cu invitatie primita in urma Legii Atractiei si m-am plictisit de moarte. Dupa primele 2-3 piese a luat-o pe urmele Morcheeba de la B’estival (2007) cand solista a salutat publicul “Hello Budapest! Bucharest!”, doar ca Lenny a tinut sa salute intreaga tara cu aceasta ocazie “We need Hungary for the Love Revolution!!!”. Dupa 15.000 de huiduieli, omul era siderat de reactie si nu intelegea ce se petrece. “What? What did I do?”, s-a intrebat timp de 1 minut, asadar momentul penibil a avut o durata satisfacatoare. Cineva din “regie” i-a semnalat eroarea in casca-monitor, moment in care Kravitz a facut o fata care a meritat toti banii pe care nu i-am dat pe bilet, ca era invitatie. “Oh my…Oh my god!!! What was I thinking? Sorry, I live in a bus and after that I live in a room. You soon start to lose your mind. Oh my god! I’m sooo sorry for that. We need…ROMANIA for the Love Revolution! Are we ok now?” Genial moment!
Si va spuneam ca m-am plictisit de moarte, ca ma intrebam ce caut la un concert doar pentru femei umede la miscarile suspect de gay ale dragului de Lenny, care a cantat ok, dar cu un spectacol cam absent. Intr-adevar, la final omul si-a rascumparat greseala ungureasca mergand in tribuna din dreapta… IN tribuna, nu pe langa ea, si apoi urcandu-se pe acoperisul tribunei oficiale de unde ne-a facut cu mana. Frumos gest.
Aaaaaaaaa!!!! Am uitat sa vorbesc despre cei care au cantat in deschidere. Se numesc The Mood. Sunt romani, sunt tineri si sunt varza! Nu am ceva cu instrumentistii cat am cu solistul. In jurul meu unii credeau ca e voce de femeie, dar eu vazandu-l mi-am dat seama ca se inseala. Sunt romani si canta numai in engleza cu o intonatie stridenta care te cam scoate din sarite. Solistul pare a avea max 25 de ani, iar experienta mica pe care o are l-a impins la gesturi ciudate. Esti nou, cei mai multi te vad si aud pt prima data, nu ai priza extraordinara si-ti dai seama de asta. De ce indemni publicul sa tipe dupa tine, sa cante cu tine refren si de ce faci asta de 3 ori dupa ce vezi ca prima data nu a functionat deloc si ca oamenii nu sunt deloc interesati de tine? Tot lipsa experientei si-a spus cuvantul cand cantaretul s-a dezlantuit pe o chitara a colegului si sarind a intrat in acesta, a scapat microfonul, chitaristul era sa pice de pe picioare, vocalistul s-a dus dezechilibrat pe undeva prin spatele scenei ca apoi sa dispara… A aparut din spatele tobarului care era la bustul gol zguduindu-si suncile mai ceva ca la vibromasaj. Eu sunt un om cu burta. Am 70 de kg, dar am si burta. Nu as sta la bustul gol decat la plaja! Au cantat ei in deschiderea lui Lenny Kravitz…
Thursday, July 24th, 2008
Viata dupa Metallica
Ma intreb ce caut aici, la radio, la ora asta? Ma doare tot corpul, ma dor ochii cand ii misc in stanga sau in dreapta, capul deja este pe butuci de aseara, si am de facut 4 ore de emisiune. Nebunia a inceput la ora 17:30 cand am ajuns pe stadion, un stadion aproape gol, dar plin de apa. Ploaia ne-a tinut ca pe ace pana la final.
Nu-mi vine sa cred cat de inconstient am fost! Eu am dat avertizarea meteo pe radio doua zile la rand si eu sunt acela care nu a mers in the motherfucking Bricostore pentru a cumpara o pelerina misto. Camasa mea cu maneca scurta nu a facut fata nici 5 minute in ploaia care ne-a insotit pe parcursul intregului concert. Pe la ora 18:30 misunam pe stadion in cautarea unor “lucruri” care sa ma apere de apa si am dat de un grup, care facuse rost de un sul de saci de gunoi si-si imparteau pretioasele pelerine. M-am uitat la ei si mi-am luat inima-n dinti: “Nu va suparati, de unde ati luat sacii?” Se intoarce spre mine cel care impartea si-mi dau seama ca este Unguru Bulan. Stiti voi, ERDEESH (RDS) ori Cronica Carcotasilor, cel care facea transmisiuni de la Baia Mare parca.
Ma priveste si incepe sa-mi spuna cu accent ardelenesc de la mama lui: “No, ia d-aaaaaiici. Faaaaci o gaaaaura aaaaici peeentru caaap, si aiiiici doua peeentru maaini.” Am ras cu ei cat mi-am pus pelerina, chiar m-au ajutat sa o imbrac, pentru ca nailonul nu prea aluneca daca esti ud. SA-TI DEA DUMNEZEU SANATATE UNGURE BULAN, AI FACUT DITAI BINELE SI ITI PROMIT CA-TI APRIND O LUMANARE DE FIECARE DATA CAND MERG LA BISERICA!!!
La “Sad but true” am rupt sacul de pe mine si am inceput sa sar in toate partile pe acolo si sa urlu cum n-am urlat de ceva vreme, iar la “One” am ramas masca la efectele pirotehnice. Ai fi zis ca ne ataca rusii… Ideea de a sta cat mai in spate a fost una de geniu, pentru ca doar asa am putut vedea ceva la scena. Am uitat ca rockerii de obicei sunt oameni MARI, iar eu sunt prea mic pentru a vedea dintre ei un concert Metallica.
Am pecetluit noaptea pisandu-ma la umbra unui copac din parcul din fata magazinului Unirea, dupa ce am fost impiedicat sa o fac pe gardul Palatului Parlamentului. Pacat! Acolo puteam ingloba si un mesaj politic de atitudine profund patriotica.
Concluzie: Ma doare tot corpul de la 6 ore de stat in ploaie. Ma imbrac acum si plec spre Radio Guerrilla. Ne auzim mai mult sau mai putin mahmuri de la ora 13.
Monday, July 21st, 2008
De la Hammett zicere
“A fi sau a nu fi… FAN METALLICA? Aceasta e the motherfucking question!” Mai sunt doar 3 zile pana la marele concert din cauza caruia o mare parte a populatiei isi scoate parul din cap de nervi. A ratat cele doua suplimentari de bilete si va rata un concert, care se poate lasa cu victime in public. Stadionul este mic, fanii sunt multi, caldura mare si orele numeroase de asteptare pana cand legendele vor da din cap.
Intre timp viata merge mai departe. Este ora 11:00, luni, iar eu sunt pe picior de plecare spre radio pentru a face emisiunea “Guerrilight”, in varianta de concediu. Desigur, gandul nu va sta deloc la asa ceva ci la cum Dumnezeu sa plec mai devreme miercuri de la radio pentru a avea sansa de a gasi o pozitie cat mai buna in zona Gazon B. Daca intrarea se face incepand cu ora 16, e bine sa fii acolo pe la 14. Cozile se vor intinde mult in jurul stadionului asa ca ia-ti multa apa si fii pregatit sa arunci bidonul la intrarea pe stadion. Cel mai probabil voi inregistra ultima ora de Guerrilight miercuri si voi pleca undeva in jur de ora 16 pentru a ajunge la si jumatate cel tarziu.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la seara de miercuri, nu pot dormi noaptea. Poate nu vor face cel mai tare show din istorie, dar nu se stie cand ii mai prinzi in Romania, mai ales ca sunt batranei de acum… Inca 7 unghii de ros.
Saturday, July 12th, 2008
