Arhiva pentru categoria 'Uncategorized'
Saturday, June 7th, 2008
Zdob si Zdub - accident rutier
Daca vrei, e un news flash. Am aflat astazi in drum spre casa de la Europa FM in autobuz ca trupa Zdob si Zdub a fost implicata intr-un accident rutier. Ceea ce scriu aici nu e neaparat informatie sigura, si ma refer la detalii, pentru ca am auzit fugitiv, dar am verificat cat am putut de bine din sursa sigura.
Asadar, “microbuzul formatiei a fost lovit de un altul intrat pe contrasens. In urma accidentului solistul a fost ranit la spate si se afla internat la un spital din Chisinau. Unul dintre baieti are clavicula rupta, tobarul are o problema cu piciorul, iar sunetistul trupei a suferit o comotie cerebrala si va sta cel putin o luna de zile internat in spital.” (ziua.ro)
Indiferent care este entitatea divina in care crezi, roag-o sa-i ajute pe baieti sa scape cu bine din intamplarea asta, sau macar tine-le pumnii daca nu ai astfel de credinte. Comentariile voastre vor fi printate si trimise trupei dupa ce acest eveniment va trece, pentru a le alina, pe cat posibil, trauma.
Thursday, April 10th, 2008
Macel
Daca ai intrat in ultimele 14 ore ore pe blog (acum este ora 13:15) si ai observat ca site-ul a fost “jos”, te informez ca a cazut din cauza unui nenorocit care si-a prins degetele in el (eu sunt acela).
Daca observi bug-uri, sau orice problema, te rog lasa un comentariu aici cat mai detaliat. Iti multumesc pentru ajutor. 
Thursday, March 13th, 2008
Restul e tacere
Sunt impresionat. Am fost in aceasta seara, cu o carte in mana (din pura intamplare) in Mall denigrandu-i astfel imaginea, avand ca destinatie Multiplexul pentru a viziona “Restul e tacere” de Nae Caranfil. Stiam ca au fost varsate fonduri in el cu galeata, ca ar fi si finantare frantuzeasca. Actorii au fost foarte buni. Nu sunt un specialist, deci nu ma pricep la fineturile cinematografice, dar pot spune cu mana pe inima ca am fost profund impresionat de poveste, de ideile puse in scena, de prestatia actorilor, de faptul ca acest film a continut o poveste de dragoste, parti comice dar si unele tragice, totul incheindu-se intr-un mod “deep” care te duce cu gandul la…inceputul peliculei.
Avem actori si regizori buni, iar asta nu o spun impresionat de “Restul e tacere”, ci de filmele scoase in ultimul timp de romani.
Thursday, February 14th, 2008
Supravietuitorul amabil
Din autobuz la stop in fata Mall-ului din Vitan (click pt marire):
Saturday, January 19th, 2008
Bazat pe fapte reale
Citeste textul de mai jos dar lasa prejudecatile in bucatarie.
Nu stiu de ce, dar mi-a venit sa scriu despre ce mi s-a intamplat in vara anului 2003 imediat dupa Bacalaureat. Dupa ce asistasem la o sedinta de spiritism, am urcat in apartament pentru a incheia ziua. Vecinul, si cel mai bun prieten, dadea in acea noapte o petrecere, dar eu am vrut doar sa dorm pentru ca eram foarte obosit. Ma simteam bine acasa atunci pentru ca parintii erau plecati din localitate si nu mai avea cine ma bate la cap.
La un moment dat in noapte am deschis ochii. Eram asezat pe parea stanga cu fata la perete si cu spatele la usa. La picioare se afla fereastra, iar intre ea si pat erau cam 2 metri distanta. Stand pe principala strada a Bacaului (E85), aveam o camera luminata de becurile stradale. Mi-am ridicat putin capul si am vazut in spatele meu spre fereastra…o silueta conturata de lumina portocalie de afara.
Instantaneu am intrat in panica, am ramas pe partea stanga nemiscat incercand sa ma ridic pentru a fugi. Respiram sacadat si incercam sa tip, dar pe gura puteam scoate doar aer fara sunet. A venit in spatele meu la marginea patului si a inceput sa-si bage mana prin abdomenul meu, moment in care acesta a inceput sa aiba convulsii. Ma zbateam ca un peste pe uscat si incercam sa fac cruce cu limba, dar nu o puteam misca. Dupa cateva secunde si-a bagat capul in abdomenul meu, iar eu eram deja eram epuizat pana cand, dintr-o data, am gasit puterea sa sar din pat. Am aprins lumina. Era ora 2:00. Mi-am sunat prietenul sa vina sa ma ia pentru a dormi la el. Muschii abdominali ma dureau ingrozitor.
Am fost la preoti iar acestia mi-au spus un singur lucru: “Dumnezeu chiar te iubeste, de ai supravietuit”, avand in vedere ca inainte cu 2 ani am condus o fata acasa mergand in spatele ei vreo 20 de metri vazand prin ea. Cu alte cuvinte, discutam cu ea dar ea nu se afla in fata mea.
Sunt oare special? Nebun? Ce ai face daca ai vedea un spirit si nu ai intra in panica? Eu l-as intreba: “Ce radio asculti?”
Sunday, December 23rd, 2007
Mos Guerrilla
Pe 22 decembrie, mai exact sambata seara, am facut pe Mos Guerrilla pentru 2 fetite de 9 ani si respectiv 3 care au venit in vizita din Suceava in Bucuresti la matusa lor, vecina cu mine. Am dus un sac maaaare cu cadouri care nu mi-a permis sa intru pe usa, dar din care am scos cadouri multe pentru 2 fete foarte cuminti, bune la scoala, dar care nu prea mananca. Mi-au promis ca pana la anul sa asculte mai mult de parinti.
A fost o seara extraordinara.
