Arhiva pentru categoria 'Evenimente'
Thursday, July 31st, 2008
Legea Atractiei - testul 2
Scuze daca esti satul de subiect, dar simt nevoia sa vorbesc despre asta. 
Concertul Massive Attack se apropie, iar eu am refuzat sa cumpar bilet pentru ca stiam ca voi ajunge acolo. Iti amintesc faptul ca si la Lenny Kravitz am ajuns mergand pe aceeasi idee (detalii aici si aici).
“-Hey, ce faci sambata? -Pai merg la Massive Attack ! -Ai bilet? -Sigur ca da. Cum sa n-am?” Am gandit continuu ca si cum as fi avut biletul in buzunar, si am impartasit aceasta idee si colegei de la PR, care stie despre ce este vorba. Cu ocazia unor astfel de evenimente, Radio Guerrilla primeste un numar de invitatii pe care se bat membrii echipei, care nu au apucat sa cumpere ori s-au razgandit pe parcurs. De obicei concurenta e de 2-4 doritori pe o invitatie. Ea m-a sunat acum si m-a intrebat daca vreau sa devin Presedintele Romaniei pentru ca sigur voi ajunge acolo in ritmul acesta.
Massive Attack, here I come!!! Urmeaza si un al treilea test, cel mai dificil de pana acum, aflat momentan in derulare de o luna si jumatate cu rezultate favorabile pana aici.
Sunday, July 27th, 2008
Frumoasa Ungaria, huh?
O tara superba prin arhitectura si bunsimt din cate am inteles, lucru pe care l-a descoperit si Lenny Kravitz… la noi. Am fost la concert cu invitatie primita in urma Legii Atractiei si m-am plictisit de moarte. Dupa primele 2-3 piese a luat-o pe urmele Morcheeba de la B’estival (2007) cand solista a salutat publicul “Hello Budapest! Bucharest!”, doar ca Lenny a tinut sa salute intreaga tara cu aceasta ocazie “We need Hungary for the Love Revolution!!!”. Dupa 15.000 de huiduieli, omul era siderat de reactie si nu intelegea ce se petrece. “What? What did I do?”, s-a intrebat timp de 1 minut, asadar momentul penibil a avut o durata satisfacatoare. Cineva din “regie” i-a semnalat eroarea in casca-monitor, moment in care Kravitz a facut o fata care a meritat toti banii pe care nu i-am dat pe bilet, ca era invitatie. “Oh my…Oh my god!!! What was I thinking? Sorry, I live in a bus and after that I live in a room. You soon start to lose your mind. Oh my god! I’m sooo sorry for that. We need…ROMANIA for the Love Revolution! Are we ok now?” Genial moment!
Si va spuneam ca m-am plictisit de moarte, ca ma intrebam ce caut la un concert doar pentru femei umede la miscarile suspect de gay ale dragului de Lenny, care a cantat ok, dar cu un spectacol cam absent. Intr-adevar, la final omul si-a rascumparat greseala ungureasca mergand in tribuna din dreapta… IN tribuna, nu pe langa ea, si apoi urcandu-se pe acoperisul tribunei oficiale de unde ne-a facut cu mana. Frumos gest.
Aaaaaaaaa!!!! Am uitat sa vorbesc despre cei care au cantat in deschidere. Se numesc The Mood. Sunt romani, sunt tineri si sunt varza! Nu am ceva cu instrumentistii cat am cu solistul. In jurul meu unii credeau ca e voce de femeie, dar eu vazandu-l mi-am dat seama ca se inseala. Sunt romani si canta numai in engleza cu o intonatie stridenta care te cam scoate din sarite. Solistul pare a avea max 25 de ani, iar experienta mica pe care o are l-a impins la gesturi ciudate. Esti nou, cei mai multi te vad si aud pt prima data, nu ai priza extraordinara si-ti dai seama de asta. De ce indemni publicul sa tipe dupa tine, sa cante cu tine refren si de ce faci asta de 3 ori dupa ce vezi ca prima data nu a functionat deloc si ca oamenii nu sunt deloc interesati de tine? Tot lipsa experientei si-a spus cuvantul cand cantaretul s-a dezlantuit pe o chitara a colegului si sarind a intrat in acesta, a scapat microfonul, chitaristul era sa pice de pe picioare, vocalistul s-a dus dezechilibrat pe undeva prin spatele scenei ca apoi sa dispara… A aparut din spatele tobarului care era la bustul gol zguduindu-si suncile mai ceva ca la vibromasaj. Eu sunt un om cu burta. Am 70 de kg, dar am si burta. Nu as sta la bustul gol decat la plaja! Au cantat ei in deschiderea lui Lenny Kravitz…
Thursday, July 24th, 2008
Viata dupa Metallica
Ma intreb ce caut aici, la radio, la ora asta? Ma doare tot corpul, ma dor ochii cand ii misc in stanga sau in dreapta, capul deja este pe butuci de aseara, si am de facut 4 ore de emisiune. Nebunia a inceput la ora 17:30 cand am ajuns pe stadion, un stadion aproape gol, dar plin de apa. Ploaia ne-a tinut ca pe ace pana la final.
Nu-mi vine sa cred cat de inconstient am fost! Eu am dat avertizarea meteo pe radio doua zile la rand si eu sunt acela care nu a mers in the motherfucking Bricostore pentru a cumpara o pelerina misto. Camasa mea cu maneca scurta nu a facut fata nici 5 minute in ploaia care ne-a insotit pe parcursul intregului concert. Pe la ora 18:30 misunam pe stadion in cautarea unor “lucruri” care sa ma apere de apa si am dat de un grup, care facuse rost de un sul de saci de gunoi si-si imparteau pretioasele pelerine. M-am uitat la ei si mi-am luat inima-n dinti: “Nu va suparati, de unde ati luat sacii?” Se intoarce spre mine cel care impartea si-mi dau seama ca este Unguru Bulan. Stiti voi, ERDEESH (RDS) ori Cronica Carcotasilor, cel care facea transmisiuni de la Baia Mare parca.
Ma priveste si incepe sa-mi spuna cu accent ardelenesc de la mama lui: “No, ia d-aaaaaiici. Faaaaci o gaaaaura aaaaici peeentru caaap, si aiiiici doua peeentru maaini.” Am ras cu ei cat mi-am pus pelerina, chiar m-au ajutat sa o imbrac, pentru ca nailonul nu prea aluneca daca esti ud. SA-TI DEA DUMNEZEU SANATATE UNGURE BULAN, AI FACUT DITAI BINELE SI ITI PROMIT CA-TI APRIND O LUMANARE DE FIECARE DATA CAND MERG LA BISERICA!!!
La “Sad but true” am rupt sacul de pe mine si am inceput sa sar in toate partile pe acolo si sa urlu cum n-am urlat de ceva vreme, iar la “One” am ramas masca la efectele pirotehnice. Ai fi zis ca ne ataca rusii… Ideea de a sta cat mai in spate a fost una de geniu, pentru ca doar asa am putut vedea ceva la scena. Am uitat ca rockerii de obicei sunt oameni MARI, iar eu sunt prea mic pentru a vedea dintre ei un concert Metallica.
Am pecetluit noaptea pisandu-ma la umbra unui copac din parcul din fata magazinului Unirea, dupa ce am fost impiedicat sa o fac pe gardul Palatului Parlamentului. Pacat! Acolo puteam ingloba si un mesaj politic de atitudine profund patriotica.
Concluzie: Ma doare tot corpul de la 6 ore de stat in ploaie. Ma imbrac acum si plec spre Radio Guerrilla. Ne auzim mai mult sau mai putin mahmuri de la ora 13.
Monday, July 21st, 2008
De la Hammett zicere
“A fi sau a nu fi… FAN METALLICA? Aceasta e the motherfucking question!” Mai sunt doar 3 zile pana la marele concert din cauza caruia o mare parte a populatiei isi scoate parul din cap de nervi. A ratat cele doua suplimentari de bilete si va rata un concert, care se poate lasa cu victime in public. Stadionul este mic, fanii sunt multi, caldura mare si orele numeroase de asteptare pana cand legendele vor da din cap.
Intre timp viata merge mai departe. Este ora 11:00, luni, iar eu sunt pe picior de plecare spre radio pentru a face emisiunea “Guerrilight”, in varianta de concediu. Desigur, gandul nu va sta deloc la asa ceva ci la cum Dumnezeu sa plec mai devreme miercuri de la radio pentru a avea sansa de a gasi o pozitie cat mai buna in zona Gazon B. Daca intrarea se face incepand cu ora 16, e bine sa fii acolo pe la 14. Cozile se vor intinde mult in jurul stadionului asa ca ia-ti multa apa si fii pregatit sa arunci bidonul la intrarea pe stadion. Cel mai probabil voi inregistra ultima ora de Guerrilight miercuri si voi pleca undeva in jur de ora 16 pentru a ajunge la si jumatate cel tarziu.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la seara de miercuri, nu pot dormi noaptea. Poate nu vor face cel mai tare show din istorie, dar nu se stie cand ii mai prinzi in Romania, mai ales ca sunt batranei de acum… Inca 7 unghii de ros.
Saturday, July 12th, 2008
Oftez
Monday, July 7th, 2008
Manu Chao - RESPECT!
Initial am vrut sa o vad pe Nelly, mai mult din curiozitate, dar colegii intorsi de la Manu Chao, pe la jumatatea concertului pentru a o asculta pe diva, m-au obligat aproape sa merg spre scena cea mica pentru a simti atmosfera de acolo. Zona mica umpluta pana aproape de refuz cu o multime bagata parca in priza. Am ajuns abia pe la 22:50 cat sa prind nebunia. Daca nu ai ajuns, imagineaza-ti un chef acasa la un bun prieten. Acesta este interpret si incepe sa va cante la propria petrecere, voua prietenilor lui de o viata. Lumea sa sara, “femeile sa bea ca asa-i frumos in Colentina”. A cantat mai mult cu 30 de minute pentru ca nu a putut pur si simplu sa coboare de pe scena lasand publicul sa tipe dupa el.
Concertul a mers mai mult spre punk, lucru care m-a dezamagit in prima instanta pentru ca nu suport genul, dar cand solistul incepea sa comunice cu publicul mi se strangea inima in piept la cum isi arata placerea de a canta si de a fi printre 
romani. Simti asa ceva! Au cantat de placere, s-au simtit extraordinar, au facut show pentru ca au avut chef si sigur sigur se vor intoarce daca vor avea ocazia. Omul a venit la Bucuresti cu autocarul, nu a avut nici o pretenie la cazare sau mancare. A declarat inainte sa soseasca in Capitala ca vrea sa incerce bucataria romaneasca si palinca. Organizatorii au spus prin presa ca a fost cel mai natural artist chemat la B’estfest si cel mai usor de multumit.
La final, Silent Disco: eu (foto dreapta), Marius Vintila & sotia, Bogdan Serban, Delia (producatoare “Asta la revista mesei”), Mihai Nae (producator “Radio Topshow) + 2 colegi de breasla de la Kiss.
Sunday, July 6th, 2008
A fost a 2a zi de B’est
In sfarsit am ragusit la B’estfest. Daca la Manic Street Preachers am stat cu mainile in san mai tot concertul, la Kaiser Chiefs am tipat din toti plamanii pe piese precum “Angry mob” sau “Ruby”. Din pacate nu am fost de fata cand doi componenti ai trupei au dat interviul de mai jos lui Marius Vintila in direct la Radio Guerrilla. Aceasta este versiunea incompleta, iar pentru cea full iti recomand sa cercetezi pagina de Download de pe site-ul Eliberadio-ului in saptamana ce urmeaza.
De la fata locului pot sa-ti spun ca a fost o atmosfera mai mult decat incendiara. La un moment dat solistul a disparut de pe scena si a aparut cocotat pe stalpul stanga-fata (cum te uiti la ea) aproape de acoperisul acesteia, de unde a cantat o bucata dintr-o anumita piesa pe care acum am uitat-o. Un alt moment impresionant a fost acela in care a disparut iar, si a aparut in fata cortului de sunetisti urcat pe gardul ce desparte multimea de scumpa aparatura, prezentand formatia, care lovea instrumentele pe final de concert in fata lui la peste 30 de metri distanta.
Kaiser Chiefs in studio la Radio Guerrilla
Asculta mai multe audio Divertisment »
Micii au fost buni, berea la fel, sucul de care sunt atat de dependent mi-a tinut cofeina in sange la un nivel constant, iar boxele mi-au mutat continuu ficatul la fiecare bataie de toba ori de bas. Maine Nelly Furtado, Manu Chao, Stereophonics, Roisin Murphy si Kraak & Smaak.
Saturday, July 5th, 2008
B-acalaureat si B-estfest
Daca-ti era dor de cateva perle, iata mai jos, si tot mai jos poti auzi un om grabit sa iasa din radio cu mult inaintea finalului de emisiune pentru a prinde macar un concert din Bestfest de la inceput. Cei de la Unkle au fost dementiali, dar au dat cu mucii in fasole, sau in public, la final. Desi mai putini decat la Alanis, din cate am inteles, oamenii au fost foarte zgomotosi si au aclamat chiar daca pe scena tehnicienii incepusera sa stranga aparatura. Bis-ul nu a mai venit. Urat!
Bacalaureat 2008 - perle
Asculta mai multe audio Divertisment »
Grabit spre Bestfest
Asculta mai multe audio Divertisment »
Maine este o noua zi, destul de goala la Romexpo in materie de mari artisti, dar suna bine oricum. Poate ne vedem pe acolo. Tot maine, dar pe la ora 19:30-20:00, cei de la Kaiser Chiefs vor raspunde la intrebarile puse de pletosul radio-ului, Marius Vintila, in direct din studio-ul Radio Guerrilla, cel corporatist de la Casa Presei Libere. Mai multe detalii vei afla in cursul zilei de sambata numai la Eliberadio!
Wednesday, June 25th, 2008
Divin
Spuneam ca nu voi scrie nimic aici pana sambata cand ma voi intoarce la Bucuresti, dar iata ca internetul ma urmareste peste tot, iar intamplarile despre care pot scrie vin precum o avalansa. Astazi, 24 iunie, am luat din parcare masina tatalui meu si am plecat intr-un tur al catorva manastiri din Moldova, impreuna cu un var foarte apropiat si doua fete extraordinare.
Turul a avut itinerariul Bacau - Targu Neamt - Bacau - comuna Berzunti - Bacau. In total distanta a masurat 400 de km. Pana la prima manastire am avut parte de peripetii, dintre ele amintim coliziunea evitata la mustata cu botul meu in fundul unuia oprit la calea ferata, apoi frana de cativa metri buni a unui sofer de dubita disperat sa nu ma loveasca in timp ce intorceam in loc nepermis, sa-i dea Dumnezeu sanatate, si multe alte depasiri milimetrice prin locuri aproape imposibile, pe care eu le percepeam ca fiind foarte ok, dar care pe pasageri i-a ingrozit.
Prima manastire - Secu din jud. Neamt. Cocheta, ingrijita, mare si frumoasa. Atmosfera rece. Scris un Acatist, pus 5 lei in el si dat calugarului… Totul rece. Ma asteptam sa-mi spuna “Completati dvs o cerere…”. Rece, dar ok per total.
A doua manastire - Sihastria tot in jud Neamt. Mai mare decat Secu, la fel de frumoasa, dar mult mai rece. Un cadavru ar putea fi comparat la temperatura interioara. Intrati in biserica, una dintre fete a intrebat pe preotul de la intrare cat ar costa un Acatist de 40 de zile. Raspunsul ne-a cam socat “40 de lei”. Am crezut ca il iau ce ciuf si il dau cu capul de cruce. A lasat 20 de lei (?!?!?!) si am mers mai departe.
A treia manastire - Agapia (foto). Am un singur cuvant pentru a o descrie: superba! Atmosfera - rece, oameni parca absenti.
A patra si ultima - Sfantul Sava din judetul Bacau, o manastire mica (inca nu am fotografii de acolo), dar foarte primitoare. Am mers la o maica ce parea mai “bazata” si i-am spus ca am adus ceva pentru cei de acolo. A fost vorba despre niste pachete, care au continut ulei, faina, sare, zahar, vin (ravnit pana acolo de noi) cu unicul scop de a le dona. Am fost primiti inauntru, am stat de vorba cu ea si cu inca o maica, am fost dusi in biserica inchisa (era ora 21) unde au aprins luminile pentru a o putea vedea. Calugarul aflat in incinta ne-a prezentat ce ne-ar fi interesat si ne-au indemnat cu totii sa innoptam acolo. Din pacate nu am avut cum, dar cu siguranta vom reveni pentru ca zona este absolut superba, iar oamenii bestiali. La plecare ne-au invitat in magazinul bisericesc pentru a ne alege diferite obiecte si am primit in dar fiecare cate o plasuta ce continea o carte, nu am apucat sa vad despre ce, si cateva obiecte foarte frumoase. Am tinut sa cumpar ceva pentru a oferi niste bani, dar toata gramada pe care am ales-o a fost “calculata” la 8 lei, valoarea fiind de fapt peste 13. Am ales sa platesc estimarea mea, chiar daca suma a fost initial refuzata de catre maici. Ah, inca ceva: la intrebarea “cat costa un acatist de 40 de zile?” am primit raspunsul “nimic. Puteti lasa ce vreti sau cat vreti.”
La intoarcerea spre casa, o ploaie torentiala ne-a prins pe un deal plin cu serpentine, iar eu, sofer “experimentat”, am intrat cu roata dreapta fata in ditai groapa vazand apoi pe geamul portierei din dreapta cum sare capacul meu undeva pe camp. Am oprit, am inspectat problema si constatat paguba nesperat de mica, am cautat de nebun obiectul pierdut in santul de pe marginea drumului si am plecat mai departe.
O zi excelenta! Asa sper sa o ai si tu pe aceasta.
