Umblu liber | Petru

Asta mi-am strigat eu astazi pe la ora 15, cand am realizat ca aceasta este prima zi din viata mea, si, precum un nou-nascut, sunt fascinat de cate lucruri noi pot face si nu stiu de unde sa incep. Mi-am propus deja sa vizitez Islanda fara un ban in buzunar, dar cu biletele de avion achitate dus-intors, ca sa traiesc pe spatele localnicilor, pentru a-mi realiza un vis: sa beau Martini pe un scaun cu bucati din ghetarul de langa mine in paharul aromat.

Abia astept sa invat cat mai multe de la cat mai multi si sa leg relatii noi care sa-mi hraneasca perceptia asupra vietii. Voi incepe constructia unei case anul viitor si cu ce-mi va ramane imi voi lua si o masina la mana a 2a. Voi trai in cele din urma undeva in pustiu, langa Bucuresti, imprejmuit de paduri si fara zgomotul Capitalei. Nu, nu am bani lichizi, dar ii voi avea si stiu si de unde.

Totul a inceput sa se lege foarte bine si incep incet-incet sa realizez ca evenimentele din ultima saptamana au avut rolul de a-mi oferi lucruri noi, dar pentru a le vedea si accepta, a trebuit sa rup familiarul, confortul.

Asadar, buna dimineata, Petru! Ai dormit destul.

Tags: islanda, neata, obiective

Atentie! Acesta este un elogiu adus femeii dragi mie. Comentariile negative nu vor fi acceptate pentru ca in cadrul acestui text nu exista democratie si drept la libera exprimare.

In august 2002, am cunoscut o persoana deosebita, care de atunci mi-a schimbat viata largindu-mi orizonturile. Era o copila de 16 ani si a crescut sub ochii mei de copil. Am trecut prin toate etapele unei casnicii dar fara a fi oficial luati. Am fost adolescentii indragostiti, care nu stiau pe unde sa se mai ascunda pentru a profita de cateva momente impreuna, oameni chibzuiti imediat ce au aparut planurile de viitor, cetateni responsabili care de prosti au tot votat “schimbarea” politica si care s-au enervat ca niciodata nu a iesit cine ar fi dorit, chiar daca si asa ne-ar fi fost la fel de rau ca popor, am fost in pragul despartirii definitive de cel putin 3 ori, ne-am enervat reciproc, dar am ajuns tot timpul sa ne tot iubim indiferent care au fost dificultatile.

Intotdeauna vor exista extremele. La fiecare 10 metri e posibil sa-ti apara in cale o femeie care sa-ti fure ochii pentru ca are anumite elemente ceva mai sclipitoare decat cea de langa tine, dar per total eu sunt sigur ca ceva mai bun nu exista. Ochii ei exprima putere, dar si moliciunea dragostei, nasul delicatete, gura senzualitate, dantura indarjire si dorinta de a sfasia tot ce este nedrept pe lumea asta, mainile caldura atingerii sincere…

citeste mai mult »

Apar momente in viata in care tanjesti dupa o schimbare. In unele cazuri stii ce vrei sa modifici si cat si de asemenea esti sigur ca rezultatul te-ar multumi pe deplin, asa ca astepti ca ea, cumva, sa se produca ori faci tot posibilul sa o grabesti. Din pacate, de foarte multe ori, rezultatul nu te multumeste pe deplin, asa ca astepti o alta schimbare cu speranta ca in aceasta-ti vei gasi linistea, armonia.

Discutam cu o prietena, de care m-au despartit 6 ani, aflata in cautarea unei schimbari ca acestea vin pe neasteptate si au loc intr-o clipa. Eu simt ca mi-am gasit drumul, cel putin pentru moment, in urma cu 2 ani si jumatate, cand o colega de la radio mi-a pus pe masa o carte ce a servit drept scanteie, asa cum a patit si Julia Roberts vara aceasta in timpul filmarilor la productia “Eat, pray, love”, inspirata din experientele unei scriitoare americance, pe care aceasta le-a strans intr-o carte de succes. Filmand o parte a productiei in India, o revelatie a izbit-o si s-a convertit la hinduism. Asa, pe nepusa masa.

Experienta mi-a demonstrat ca ceea ce-ti doresti iti scapa printre degete daca iti doresti prea mult, transformand dorinta intr-o mica obsesie. Detasarea e cheia, alaturi de pornirea de a sti/face mai mult pentru tine, nu pentru altii.

Tags: schimbare

Pana nu demult mi-a fost foarte greu sa vorbesc despre asta, iar de scris pe blog nici pomeneala, dar dupa 8 ani in care am fost bantuit de durerea emotionala si frica pricinuite de o relatie care s-a incheiat subit si prin foarte multa durere, am gasit puterea sa inchid usa acestui capitol printr-o intalnire fata in fata cu persoana in cauza.

In vara lui 2002, plecasem la fratele meu in Franta pentru un sejur de 3 luni pe care-l planuisem de vreo 3 ani. In urma mea a ramas cea care atunci mi-a fost partener de viata si la care am tinut mai ceva ca la ochii din cap, dar dupa 3 saptamani (cam multi de 3, observ) am simtit ca acasa urmeaza sa se intample ceva, asa ca mi-am informat fratele furios ca voi pleca spre Romania, parintii la fel si, astfel, mi-am pus in cap tot familionul. Nu a contat, pentru ca in cateva zile (cred ca tot 3) am ajuns in orasul natal cu speranta ca voi preveni ceea ce simteam ca urma sa se intample. Din pacate, imediat ce ne-am intalnit, la cateva minute de la sosire, am fost informat de catre ea ca si-a gasit pe altcineva si ca relatia noastra este terminata. citeste mai mult »

Tags: carte, pagina, viata

Mi-as infige radacinile intr-o padure plina de alti copaci privind istoria trecand peste asezarile urbane incinse de soarele absorbit de asfalt cu atata sete. Cel mai bun prieten mi-ar fi vantul, iar jumatatea veverita ce s-ar ascunde in scoarta mea alaturi de ciocanitoarea ce-mi va masa trunchiul. M-as intinde spre cer toata viata, in fiecare zi adaugand inca o frunza la multitudinea deja existenta, imbogatindu-mi existenta precum un pasionat de lectura propria-i biblioteca.

Pamantul mi-ar fi mama, intotdeauna darnica, iar tatal ar fi cerul instelat, cel care in fiecare noapte mi-ar lumina coroana prin miile de luminite, ca apoi in timpul zilei sa ma mangaie cu a sa caldura coplesitoare si hranitoare. Linistea ar fi cea care m-ar guverna, iar pasarile un veritabil post de radio.

Sper doar ca pe timp de Criza sa se taie mai putini copaci…

Tags: copac

In urma cu mai bine de 8 ani telefonia mobila a declansat o febra a comunicarii. Deodata, orice pusti sau om cu scaun la cap a simtit nevoia unei comunicari permanente. Pe atunci eram inca nepoluati de era informatiei, internetul fiind si el foarte timid in computere, adus de liniile telefonice terestre prin Dial-Up. Telefoanele erau scumpe, tarifele foarte mari si minutele gratuite putine si pentru ca atat timp cat ceva se gaseste in cantitati mici, iti doresti cat mai mult.

Avem acum abonamente cu mii de minute gratuite, cartele de asemenea, telefoane date gratuit, conectate in permanenta la internet ca nu cumva sa pierzi contactul cu prietenii pe care-i vezi si mai ales cu cei pe care nu i-ai intalnit niciodata. Daca pe vremuri telefonul mobil a fost un accesoriu ce mi-a satisfacut o nevoie de comunicare impiedicata de liniile terestre si de absenta internetului, acum acesta a devenit un factor de intruziune, ce le permite celor cateva zeci de oameni sa ma gaseasca la orice ora doresc ei. De multe ori inchid mobilul pentru a nu fi deranjat, dar din marea de persoane care imi stiu numarul, exista si cateva de la care astept semne in anumite momente.

Am avut facturi de aproape toate sumele pe care aproape ca mi le-am permis, dar am ajuns la concluzia ca un telefon bun este unul inchis.

Tags: mobil, telefon