Nu, nu este vorba despre piesa celor de la Lamb ci despre Gabriel Resources. Nu m-am bagat pana acum in subiectul acesta pentru ca este unul mult prea spinos pentru mine, dar imi vine sa vomit de cand a inceput campania celor de la Gabriel cu oamenii din Rosia Montana, care nu au ce manca pentru ca lipsesc locurile de munca. Ma intreb, ce idiot pica in plasa acelor mesaje?
Daca nu stii, spoturile prezinta cate un asa-zis locuitor al Rosiei Montane, vorbind in fata camerei despre cat de grea este viata acolo pentru ca nu exista locuri de munca si ce nasol e ca au plecat toti tinerii, ca pentru a-si hrani copiii o femeie croseteaza sosete si ia cativa lei pentru fiecare pereche, spoturi menite sa ne impresioneze si sa fim de acord cu distrugerea unei zone din punct de vedere ecologic.
Nu stiam, pentru ca nu m-a interesat, dar Moise Guran a prezentat in emisiunea lui, Ora de Business, o informatie interesanta: consiliul local de acolo a votat ca nici o firma sa nu-si poata deschide o afacere in Rosia Montana. Asta pentru a pava drumul pentru Gabriel. Intr-adevar, oamenii nu au locuri de munca, dar asta nu e din vina zonei, a reliefului ci a alesilor locali, iar americanii nu vor aduce prea multe joburi pentru ca vor veni cu un minerit in mare parte automatizat.
Moise Guran a expus foarte bine pe blogul emisiunii sale, Biziday.ro, ce s-a intamplat cu ocazia Crizei, sau ce a dus la aparitia acesteia, si abia acum am inteles si eu cu adevarat:
Un cavaler ajunge intr-un sat pentru prima data si ofera 100 euro pentru fiecare magar. O parte dintre sateni accepta banii. Cavalerul se intoarce a doua zi si arunca oferta de 150 euro pe magar si primeste alte cateva animale. In ziua urmatoare, le ofera taranilor suma de 300 euro si pleaca apoi linistit cu alti magari. Vazand ca nu mai sunt animale de vanzare, lanseaza oferta de 500 euro pentru orice magar, garantand ca se va intoarce peste o saptamana sa-i cumpere. A doua zi, ajutoarele cavalerului aduc in sat magarii abia cumparati, iar taranii i-au achizitionat la pretul de 400 euro, visand la un profit, cand se va intoarce acesta. Cei care nu au avut bani, au imprumutat. Astfel, cavalerul nu s-a mai intors, iar satul a ramas cu animalele si inglodat in datorii.
Romanul nu stie sa fie profesionist, sau stie, dar nu vrea ca oricum merge si asa. Cel mai bine vezi asta atunci cand intri in contact direct cu oamenii. Profesionist poti fi si in relatiile cu ceilalti, oricat de aberant ar suna.
M-am tot luat de lipsa profesionalismului pe blog, in special de taximetristi, dar am patit-o rau ieri. Dupa ce am cautat 3-4 zile incontinuu jocul World Of Warcraft – Cataclysm (nu radeti!) fara succes, l-am gasit, la recomandarea unui prieten, la EvoMag. Nu-l aveau in stoc propriu ci la furnizor, asa cum il au mai toate magazinele, dar mi-a spus prietenul ca il pot ridica in aceeasi zi pentru ca ar fi prompti. Am facut comanda pe net si am fost sunat dupa 10 minute de o doamna amabila, care m-a informat ca pot ridica produsul a doua zi dupa ora 15. Nu e ideal, dar mai bine decat deloc.
M-am simtit teribil de bine, in urma cu doua zile, dupa ce am adus un taxmetrist in pragul nebuniei. Am realizat ca pot avea o stare foarte buna dupa ce scot din pepeni un nesimtit cu patratele albe si negre fara a-l lasa sa ma afecteze in vreun fel.
L-am luat din zona ceainariei Green Tea si m-a dus pana la Mall Vitan. Intre cele doua zone nu exista un trasport in comun eficient, era tarziu si al naibii de frig. Fara taxi, as fi parcurs distanta in 40 de minute. Ajuns la destinatie, ma uit la aparat – 5 lei. De obicei las cu 2 lei mai mult, dar in acel moment, portofelul imi era populat de bancnote de 10 si 5. Dublu, n-ar fi meritat…
Sa crezi farmacia ca fiind acel loc menit sa-ti salveze viata, pana cand iti poti face programare la medic, e o iluzie. Sunt afaceri. Probabil cele mai profitabile. Tu trebuie sa fii bolnav ca ele sa scoata profit, iar acesta vine din medicamente scumpe si nu prea eficiente.
Sunt bolnav de aproape 3 saptamani. Ce a inceput ca o raceala banala, s-a transformat de Halloween intr-o bronsita oribila care mi-a distrus plamanii. Am tusit o saptamana jumate continuu si foarte violent. La radio puteam vorbi la microfon doar dupa o criza auto-indusa, pentru a curata bronhiile cat de cat, si nu rezistam mai mult de 20-30 secunde pana sa ma ia iar. Am bagat, la recomandarea farmacistului o sticla intreaga de sirop Humex. Pret: 18 lei. Efect… aproape inexistent.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.