Chiar daca ti-am mai dat unele detalii si cu alte ocazii, citeste pana la capat pentru a intelege ce vreau sa spun.
Sa inveti meserie de la 0 nu este intotdeauna usor. Imi amintesc de anul 1999. Abia intrasem la liceu, unul cu radio cu circuit inchis, abia facut, despre care am mai scris pe Umblu liber. Am vrut sa invat singur cat-de-cat, cat se putea in contextul acela, pana va fi sa ajung la un radio FM. Asa ca mi-am dedicat aproape toate pauzele din cei 4 ani de scoala microfonului de acolo. In timp ce colegii mei ieseau primavara si vara in curtea liceului, la soare si muzica faina, eu ma aflam intre patru pereti, inghetat la demisol, intr-o camera prafuita, schimband CD-uri si casete si vorbind vrute si nevrute. Rezultatul – dupa 3 ani mi-am atins visul cu radio-ul FM si, in paralel, am avut emisiune acolo in clasa a 12a.
Imediat ce fusesem acceptat la Radio Deea, colegii, mai comozi din fire, mi-au dat matinalul de weekend, emisiune in care sa-mi fac mana, dar pentru asta ar fi trebuit sa petrec 12 ore in studio in fiecare sambata si in fiecare duminica pentru a introduce manual reclamele peste retransmisia Pro FM-ului, pentru ca eram afiliati lor si pentru ca aveam un soft idiot de emisie ce nu era capabil sa automatizeze publicitatea. Un an am stat in acel studio, in fiecare zi de weekend, 12 ore, cu un internet praf, cum era pe vremea aceea, si fara televizor. All by myself si asta pentru ca aveam obiectivul clar in minte – experienta care sa ma ajute mai tarziu in FM-ul national.
Tocmai am vizionat o conferinta TED despre regrete. Fiecare minut ne invata ceva, chiar si aparente nimicuri ce mai tarziu se vor dovedi a fi folositoare. Luam decizii aproape in fiecare secunda. De unele vom fi mandri, de altele ne va fi rusine.
Din 2008 si pana in prezent, am cunoscut multi oameni si am intrat in contact cu multe filosofii. Dupa cum bine stii, daca esti un vizitator curent Umblu liber, anul acela a fost unul foarte important pentru mine. Am trecut de la o viziune obtuza asupra lumii la una mult mai deschisa. Am inceput sa preiau idei, sa le dezbat, cercetez si probez precum o sugativa. Dupa doi ani, am trecut la a le cerne si a aplica ceea ce am simtit ca mi se adreseaza cu adevarat. Printre acele teorii se afla si aceasta, conform careia regretele nu ar trebui sa existe. Atat timp cat ceea ce ai facut nu mai poate fi modificat, nu are rost sa regreti. A fost o lectie pentru partile implicate. Probabil. De fapt, sigur. Inveti din tot ceea ce faci si ti se intampla, dar sa nu regreti nu este omeneste.
Marginea defineste spatiul, in care ne experimentam existenta. Fara aceasta, nu am fi capabili sa intelegem ceea ce ne inconjoara, asa cum foarte multi nu-L inteleg pe Dumnezeu fara marginea impusa de religiile crestine, Diavolul. Desi traim, aparent, intr-o lume nemarginita, simtitm inca nevoia sa gasim limita. Am auzit recent o teorie conform careia exista o margine a spatiului cosmic si ca acesta ar avea o forma, dar i-am uitat denumirea.
Am fost dintotdeauna curios ce se afla dincolo de ea. Ca este vorba despre marginea cosmica sau cea a trotuarului vecin, este o limita, iar omului ii place sa priveasca dincolo de ea, facand un pas urias pentru Omenire sau o simpla gaura.
La un moment dat, am privit in jos si am analizat: unui melc ii ia mai mult de 20 de minute, pentru a parcurge distanta, timp in care sa cugete la ce are de gand sa faca. O furnica o strabate in mai putin de 60 de secunde si, orice ar face, nu s-ar putea desprinde de suprafata pe care umbla. Un om ar face un singur pas, odata ce luminile metroului s-ar apropia de el, si asa ar afla ce se afla dincolo de margine.
Nu este unul maret, dar ceva ce mi-ar placea foarte mult sa fac. Visul meu dateaza de prin 2007 – sa detin o cafenea. Am totul in minte, detaliile, cum sa arate, ce program artistic sa aiba noaptea, numele etc. Nu e de mirare faptul ca nu am inca banii necesari si tocmai de aceea initiativa a ramas la stadiul de vis.
Zapand telecomanda, am ajuns pe TVR la emisiunea Arena Leilor, unde vin tot felul de oameni cu idei in fata unui grup de investitori. Ideile bune primesc finantare. O domnisoara voia sa faca o cafenea, dar habar nu avea ce inseamna salariu brut. Neimportant. Ce mi-a atras atentia a fost ce a spus un investitor.
Vrei sa detii o cafenea? Ar trebui sa lucrezi intr-una cel putin un an pentru a sti apoi ce ai de facut, care sunt nevoile clientilor si dificultatile patronului.
Fiecare are in mintea sa construita imaginea partenerului ideal. Aceasta reprezinta, de fapt, un sablon pe care-l cauta, dar care in timp va suferi modificari pe masura ce se va maturiza. Ceea ce-mi doresc acum de la o femeie imi voi dori si peste 10 ani cu niste mici modificari, probabil.
Daca ar fi sa desenez femeia ideala in ochii mei, aceasta ar fi in intruchiparea unui personaj de serial de televiziune. Neveste Disperate aduna la un loc mai multe tipologii feminine. Avem: barfitoarea/superficiala, mama eroina, neindemanatica si femeia perfecta. Ea este eleganta in orice situatie, diplomata si intotdeauna cu pasii planuiti dinainte, extraordinara in bucatarie si dormitor, sofisticata. Din pacate, calitatile acestea sunt foarte greu de gasit laolalta in viata reala. Tocmai de aceea, o astfel de femeie ramane, pentru moment, un ideal.
Discutam cu o prietena in seara aceasta, care e singura de ceva vreme, si mi-a spus ca nu stie cum e sa auzi cheia rasucindu-se in usa de la intrare, asociata desigur cu persoana iubita, ce se intoarce acasa, si bucuria de a o zari.
Am trecut prin asta ani la rand si este o senzatie foarte frumoasa, as zice priceless. In acelasi timp, odata ce bucuria aceasta dispare, poate fi un semn foarte important ca povestea se apropie de un final inevitabil.
Chiar daca in acest moment nu mai aud nici o cheie in usa, ma bucur ca am avut atatea asemenea ocazii si ca nu am fost vaduvit de acel sentiment de implinire, cand jumatatea ti se alatura dupa ore/zile/ saptamani sau luni de absenta. Poate de aceea ofer acum foarte greu cheia de rezerva cuiva, si este drept ca nu am mai dat-o nimanui de atunci.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Chiar daca ti-am mai dat unele detalii si cu alte ocazii, citeste pana la capat pentru a intelege ce vreau sa spun.
