Umblu Liber | Petru

Nu am luat aparatul foto cu mine aseara pentru ca am vrut sa dau din cap si maini fara a avea teama ca lentila “device-ului” sa loveasca vreun alt rocker in cap ca apoi sa inceapa un macel in fata scenei lasandu-se cu sange si organe pe difuzoare. Totul de la un aparat foto.

O sala de sport din inima complexului studentesc Agronomie semi plina. Un lucru care te poate intrista, dar care te si poate bucura: un lucru cu adevarat de calitate nu prinde la mase si e mai bine asa. Fani inraiti peste tot asteptand cu nerabdare sa se auda basul lui Ciuplea, toba mare lui Pupe , vocea lui despot, clapele lui sorin si chitara lui Cezar.

Dupa o ora de asteptare, se inchid luminile, scena capata o culoare rosie, structura ei se schimba, piesa nr 1 de pe album (Vina) reprezinta intro-ul cu o voce feminina care ingana ceva parca bisericesc. Apoi incep stroboscoapele, luminile si Despot! Oameni care dau din cap langa scena si altii, snobi parca (me included) stand in tribuna salii pe scaun. Dau si eu din cap dar parca nu ma pot ridica de pe scaun pentru a nu fi aruncat in partea opusa de suparatii din spate care ar avea privelistea afectata.

Primul album decurge perfect pana la stricarea pedalei lui Pupe de la toba mare. Despot se opreste, chitaristii la fel. Dureaza 2 minute reparatia, timp in care sala aplauda pe un ritm numai de ea stiut incurajand Vita de Vie care face fata unei calduri nemaiintalnite la un concert, mai ales de rock. Respiram aer fierbinte din exterior si eliminam din interior aer cu aroma de emotie, adrenalina, violenta muzicala ce omoara neuronii cu zecile de mii!!!! Toba mare este reparata, EGON este reluat de unde a ramas.

Piesa INCEP SA PIERD unde Ciuplea (noul basist) ar fi trebuit cu a 3a mana sa cante la violoncel incepe sa se auda in sala Agronomie. Pentru ca fizic nu putea canta, din pacate, la 2 instrumente, Sorin la clape introduce un efect pe partea de violoncel privind spre basist care face din mana un semn de aprobare gen: bravo colegu. Nu e chiar violoncel dar suna bestial! Despot urla “Incep saaa…. pieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeerrrrrrd!!!!!”, iar la un moment dat se aude “Incep saaaa pieeeeeeeeeeeeeeeeeeeee….” si vocea s-a dus. Melodie grea pentru caldura aceea si pentru oboseala care dainuia in creierele celor de pe scena…Nu-i nimic, sala aplauda si iarta pentru ca acolo se afla doar fani platitori de bilete si albume.

Mai tarziu, la o alta melodie, nu mai tin minte ca tipam ca tampitul, in toiul concertului nu se mai aude chitara lui Cezar. Din nou se opresc baietii, dar Pupe da in tobe pe un ritm pe care sala aplauda parca implorand statia sa isi revina ca acea chitara cu distors sa rupa sala in 10 bucati. Dupa 3-4 minute de aplauze, Despot ii ofera lui Cezar statia chitarei lui electrice pentru ca oricum nu mai avea nevoie de ea, iar EGON continua!

Dupa o ora de melodii noi, incep cele vechi cunoscute de public mai ceva decat Rugaciunea pentru Sfantul Cinci, moment in care cobor langa scena pentru a ma izbi cu capul de difuzoare. Sala a cantat 100% refrenul Varza, s-a dezlantuit pe basul si cu toba mare, a lacrimat la Visare, a zambit la Totata si a plans pe Sunetul mai tare in speranta ca trupa se intoarce pe scena pentru inca un bis.

Dupa concert, formatia a venit printre fani, a dat noroc cu ei, i-a intrebat cum li s-a parut si a facut poze de grup. Transpiratia lor semnifica pentru noi 2 ore de euforie.

Nu copia de pe net albumul! Merita mai multi bani decat costa de fapt pentru ca acolo se afla 5 ani de munca si creativitate.

Tags: egon, vita de vie

Trackback