Dec 01 2007
Brad made in Romania
Am filmat cu aparatul foto, calitatea este ok, problema e ca se incarca putin mai greu ocupand destul de mult spatiu pe server. Asadar, putina rabdare si “totul va fi bine”. :)
Partea 1
Partea 2
Dec 01 2007
Am filmat cu aparatul foto, calitatea este ok, problema e ca se incarca putin mai greu ocupand destul de mult spatiu pe server. Asadar, putina rabdare si “totul va fi bine”. :)
Partea 1
Partea 2
Nov 24 2007
Este ora 00:44 iar gatul ma omoara. In sfarsit am fost martorul inca unui concert Vita de Vie cu bune si rele, bunele din partea concertului, relele din partea localului “Suburbia“. Pentru ca ce e rau atrage mai mult atentia, voi incepe cu aspectele negative:
1.masa rezervata ne-a fost schimbata pentru ca patronul si-a asezat niste prieteni pe locul nostru de spectatori (cel mai bun din sala);
2.la intrebarea “ce fel de cafea serviti?” raspunsul a fost foarte inteligent “…cafea!”;
3.lista de preturi era doar la bar, pe mese fiind doar sperantele noastre de mai bine;
4.preturi nejustificat de mari pentru o servire sub orice critica.
Partile bune:
1.oamenii nu mai aveau loc sa intre si totusi era coada la usa;
2.trupa a cantat 90 de minute cu mare chef de treaba;
3.l-am vazut pentru prima oara pe Cezar, chitaristul barbos de respira greu, dand din cap (semn ca s-a simtit ffff bine);
4.impresara a fost nevoita sa tina o boxa sa nu cada peste fani, acestia dezechilibrand-o (boxa, adica);
5.publicul a fost extraordinar, a cantat cu formatia, a sarit, a cerut bis…
6.nu am facut consumatia minima de 20 de lei (pentru masa rezervata) asa cum cica ar fi trebuit.
La nunta mea – VdV!
Nov 19 2007
Misca-te din orasul mare si “superb” spre suburbii pentru a canta balade dar si pentru a da din cap pe muzica celor de la Vita de Vie. Din categoria “Agenda culturala reala a Bucurestiului” vine si concertul de vineri, 23 noiembrie, din club Suburbia.
Un club, din cate am inteles, mic, sinistru, ca o pestera. Tot ce trebuie sa faca e sa reziste la vibratii si la instinctul distructiv al audientei in asemenea concerte :). (click pe imagine pentru detalii)
Sep 23 2007
Daca aveam un tricou pe care sa am “the finger”, m-as fi intors cu fatza catre seful statului care a avut grija sa vina azi noapte la ora 22:30, cred, spre scena din stanga din Pta Constitutiei, prin public si nu prin spatele ei. Eram fericit ca gasisem un loc din care vedeam perfect showul companiei Malabar din Franta, fericire stricata de Traian Basescu, insotit de SPP-isti care calcau pe oameni pentru a face loc presedintelui in baia lui de multime placata cu faianta de falsitate si gresie de nesimtire. A trecut “regele”, a urmat potopul de oameni sa-l vada. Locul meu perfect se transformase intr-o jungla.
Jul 02 2007
Duminica am incheiat matinalul de weekend la radio si m-am trantit in patul din biroul lui Dobro pentru ca apoi sa ajung acasa deja odihnit si pregatit de B’estival.
Dupa 3 ore de somn pe un pat de director de programe :) si o farfurie cu mancare, am zburat spre Romexpo cu ceva retineri, fiind trecut prin experienta Prodigy de acum o saptamana. Acolo vad 2 scene lipite si un cort, nu de house cum a fost la Cokelive ci de rock. Pana aici viata pare mai zbuciumata, deci mai buna. Pe scena Clicknet (cea din dreapta) vin 3 femei scoase parca din 4 cutii de vopsea, imbracate cel putin ciudat si cu niste instrumente din lumea lor. Se numesc Chicks on Speed. Am sperat ca vor lua viteza in drum spre Otopeni “as soon as posible” pentru ca enervau publicul cu sunete foarte inalte, muzica zgomotoasa, fara logica si cu tipete.
Jun 24 2007
Este ziua de 24 iunie, ora 9:15, cafeaua este pe biroul din camera mea, nu pe mixer ca in fiecare duminica, tusesc cu mana pe gat de durere, privesc spre monitor trist.
Aseara am fost la Cokelive unde am sperat ca Prodigy imi vor injecta basul direct in vena. Intr-adevar, sunetul a fost fara cusur in opinia mea, precum si intreaga organizare pe care eu am simtit-o ca fiind fara greseala. Ora 22 avea pe hartia mea concert Prodigy, care ar fi trebuit sa dureze pana la ora 24. Deja ma vedeam cu capul pe o targa dus cu elicopterul spre casa, eu nemaiputand merge pe propriile picioare.