Umblu Liber | Petru » Gânduri

Credeam ca sunt Chuck Norris

Petru — Mon, 23 Jan 2012 23:06:31 +0000

Ca orice om, o perioada m-am vazut altfel decat sunt, de fapt. Mai mare, mai interesant, mai destept, mai frumos, mai sexy, mai evoluat din orice punct de vedere si cu siguranta mai competent in orice domeniu.

Timp de 7 ani, am privit lumea din exterior, fara sa ma arunc in piscina in care inoata ceilalti. M-am multumit cu una privata, ascunsa, ferita de cea a multimii, si asa am pierdut contactul cu lumea.

Orgoliul meu si-a luat-o atat de grav si atat de des in ultima luna, cat nu a incasat o viata intreaga, iar acesta este adevaratul castig al ultimelor saptamani. A trebuit sa intru intr-un domeniu total nou, in care sunt atat de nepriceput! Exista pesoane care m-au tot corectat, unele au mai ridicat tonul, au fost ironice, chiar enervante, pe una era sa o lipesc de perete, chiar daca-mi este prietena de multi ani. A trebuit sa am rabdare cu strainii, sa fiu serviabil indiferent de circumstante, sa fiu ceva mai binevoitor si sa pun osul la treaba, ceva ce nu mai facusem pana atunci.

(...)
Citeste mai mult din Credeam ca sunt Chuck Norris (169 words)

Intepaturi in suflet

Petru — Thu, 12 Jan 2012 01:01:18 +0000

Senzatia ca cineva a aruncat o mie de ace spre pieptul tau, iar acelea au trecut cumva de carne si au ajuns direct in suflet, locul sacru, intangibil, dar facut sita in acele momente in fata carora ai coborat scutul de aparare.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu asta simt atunci cand ma expun in fata celorlalti. De aceea, am invatat sa ma apar si sa ridic ziduri, sa pastrez distanta, pentru a fi eu in siguranta. Din cand in cand, mai apare cate cineva, in fata caruia zidul, atat de bine cladit, se darama intr-o secunda. Uneori, e de bine. De cele mai multe ori, insa… Nu prea.

(...)
Citeste mai mult din Intepaturi in suflet (44 words)

Poate ai murit demult

Petru — Thu, 05 Jan 2012 21:47:00 +0000

Nu trebuie sa putrezesti pentru a fi mort. Mortii respira, umbla si exista. Este simplu sa-i vezi pe strada, cum privesc doar inainte, fara a sesiza detaliile din jur, alergand spre o destinatie aflata undeva in departare. Ii vezi cum umplu golul din toracele parca lipsit de viata cu obiecte cumparate cu o disperare de mai mult.

Ne gandim ca viata este scurta si pretioasa, dar ne amintim de ea abia pe patul de moarte, ingropati in regrete si inconjurati de o mana de oameni, daca avem noroc si timp sa-i strangem. Daca viata este, intr-adevar, atat de scurta, de unde stii ca inca mai traiesti? Nici daca ai muri, nu cred ca ai sti, fiind atat de prins in ritmul nebun de a pasi peste timp.

(...)
Citeste mai mult din Poate ai murit demult (30 words)

De ce ai nevoie pentru a fi fericit(a)?

Petru — Wed, 04 Jan 2012 00:31:59 +0000

Mi-am adus aminte de filmul In pursuit of happiness cu Will Smith si fiul sau, in care el doarme pe strazi, incercand in fiecare zi sa-i ofere baiatului un acoperis, o masa calda, sperante de mai bine si o lume frumoasa in jur. Tot ce-si doreste este un loc de munca din care sa-si poata asigura o chirie si un trai decent. Asa arata fericirea in ochii lui.

Am fost abordat de cativa amici, convinsi de faptul ca ma impart, uneori cu greu, intre doua locuri de munca, indragostit fiind de bani. Am respins imediat ideea si le-am povestit cum a decurs interviul de angajare, in cazul celui de-al doilea job, la capitolul salariu.

**Pentru mine, fericirea inseamna:**

sanatate
liniste
iubire
placerea de a merge la serviciu

(...)
Citeste mai mult din De ce ai nevoie pentru a fi fericit(a)? (44 words)

Certificatul de Casatorie

Petru — Fri, 30 Dec 2011 06:30:00 +0000

Bucata asta de hartie este privita de unii drept o asigurare, iar de altii ca o restrictie. Intr-o discutie purtata in urma cu doua seri, nu am ajuns la nici o concluzie. Fiind o dezbatere pe tema perceptiei individuale, concluzia pur si simplu nu exista. Degeaba ii spui unui cal ca paharul e patrat, daca el il vede cilindric.

Eu vad asa:

Hartia respectiva reprezinta un reminder. Eu, ca barbat, voi fi la fel de tentat sa calc pe bec, iar ispitele nu vor lipsi. Totusi, inainte sa o fac a doua oara, presupunand ca mi-am pierdut deja mintile la prima, m-as gandi foarte serios daca imi doresc sa pun in pericol familia pe care o iubesc, chiar daca ma voi gandi si practic – aoleu, un posibil divort, partaj, suferinta etc; stai asa ca eu sunt casatorit, am un copil, nu pot risca aiurea, hai sa aflu ce-mi lipseste acasa si sa discut cu sotia pentru a nu se mai intampla asta etc. In acest caz, certificatul de casatorie este un lucru bun. Iti arata ce este cu adevarat important, presupunand ca iti iubesti sotia, dar ca rutina aferenta unei casnicii te-a impins, oarecum, spre indobitocire cronica.

(...)
Citeste mai mult din Certificatul de Casatorie (86 words)

Sunt un fitos

Petru — Fri, 23 Dec 2011 13:56:40 +0000

Am mai scris ca-mi vine sa-mi zugravesc peretii cu cei care, atunci cand sunt suparat ori furios, imi zic sa stau linistit pentru ca nu e nimic altceva decat o lectie si ca viata e un joc. Daca o mai spun si cu zambetul pe buze, aproape levitand de atata armonie, clar le vad locul pe peretii mei de acasa. Cred, intr-adevar, in lectii si jocul vietii. Fac parte din Crezul meu, dar daca ma vezi suparat ori nervos, lasa-ma sa daram ceva, sa sufar amarnic si, dupa ce ma linistesc ori nu mai am energie sa dau foc la casa, imi poti vinde “gogosile” motivationale. Acela e momentul lor, nu inainte. Asa ca fiti profesionisti, ce dreaq? Vorba lui Dinica din Filantropica.

Lectiile cele mai eficiente nu sunt acelea spuse de altii, ci acelea gasite de tine si asumate imediat, precum o revelatie. Azi-dimineata, am facut ceva ce am simtit ca fiind oarecum nedemn pentru mine, desi face parte din viata. Am simtit-o ca pe o lovitura in stomac, dar, in acelasi timp, am realizat ca nu degeaba sunt pus in pozitia asta. Poate ca a venit momentul sa cobor putin cu picioarele pe pamant pentru a intelege ca viata nu poate fi traita numai intr-un glob de sticla ci si in afara lui.(...)
Citeste mai mult din Sunt un fitos (60 words)

Faci mici sacrificii pentru visul tau?

Petru — Sun, 11 Dec 2011 12:02:40 +0000

Chiar daca ti-am mai dat unele detalii si cu alte ocazii, citeste pana la capat pentru a intelege ce vreau sa spun.

Sa inveti meserie de la 0 nu este intotdeauna usor. Imi amintesc de anul 1999. Abia intrasem la liceu, unul cu radio cu circuit inchis, abia facut, despre care am mai scris pe Umblu liber. Am vrut sa invat singur cat-de-cat, cat se putea in contextul acela, pana va fi sa ajung la un radio FM. Asa ca mi-am dedicat aproape toate pauzele din cei 4 ani de scoala microfonului de acolo. In timp ce colegii mei ieseau primavara si vara in curtea liceului, la soare si muzica faina, eu ma aflam intre patru pereti, inghetat la demisol, intr-o camera prafuita, schimband CD-uri si casete si vorbind vrute si nevrute. Rezultatul – dupa 3 ani mi-am atins visul cu radio-ul FM si, in paralel, am avut emisiune acolo in clasa a 12a.

Imediat ce fusesem acceptat la Radio Deea, colegii, mai comozi din fire, mi-au dat matinalul de weekend, emisiune in care sa-mi fac mana, dar pentru asta ar fi trebuit sa petrec 12 ore in studio in fiecare sambata si in fiecare duminica pentru a introduce manual reclamele peste retransmisia Pro FM-ului, pentru ca eram afiliati lor si pentru ca aveam un soft idiot de emisie ce nu era capabil sa automatizeze publicitatea. Un an am stat in acel studio, in fiecare zi de weekend, 12 ore, cu un internet praf, cum era pe vremea aceea, si fara televizor. All by myself si asta pentru ca aveam obiectivul clar in minte – experienta care sa ma ajute mai tarziu in FM-ul national.

(...)
Citeste mai mult din Faci mici sacrificii pentru visul tau? (217 words)

E ok sa ai regrete

Petru — Sat, 03 Dec 2011 23:54:01 +0000

Tocmai am vizionat o conferinta TED despre regrete. Fiecare minut ne invata ceva, chiar si aparente nimicuri ce mai tarziu se vor dovedi a fi folositoare. Luam decizii aproape in fiecare secunda. De unele vom fi mandri, de altele ne va fi rusine.

Din 2008 si pana in prezent, am cunoscut multi oameni si am intrat in contact cu multe filosofii. Dupa cum bine stii, daca esti un vizitator curent Umblu liber, anul acela a fost unul foarte important pentru mine. Am trecut de la o viziune obtuza asupra lumii la una mult mai deschisa. Am inceput sa preiau idei, sa le dezbat, cercetez si probez precum o sugativa. Dupa doi ani, am trecut la a le cerne si a aplica ceea ce am simtit ca mi se adreseaza cu adevarat. Printre acele teorii se afla si aceasta, conform careia regretele nu ar trebui sa existe. Atat timp cat ceea ce ai facut nu mai poate fi modificat, nu are rost sa regreti. A fost o lectie pentru partile implicate. Probabil. De fapt, sigur. Inveti din tot ceea ce faci si ti se intampla, dar sa nu regreti nu este omeneste.

(...)
Citeste mai mult din E ok sa ai regrete (117 words)

Sinuciderea unui melc

Petru — Sat, 19 Nov 2011 11:36:58 +0000

Marginea defineste spatiul, in care ne experimentam existenta. Fara aceasta, nu am fi capabili sa intelegem ceea ce ne inconjoara, asa cum foarte multi nu-L inteleg pe Dumnezeu fara marginea impusa de religiile crestine, Diavolul. Desi traim, aparent, intr-o lume nemarginita, simtitm inca nevoia sa gasim limita. Am auzit recent o teorie conform careia exista o margine a spatiului cosmic si ca acesta ar avea o forma, dar i-am uitat denumirea.

Am fost dintotdeauna curios ce se afla dincolo de ea. Ca este vorba despre marginea cosmica sau cea a trotuarului vecin, este o limita, iar omului ii place sa priveasca dincolo de ea, facand un pas urias pentru Omenire sau o simpla gaura.

La un moment dat, am privit in jos si am analizat: unui melc ii ia mai mult de 20 de minute, pentru a parcurge distanta, timp in care sa cugete la ce are de gand sa faca. O furnica o strabate in mai putin de 60 de secunde si, orice ar face, nu s-ar putea desprinde de suprafata pe care umbla. Un om ar face un singur pas, odata ce luminile metroului s-ar apropia de el, si asa ar afla ce se afla dincolo de margine.

(...)
Citeste mai mult din Sinuciderea unui melc (61 words)

I have a dream

Petru — Mon, 14 Nov 2011 18:18:55 +0000

Nu este unul maret, dar ceva ce mi-ar placea foarte mult sa fac. Visul meu dateaza de prin 2007 – sa detin o cafenea. Am totul in minte, detaliile, cum sa arate, ce program artistic sa aiba noaptea, numele etc. Nu e de mirare faptul ca nu am inca banii necesari si tocmai de aceea initiativa a ramas la stadiul de vis.

Zapand telecomanda, am ajuns pe TVR la emisiunea Arena Leilor, unde vin tot felul de oameni cu idei in fata unui grup de investitori. Ideile bune primesc finantare. O domnisoara voia sa faca o cafenea, dar habar nu avea ce inseamna salariu brut. Neimportant. Ce mi-a atras atentia a fost ce a spus un investitor.

Vrei sa detii o cafenea? Ar trebui sa lucrezi intr-una cel putin un an pentru a sti apoi ce ai de facut, care sunt nevoile clientilor si dificultatile patronului.

(...)
Citeste mai mult din I have a dream (96 words)

Idealul meu feminin

Petru — Tue, 25 Oct 2011 00:34:40 +0000

Fiecare are in mintea sa construita imaginea partenerului ideal. Aceasta reprezinta, de fapt, un sablon pe care-l cauta, dar care in timp va suferi modificari pe masura ce se va maturiza. Ceea ce-mi doresc acum de la o femeie imi voi dori si peste 10 ani cu niste mici modificari, probabil.

Daca ar fi sa desenez femeia ideala in ochii mei, aceasta ar fi in intruchiparea unui personaj de serial de televiziune. Neveste Disperate aduna la un loc mai multe tipologii feminine. Avem: barfitoarea/superficiala, mama eroina, neindemanatica si femeia perfecta. Ea este eleganta in orice situatie, diplomata si intotdeauna cu pasii planuiti dinainte, extraordinara in bucatarie si dormitor, sofisticata. Din pacate, calitatile acestea sunt foarte greu de gasit laolalta in viata reala. Tocmai de aceea, o astfel de femeie ramane, pentru moment, un ideal.

Tot pe acolo:

Cheia in usa

Petru — Wed, 19 Oct 2011 21:33:46 +0000

Discutam cu o prietena in seara aceasta, care e singura de ceva vreme, si mi-a spus ca nu stie cum e sa auzi cheia rasucindu-se in usa de la intrare, asociata desigur cu persoana iubita, ce se intoarce acasa, si bucuria de a o zari.

Am trecut prin asta ani la rand si este o senzatie foarte frumoasa, as zice priceless. In acelasi timp, odata ce bucuria aceasta dispare, poate fi un semn foarte important ca povestea se apropie de un final inevitabil.

Chiar daca in acest moment nu mai aud nici o cheie in usa, ma bucur ca am avut atatea asemenea ocazii si ca nu am fost vaduvit de acel sentiment de implinire, cand jumatatea ti se alatura dupa ore/zile/ saptamani sau luni de absenta. Poate de aceea ofer acum foarte greu cheia de rezerva cuiva, si este drept ca nu am mai dat-o nimanui de atunci.

(...)
Citeste mai mult din Cheia in usa (36 words)

Gandim in spoturi publicitare

Petru — Tue, 18 Oct 2011 17:42:40 +0000

Omul a avut nevoie de milioane de ani de evolutie pentru a ajunge la ceea ce este astazi. Creierul s-a dezvoltat “strat cu strat”, adaugand ca foile unei cepe neuroni, dezvoltand tot felul de rationamente, care sa-i dea un atuu in fata naturii in care isi desfasura activitatile.

Dupa toata perioada aceasta de evolutie, ce ne-a adus intr-un stadiu avansat dpdv evolutiv, omul involueaza din proprie initiativa. Creierul dezvoltat pana acum pentru a detine suprematia lantului trofic a ajuns astazi sa nu mai gandeasca de unul singur. Il bombardam la fiecare pas cu mesaje mai mult sau mai putin subliminale despre cum sa: manance, ingrijeasca, fie sanatos, bea, planifice viitorul si eventual cum sa faca pipi. Avem spoturi publicitare in fiecare secunda a zilei. Cele mai enervante sunt acelea introduse foarte inteligent in stiri si articole in presa. Ai idee cate stiri de la televizor, din buletine de stiri, sunt facute la comanda? Cred ca mai mult de jumatate…(...)
Citeste mai mult din Gandim in spoturi publicitare (95 words)

O posibila rascruce

Petru — Mon, 10 Oct 2011 23:28:34 +0000

Am tot auzit ca oamenii incep sa-si puna intrebari abia dupa ce li se intampla ceva rau. Momentul de minimum ar fi cel care iti aprinde scanteia care sa-ti arate noua cale, noile oportunitati. Culmea e ca eu imi tot pun intrebari de aproape 4 ani si, slava cerului, am fost ferit pana acum de intamplari negative. Am 27 de ani, lucrez de 9 in radio, 8 ani i-am trait, pana nu demult, alaturi de aceeasi femeie, cu alte cuvinte am dus o viata linistita si previzibila, plina de bucurii si satisfactii. Stiu, ma numar printre norocosi.

Acum am beleaua cu Statul roman, care vrea sa-mi ia abuziv o suma mare de bani, pe care nu o am, normal. Nu se stie ce se va intampla in urma procesului. Cert e ca s-au adunat nori pe cerul meu senin, iar ultimele zile au fost unele foarte stresante, pline de calcule. Mi-am imaginat cum voi strange cureaua pana voi ramane fara aer, ca sa pot achita suma respectiva, daca se va ajunge acolo. Mi-am reparat mobila prin casa, mutat lucruri, facut curat, numai sa nu am timp sa ma gandesc prea mult la asta.

(...)
Citeste mai mult din O posibila rascruce (138 words)

Momentul in care incepi sa mori

Petru — Thu, 06 Oct 2011 20:36:48 +0000

Discutam cu o amica din copilarie, proaspat mutata la Bucuresti, despre viata, in general, si am atins inevitabil subiectul dragoste. O afirmatie m-a lovit fix in moalele capului, in special pentru ca vine de la o tanara de doar 24 de ani: “Nu mai cred in iubire”.

In fata unei asemenea idei, raman intotdeauna dezarmat si fara nici un argument. Oricat as cauta unul, oricat as incerca sa leg doua cuvinte, nu pot. Asa ceva nu poti combate.

De ce mai traiesti? Pentru a castiga mai multi bani? Exista sanse mari sa nu reusesti si sa mori, singur, incercand. Pentru un statut social mai bun? Acesta este legat, de obicei, de puterea financiara, iar aceasta este efemera. Esti liber sa te zbati toata viata precum un peste pe uscat sau sa plutesti in deriva precum o pluta defecta. Ai avea astfel vreo satisfactie?

(...)
Citeste mai mult din Momentul in care incepi sa mori (78 words)

Arid

Petru — Thu, 06 Oct 2011 14:23:53 +0000

Precum pamantul insetat, dupa luni de seceta, tare si nisipos, parjolit de caldura verii si batut de vanturi uscate. Crapat in mii de bucatele si incapabil sa sustina armonia si complexitatea vietii. Cu tufe ce se rostogolesc peste el, manate de curentii de aer, lasand in urma nimic altceva decat… Nimic. Fara nici o picatura de ploaie, indiferent de norii adunati deasupra.

Odata un pamant roditor si plin de viata, acum in proces de desertificare.

Tot pe acolo:

Spiritualitatea in relatii

Petru — Mon, 03 Oct 2011 05:30:00 +0000

Iata aici un titlu de milioane. Da, unii castiga milioane vorbind pe teme atat de grandioase.

Multi ma considera spiritual pentru ca am scris niste articole tematice pe Umblu liber. Imi pun intrebari, gasesc raspunsuri, am revelatii (din ce in ce mai rar) si pot atinge stari euforice fara substante interzise, dar nu sunt un “spiritual”. Nu pot medita, mananc multa carne (uneori), vorbesc urat la nervi, ma delectez din cand in cand manipulandu-i pe ceilalti (for fun). Intr-adevar, am avut parte de intamplari stranii si o cam caut cu lumanarea.

Am crezut mai demult ca mi-ar fi bine langa o femeie ceva mai spiritualizata si am intalnit cateva admirabile, de nota zece, dar mi-am dat seama ca nu mai am rabdare. Nu vreau sa aud de alinierea planetelor sau energia care trebuie sa curga in nu stiu ce fel pentru a face dragoste… Daca voiam sa levitez pentru a ma integra cu Absolutul, plecam pe un deal linistit si priveam la stele. Momentan ma uit la corpul tau, salivand ca un furtun de pompier. Nu vreau sa mi se spuna, la fiecare hop in viata, ca sigur e o lectie pe care trebuie sa o invat, ca e karma (care nu exista) sau ca trebuie sa ma rog, astfel detasandu-ma in fata lui Dumnezeu, care-mi va rezolva problema. Stiu unele lucruri, dar uneori simt nevoia sa ma enervez pe viata si sa dau cu “cuţâtu’n chiatră”. Asta ma face om.

(...)
Citeste mai mult din Spiritualitatea in relatii (37 words)

Uitam sa traim

Petru — Fri, 30 Sep 2011 10:30:00 +0000

Intr-o discutie cu mai multi amici despre viata in general, unul, asociat in permanenta cu bunadispozitie si glume in general bune, a spus ca toata ziua se gandeste cum sa faca mai multi bani. Omul este insurat de putin timp, are o sotie frumoasa foc, iar relatia pare a fi de la distanta una armonioasa. O fi rata de vina… Are timp liber, dar nu mai simte pornirea sa iasa la distractie.

Ma uitam la el si parca ma durea pe mine. Din pacate, este indreptatit sa gandeasca asa. Daca nu ai bani, in ziua de azi, literalmente esti mort. Mai simplu ar fi fost sa mancam direct bani, nu sa-i folosim ca moneda de schimb. Daca nu alergi dupa bani, risti sa ramai in fundul gol. Iata cazul meu. S-a trezit Statul ieri sa-mi ceara o suma imensa retroactiv pe niste impozite achitate legal in anii precedenti. Pentru ca poate.

(...)
Citeste mai mult din Uitam sa traim (51 words)

In fata monitorului

Petru — Thu, 29 Sep 2011 23:45:01 +0000

Desi traim in secolul vitezei, parca asteptam ceva in permanenta. Stam cu ochii lipiti de monitoare de parca ar trebui sa apara Iisus la o petrecere cu Mohamed si Buddha, cu Iuda ca DJ.

Ce fac dimineata, imediat dupa ce ma trezesc? Imi pornesc realitatea virtuala. Nu cumva, Doamne fereste, sa nu fiu la curent cu ce a mai scris vreun “prieten” de pe FaceBook sau ce comentarii au mai fost publicate pe Umblu liber, ce mail a mai ajuns la mine si ce informatii au mai aparut in domeniul in care lucrez. Accesez radio-ul chill pe care l-am descoperit in urma cu mai multe saptamani si incep sa traiesc, asteptand in fata monitorului.

Slava Cerului, am inceput sa ies mai mult din casa. Am crezut pentru o clipa luna asta ca am devenit depravatul la care am visat in studentie. Nu demult am schimbat trei cluburi intr-o noapte, si nu sunt foarte sigur cum am ajuns la toate, daramite acasa…

(...)
Citeste mai mult din In fata monitorului (101 words)

Cifre pe o hartie

Petru — Sun, 25 Sep 2011 22:11:23 +0000

Traim pe repede-inainte si cautam un ghid, oriunde l-am putea gasi. Ne multumim cu ceea ce primim de la televizor, din ziare, mai ales din reclame si recomandari ce urmaresc un profit. Toate acestea modifica obiceiuri, comportamente. Ajungem sa ne cautam sensulul vietii pe strazi cu sens unic, stabilit deja de influentele ce ne-au modificat drumul.

Din pacate, multi ajung sa acorde o foarte mare importanta unor cifre pe hartie, ce acum actioneaza precum o stampila pusa pe fruntile celor din jur. Daca acestea sunt cu mult diferite de ale tale, omul nu mai conteaza.

Inainte sa tragi lozul castigator, il arunci fara a-l desface? Pentru multi, din pacate, cifrele de pe buletin devin o regula.