Ce sens mai are fericirea daca ea este conditionata de acceptul unor persoane care nici macar nu au legatura cu aceasta? Ce rost are sa suferi in continuare doar pentru ca unii nu ar fi de acord ca tu sa fii implinit? Pare un nonsens si, totusi, exista atatia care traiesc adevarate drame personale prin faptul ca pun atata putere in mainile celorlalti, uitand ca toata puterea de a fi fericiti sta in ei.
Daca simti ca te va implini o saritura cu coarda elastica, nu lasa pe nimeni sa ti se opuna. Daca un meci de fotbal in ploaie torentiala si noroi, urmat de o bere acompaniata de ragaituri demne de Pavarotti reprezinta fericirea pentru tine, nu-i baga in seama pe fitosii care vor sa te modifice dupa propriul plac.
Fericirea e o stare de a fi, iar starea de a fi e a naibii de personala. Nimeni nu ar trebui sa aiba putere de decizie asupra ei. Nu mai cauta confirmari la cei ce te inconjoara, aprobari si acceptare caci astfel vei ajunge la 60 de ani plin de regrete si cu fotografiile trecutului patate de lacrimile triste ale unei vieti neimplinite.
Ai avut vreodata impresia inconstienta ca totul se aseaza perfect la locul sau in viata ta? Nu ma refer la vreo reverie sau poate o contemplare, ci o senzatie cat se poate de reala si subita ca totul se potriveste unde trebuie.
Am patit-o de doua ori recent si de fiecare data intr-un anumit stadiu al somnului, pe care nu-l recunosc pentru ca nu m-am documentat, dar s-a intamplat ca si cum m-as fi intors de pe o parte pe alta si m-as fi trezit pentru cateva secunde, interval in care am simtit, in ambele situatii, o euforie inexplicabila si o intelegere ciudata a vietii din acel moment, pe toate planurile. Problema a fost la trezire, cand mi-am dat seama ca nu e totul atat de perfect pe cat am simtit cu doar cateva minute inainte.
Prin aceeasi experienta ciudata am trecut de mai multe ori in primul an de Guerrilla, in primavara lui 2005, si a fost cauzata de stresul cotidian aflat la cote alarmante, o perioada in care imi gaseam refugiul in somn la orice ora. Acum, as putea spune ca stresul cotidian este ceva mai mic, dar haosul tinde sa ma ia in brate din ce in ce mai mult, iar viata mea perfect planificata si cu detaliile foarte clare si atent pozitionate s-a transformat dintr-o placuta rutina intr-un ideal.
Din categoria “Intrebari aparent fara rost”, vine si aceasta, la care caut raspuns de ceva vreme. Din pacate, nu l-am gasit si nici nu am gasit pe cineva care sa fie capabil sa-mi explice ca la clasa intai de ce oamenii urasc.
De ce sa consumi atata energie pentru a-i dori raul celuilalt, eventual sa si conspiri pentru a-l face sa sufere? Planuri peste planuri, aliante deschise cu anumiti complici, care sa te ajute in atingerea scopului si anume suferinta persoanei vizate.
Am trecut si eu printr-o astfel de experienta in urma cu putin timp. Am dorit raul unui domn pe care l-am considerat vinovat de niste lucruri, dar pe a carui mana i-as strange-o acum cu tot respectul, chiar daca mi-a adus numai suferinta pe moment. Poate ca astfel mi-a adus mult mai multe, de descoperit in viitor cu sursa in acel moment.
De curand am aflat ca as avea, undeva in urma mea, asemenea oameni, care sa-mi doreasca raul, intr-un fel sau altul. Unii au declarat-o fatis, altii au lasat izul amenintarii sa pluteasca, iar eu nu pot decat sa astept deznodamantul, caci altceva chiar nu am de facut. Sa caut sa-mi protejez spatele, elaborand zeci de planuri de rezerva, ocupandu-mi timpul si irosindu-mi energia pe ganduri si actiuni care mi-ar putea dauna mai mult decat deznodamantul insusi?
Iata un titlu care-i va aprinde pe multi si care ma pune intr-o lumina autosuficienta, dar nu am inteles Adevarul Absolut, pe care ati crede ca eu pretind ca l-as detine. Absolut deloc si total eronat.
Acum cativa ani, cand totul era ilogic, am avut o revelatie ce mi-a clarificat mintea si perceptiile asupra vietii. Am ajuns la niste concluzii, am inteles niste lucruri si din pacate aplic foarte putin din cat stiu in acest moment. Asta ma face sa percep intr-un fel viata cu toate jocurile sale si sa simt in multe momente asa cum simtea Petrul din perioada ilogica. Oricat as fi de constient de lectiile ce s-ar afla in spatele intamplarilor, care ne bucura ori ne intristeaza, inca nu ma pot detasa de aceste manifestari de moment. In timp ce ma bucur, precum un copil de gimnaziu, nu reusesc sa caut sensul subtil al situatiei si nu fac deloc asta in timp ce rup camasa de pe mine, atunci cand imi e dat sa sufar.
Colegi si prieteni, amici si necunoscuti, mai toata lumea are impresia ca ar trebui sa inteleg altfel ce mi se intampla si, astfel, sunt contrariati de faptul ca nu reusesc de multe ori sa ma detasez. Poate ca aceasta este una dintre lectiile pe care ar trebui sa le invat.
Realizez ca traiesc intr-o lume complet intoarsa pe dos, in care baietii buni au de pierdut in fata celor rai si nepasatori. In perioada ce abia a trecut, am invatat niste lucruri foarte importante printre care se numara si unul in privinta atentiei acordate unei femei. Desi doreste asa ceva, nu prea e ok sa i-o acorzi.
Am observat ca in majoritatea cazurilor, ea viseaza la un baiat rau, care sa nu o respecte cat si-ar dori, caruia sa i se rupa de binele ei, care sa fie greu de prins si de imblanzit. De fapt, asta ar fi concluzia: femeile doresc sa imblanzeasca, astfel avand iluzia puterii asupra barbatului. Interesant… tocmai acum mi-a picat fisa.
Baietii buni sunt potriviti pentru familie, siguranta, asa cum cineva apropiat mi-a explicat in amanunt, iar cei rai reprezinta adrenalina de care femeia are nevoie. In timpul unei deceptii, cauzate eventual de catre unul rau, ea isi da seama ca are nevoie de unul bun si e posibil sa-l gaseasca, dar va visa mai tarziu cu ochii deschisi la opusul acestuia.
Fiecare moment, intamplare, bucurie sau suferinta reprezinta o sursa de inspiratie si sunt, de fapt, lectii din care ai ce invata. Din pacate, in cazul bucuriilor, esti mult prea ametit de fericire si treci pe langa sensurile ascunse, dar am realizat ca este foarte important sa stii ce anume nu cauti. Experienta contrazice oarecum teoria, care spune ca Universul nu cunoaste negatia si ca energia se afla acolo unde iti este atentia. Daca te axezi pe ceea ce nu vrei sa atragi, Universul iti va da acel lucru, pentru ca atentia ta este indreptata in acea directie. Mi-am dat seama ce caut dupa ce am realizat ce nu vreau.
Pe o strada ravasita de furtunile trecutului si de vremea mohorata de dupa, a rasarit un soare aproape orbitor, iar vantul doar adie placut. Nu ma intereseaza daca trecatorii imi spun ca pe trotuar nu se face plaja si inteleg ca aceasta reprezinta o schimbare destul de mare fata de actiunile care mai demult ma caracterizau, dar am realizat ca-mi place sa ma intind pe caldaram pentru a ma bucura de soare. Ma imbratiseaza oriunde m-as afla, caci pe strada mea nu mai exista umbre.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Ce sens mai are fericirea daca ea este conditionata de acceptul unor persoane care nici macar nu au legatura cu aceasta? Ce rost are sa suferi in continuare doar pentru ca unii nu ar fi de acord ca tu sa fii implinit? Pare un nonsens si, totusi, exista atatia care traiesc adevarate drame personale prin faptul ca pun atata putere in mainile celorlalti, uitand ca toata puterea de a fi fericiti sta in ei.
