Monday, May 5th, 2008
Umblu liber in presa
Nu mica mi-a fost mirarea cand redactorul sef de la Oblique TV Magazin m-a contactat si m-a rugat sa-i permit sa publice articolul “Cafeneaua” de pe “Umblu liber” pentru ca i-a placut foarte mult si a adaugat ca acesta poate fi dat ca exemplu multor oameni care lucreaza in presa scrisa.
Desigur, orgoliul meu a atins cote de avarie si am dat permisiunea cu rugamintea de a nu taia nimic din continut. Ceea ce au eliminat totusi au fost cateva cuvinte “bai” si “fir-ati voi sa fiti”. In rest nimic diferit. Crezi ca scriu acest articol acum, aici, pentru a ma mandri cu isprava mea? Ai dreptate.(click pe imagine pt a o mari)
May 5th, 2008 at 10:09 pm
bistosh said:
Felicitari !
Chiar ai cu ce te.. si foarte bine ca o faci ! 
May 5th, 2008 at 10:28 pm
greenfield said:
Felicitari si de la mine! Iti doresc sa devii colaborator, sau editor, cu cont pe card
May 5th, 2008 at 11:52 pm
dana said:
Felicitarile mele! Chiar a fost un articol bun cum de altfel am si zis in comentariu! Foarte bine ca te mandresti daca ai cu ce
May 6th, 2008 at 3:42 pm
julz said:
SI DE CE SA NU TE MANDRESTI CU CEEA CE REALIZEZI??WAY TO GO….
May 6th, 2008 at 4:12 pm
mmanolash said:
congrats my friend!
May 10th, 2008 at 12:51 am
mary-lou said:
December 16th, 2008 at 1:45 pm
Adriana said:
Draguta ‘Cafeneaua’, dar sigur poti si mai bine! Nicio ‘aroma’ de cafea pe-acolo…mmm, asta-mi place cel mai mult la cafea…ciudate vietatile ce-ti populeaza cafeneaua…aproape ca mobilierul…da-le culoare…viata…zici ca-i cimitir cafeneaua…trecutul nu e un cimitir…e fundatia celui ce esti azi.
Nu…nu am avut placerea sa ne cunoastem…daca te intrebi cumva.
SI…o dedicatie scurta…:
“…”
Iti sterg urma cu piciorul,si-ti mazgalesc scrisul,
sa nu se mai cunoasca ce- a fost.
si te sterg si pe tine,
si tot ce-nsemni tu si eu si noi.
te sterg usor,cu grija,sa nu pierd nici o particica din tine,
sa nu las nici o urma pe geam.sau pe masa.sau pe jos.sau prin casa.
te sterg cu sete si las in urma mea dare care ma privesc obsedant
si urla la mine:’sterge-te si lasa-ma sa respir,
sa umblu si sa vorbesc.’
lasa-ma sa ma trantesc pe podea,
acolo unde talpa te a calcat glorioasa candva,
sa ma intind..si cu ochii pironiti in tavan,
sa rad si sa plang stiind ca te-am sters.
2007
December 16th, 2008 at 1:50 pm
Petru said:
nu am considerat ca fiind importante aceste detalii. cafeneaua din articol prinde viata in mintea mea si sigur in mintile celor care se afla in ea.
am scris acest articol nu pentru a fi publicat in presa ci pentru ca am simtit nevoia sa expun ceea ce simt.
vietatile de care vorbesti sunt persoane dragi mie, iar daca un cimitir ar arata precum aceasta cafenea, as vrea sa fiu ingropat in el.