Intre 2008 si 2010, am acumulat informatie, am cunoscut oameni de la care sa am ce invata si am si practicat stuff, atat cat am stiut. Rezultatele nu au intarziat, dar, desi am fost avertizat ca in drumul meu vor aparea obstacole ca o consecinta a evolutiei mele, am mers mai departe, nebagand in seama aceasta posibilitate. Nu m-am pregatit pentru ea.
Avand acasa o armonie aparenta, o siguranta de care numai eu am fost constient, traind in acea perioada intr-o poveste lipsita de fundament, mi-am putut concentra destul de mult atentia pe aceasta componenta abia descoperita de mine. Din pacate, sau poate din fericire, balonul de acasa, asa cum este numita in Economie o situatie prea frumoasa pentru a fi adevarata si total golita de continut, s-a spart la un moment dat, aruncandu-ma intr-un haos emotional, in care am blocat orice demers mai adanc/spiritual, dar intoteauna mi-a fost dor sa-mi mai pun o intrebare existentiala si sa fac ceva pentru a-i afla raspunsul. M-am rezumat la a ma intreba si nimic mai mult.
Discutam, in urma cu o saptamana, cu o prietena despre viata, in general, iar sceptica din ea mi-a spus ca e de parere ca dupa moarte nu e nimic. Negru, deci nimic. Incercand sa percep nimicul, si nereusind sa fac asta, am intrebat-o “Pai, care mai e rostul?”. Raspunsul ei a venit imediat “Exact! Ai o singura sansa si e pacat sa o pierzi, asa ca traieste-ti viata”.
Nu reusesc sa-i gasesc acestei situatii o varianta pozitiva, oricat m-as chinui. Daca asta e tot, pai ce rost mai are sa ma trezesc dimineata pentru a merge la job, daca tot se va termina totul la un moment dat? De ce sa acumulez cunostinte si sa evoluez intr-o directie anume, daca nu voi lua nimic dincolo? In acest caz, as fi tentat sa ma sinucid pentru a termina odata povestea, refuzand sa astept ca totul sa se termine de la sine, cand, poate, imi va fi lumea mai draga. citeste mai mult »
Nu am crezut in evenimente paranormale, pana in 2003, si nici de atunci cu adevarat pana in 2008, dar am tot auzit povestiri extrem de interesante si m-am gandit ca ar fi pacat sa nu le concentrez intr-un articol. Ma voi rezuma la cele povestite de apropiati in care am foarte multa incredere si nu in intamplari auzite de la prietenii unui prieten al vreunei verisoare.
S-ar putea sa existe explicatii logice in cazul unora, sau al tuturor. Nu militez in favoarea unor stari paranoice si nici nu indemn la indobitocire. E pur si simplu al naibii de interesant.
De aceea mi-am cumparat o plansa Ouija…
Respiratia din bucatarie
I. se afla singura acasa, intr-o seara. In timp ce se schimba in camera ei, intr-un apartement cu 2 camere pe care-l inchiriase, a auzit la un volum puternic un oftat venind din bucatarie. Singura acasa… A crezut ca i s-a parut. La scurt timp dupa, s-a auzit iar si chiar mai tare. Deja intrase in panica. Speriata, si-a sunat vecinul de sub ea, cocotata pe pervazul geamului gata sa sara de la etajul 1. El a urcat de urgenta la usa ei si a indemnat-o prin telefon sa iasa din camera, sa treaca prin bucatarie pentru a ajunge la usa de la intrare, dar ea a ezitat de mai multe ori si plangand a ramas paralizata de frica in camera ei, in timp ce in bucatarie se auzea un oftat extrem de infricosator. Cumva, si-a luat inima in dinti, a alergat, abia a reusit sa deschida usa de la intrare si a iesit in viteza. In bucatarie nu se afla nimic.
Petru nu e chiar nebun. O fi, dar intr-o mai mica masura, daca e sa dau ascultare unui coleg de la radio, care pana acum a facut numeroase glume pe seama mea, din cauza orientarii mele spirituale. A ajuns intr-o oarecare masura la vorba mea, daca e sa analizam ceea ce cred in privinta Legii Atractiei.
Mi-a povestit cum si-a dorit ceva foarte mult anul trecut si cum s-a gandit zi si noapte la asta pana cand, la un moment dat, s-au asezat toate detaliile ca intr-un puzzle si a reusit sa ajunga acolo unde a visat. “Ma, e clar ca exista ceva… Dar tot ai o doza de nebunie”, mi-a spus astazi, eu privindu-l cu o doza mare de mandrie in suflet.
Ca or fi adevarate lucurile in care cred sau nu, ca sunt baliverne sau idei menite sa stoarca bani prin evenimente de la creduli, pentru mine este total irelevant atat timp cat perspectiva prin care privesc este una care imi ofera un confort foarte mare. Datorita ei, de exemplu, trec mai usor peste inmormantari, considerate cele mai mari pierderi emotionale. Am inteles niste procese ce ar avea loc si le privesc cu detasare. Am diminuat foarte mult stresul resimtit in mod normal in fata unor potentiale probleme.
Cea mai mare parte a articolelor mai adanci de pe Umblu liber isi au ca sursa de inspiratie ultimii trei ani. Ca in 2008 m-au apucat pandaliile spirituale, nu mai este o noutate, dar in ultimul an cred ca am ajuns la o maturitate.
M-am oprit din cumparat carti despre spiritualitate, dupa ce mi-am umplut (literalmente) bilbioteca si dupa ce am citit mare parte din ele. Nu mai sunt atat de dornic sa asist la cursuri, workshopuri si conferinte pe teme adanci, iar prietenii complet devotati domeniului si capabili sa poarte numai discutii referitoare la acesta nu au mai fost sunati atat de des.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Intre 2008 si 2010, am acumulat informatie, am cunoscut oameni de la care sa am ce invata si am si practicat stuff, atat cat am stiut. Rezultatele nu au intarziat, dar, desi am fost avertizat ca in drumul meu vor aparea obstacole ca o consecinta a evolutiei mele, am mers mai departe, nebagand in seama aceasta posibilitate. Nu m-am pregatit pentru ea.
