Mi-a trimis doua fotografii facute cu un webcam. Arata bine goala, dar capul nu i se vedea. Iti imaginezi ca nu am crezut-o, asa ca am cerut o fotografie “all inclusive” pe care am primit-o imediat. Pe langa faptul ca arata bine, este si frumusica foc. Argumenteaza activitatea ei prin prisma problemelor financiare, dar in acelasi timp recunoaste ca un salariu mediu de 1000 de lei ar fi ok, doar ca ea-si doreste lucruri pe care pentru a le cumpara are nevoie de mai multi bani. De aceea face masaj erotic, iar la noi acesta are si o anumita finalizare…

Se ascunde de publicul larg, este atenta in selectarea clientilor si spera ca apropiatii ei sa nu afle. Este expusa riscurilor pentru ca lucreaza cu oameni pe care nu-i cunoaste in locuri nefamiliare. Totul pentru a trai asa cum viseaza la varsta facultatii. Totul, asadar, se reduce la bani. Daca vede o cizma superba intr-o vitrina, trebuie sa o aiba. Pentru ca nu ii place sa gateasca, mananca doar in oras. Imi dau seama ca un barbat oricat de frumos, intelegator si inteligent ar fi, daca nu-i ofera lunar un trai demn de Columbeanca, este ca si inexistent - parere personala neconfirmata de catre ea.

Nu pot decat sa simt mila pentru aceasta domnisoara. La varsta ei si la ce calitati fizice, si nu numai, poseda, ar avea posibilitati nenumarate chiar si intr-o tara precum Romania. Ii povesteam ca acum doua saptamani am gasit un job unei prietene drage pe care l-a abordat in necunostinta de cauza. Nu stia sa lucreze in Corel si nu prea stia ce este acest Corel. Sefa ei a acceptat sa o invete, a introdus-o intr-o perioada de proba in timpul careia a devenit din ce in ce mai priceputa, iar viitorul suna foarte bine in mansarda pe care acum o numeste “loc de munca”.

Asemenea locuri de munca se gasesc daca stii sa cauti si daca ai un gram de noroc. Nu voi discuta acum si aici despre faptul ca norocul nu exista si ca este de fapt o situatie pe care tu inconstient ai creat-o din numeroase fragmente si bucatele.

PS: domnisoara e din Bucuresti si locuieste in propria casa. Deci nu plateste chirie.

PS2: Nu sunt interesat de serviciile ei. Am tinut sa mentionez clar acest lucru.

Persoana este de sex feminin, muncitoare, serioasa, are un aspect fizic placut, 22 de ani si Facultatea de Limbi Moderne Aplicate abia terminata. Din acest motiv, un job bazat pe traduceri ii vine ca o manusa, precum si derivatele. Nu ar refuza un post de ASISTENT PERSONAL daca este platit pe masura competentei.

Ideile si/sau propunerile pot fi publicate prin comentarii la acest articol. Cele postate “pe langa”, ori rautacioase vor fi sterse.

Cazuri sunt foarte multe, din pacate, in Romania si e clar ca nu le poti ajuta pe toate. Umblu liber nu se vrea a fi blog umanitar, tocmai de aceea voi aborda acest subiect din perspectiva evenimentului. Vor avea loc in Club Fabrica 3 concerte si un moment special de teatru. Evenimentul incepe la ora 19:30. Pretul unui bilet este de 25 de lei bucata, suma din care nici un procent nu pleaca spre organizatori, participanti sau club, ci totul va fi donat familiei micutei. Un gest care trebuie salutat. Am inteles ca Vita de Vie a anulat un concert pe bani in alta parte pentru a putea ajunge aici. Cabral va fi prezent acolo in calitate de prezentator al evenimentului dar si ca prieten al familiei. Daca doresti sa-l citesti pentru a-l cunoaste altfel decat apare pe AcasaTv, intr-o emisiune superficiala, iti recomand din tot sufletul blogul sau -> cabral.ro

Erika va implini varsta de 2 ani pe data de 3 decembrie (adica in ziua imediat urmatoare), iar cu ocaiza aniversarii ei sper sa veniti in numar cat mai mare. Daca nu pentru ea, macar pentru show-ul care va avea loc in acea seara.

Comunicatul de presa:

Am de facut un slogan pentru un medicament (din motive evidente, nu pot da numele ori tipul) si incep sa ajung la concluzia ca am eu nevoie de unul. Cum pot unii sa scoata idei de copywriter la secunda? Pana cand voi ajunge la acel nivel, va trebui sa ma multumesc pentru moment cu scaunul, tavanul, Cola si ceafa vazuta prin ochii-mi aproape negri.

In aceasta noapte, subiectul dezbatut a fost cel din titlu, pe langa teoriile conspiratiei. Cum ar fi sa traim sub un guvern mondial? Am avea aceeasi moneda, am imparti aceleasi resurse, iar razboaiele ar disparea, daca e sa privim scenariul optimist. De cealalta parte a liniei il avem pe cel pesimist in care guvernul mondial ar fi compus din acele cateva persoane aflate undeva in varful piramidei, sub ele existand plebea numeroasa formata din 7 miliarde de suflete care alcatuiesc baza ei.

Cum ar exista campaniile electorale intr-un guvern mondial? Cum ar fi stabilite preturile si cum ar fi distribuit PIB-ul? Daca am ajunge acolo, sigur nu am ajunge in aceasta forma spirituala in care ne aflam acum. Teoretic ar trebui sa mai evoluam putin, sa ne schimbam scara de valori, sa ne ajustam credintele, iar daca am evolua, nu ar insemna ca scenariul pesimist ar fi ceva imposibil de aplicat? Cum subjugi prin manipulare o masa de oameni? Distragand atentia individului de la adevarul incomod al manipulatorului. Nu prea poti face asta daca spiritual este evoluat si daca astfel vede sensurile mai adanci ale lumii inconjuratoare.

Purtam o discutie acum jumatate de ora cu viitoarea mea sotie, care-mi impartaseste “credintele”, despre spiritualitate. Mi-a pus o intrebare care sigur este pe buzele celor mai multi oameni: “De unde stim totusi ca tot subiectul acesta vast nu e decat un mare bullshit?” As putea aduce cateva argumente prin care sa descriu cum ne putem asigura ca este real, dar cred ca tine de deschiderea fiecaruia si trebuie ca individul sa-si gaseasca singur explicatiile si dovezile. Sa presupunem totusi ca totul e un mare bullshit. As fi un om mai bun daca m-as ancora intru totul in lumea materiala care exista in jurul nostru, aici, acum? In cazul in care spiritualitatea e o cacealma, ce pierde individul care crede in ea? Dar ce castiga? Cei evoluati in aceasta “apa de ploaie” sunt considerati a fi mai intelegatori, buni la suflet, linistiti, detasati de probleme… Iertati-ma, dar acestea-mi par a fi calitati dobandite prin credinta in ceva care pentru unii e o nebunie.

Nu stiu voi ce credeti, dar prefer ca viata mea sa fie traita in mare parte in aceasta cacealma, pentru ca asa sunt sigur ca unicul lucru pe care l-as putea pierde ar fi timpul, iar timp am destul, insa castigurile pot fi incomensurabile daca “farsa”, pe care o vad cei mai multi, se dovedeste a fi in final adevarata realitate.

Daca am trai intr-o tara dreapta, cu valori morale si justitie omniprezenta si corecta, sa zicem ca ai da astfel o palma grea clasei politice, dar cand tara in care traiesti este Romania, iar drapelul poarta culorile albastru, galben si rosu, buletinul tau de vot nestampilat devine foarte apetisant pentru cei care numara voturile in acea noapte.

Legea 35/2008 art.45 al. 13 “Sunt voturi albe buletinele care nu au aplicată ştampila „VOTAT”. Aceste buletine nu intră în calculul voturilor valabil exprimate.” si alineatul 15 “Procesul-verbal cuprinde: h) numărul de voturi albe”. Sunt contorizate, deci. Eu as stampila toata suprafata buletinului si as face si cateva desene obscene pe acolo

Nu-mai-stiu-ce-tara are un sistem similar, dar cu o mica diferenta, care face diferenta, si anume: Daca esti nemultumit de oferta politica, exprima-te prin aplicarea stampilei in casuta special creata. Profit ca discut despre politica precum un mare cunoscator ce nu sunt, pentru a va spune ca astazi am vazut la metrou un afis de campanie negativa din partea PSD indreptata impotriva PD-L. Cei din urma au scos idiotenia de slogan “Ei cu ei, noi cu voi”, iar PSD-ul a scos un afis impartit pe orizontala in 2 bucati. Sectiunea superioara e destinata PSD-ului, iar cea inferioara PD-L-ului. Noi cu voi - sus, Ei cu ei - jos. Sa mai vorbesc despre clipul cu Luminita Anghel (PSD) filmat dupa ideea lui Barack Obama? Chestia e ca in cazul celui mai puternic om de pe planeta, in clip au aparut persoane publice cu o imagine de talie mondiala, pe cand in cazul Luminitei a aparut doar ea jucand un penibil teatru indemnandu-te sa mergi la vot pe acelasi tip de discurs. Doar ca… Era Luminita.

Acasa in aceasta seara am vazut clipul de campanie al lui Tariceanu si m-a amuzat sloganul :”PNL -Pentru o viata mai buna”. Va suna cunoscut? Indiciu: “Carcase de pui la numai 6,99 lei, rucsac din puta de papagal la pretul de 99,99 lei. Carrefour - pentru o viata mai buna!”.

Apropo de masini, parcari neregulamentare si politie. Campania mea “Imbecilii Capitalei” a atins un nou nivel, si anume acela marcat de cererea mea in vederea primirii titulaturii de voluntar. Iata cererea trimisa Politiei Rutiere a Capitalei.Mai jos gasesti si raspunsul lor:

“m-ar interesa sa devin voluntar al brigazii de politie rutiera a capitalei. De ce am nevoie pentru a deveni unul si cum as putea intra in posesia unui aparat de fotografiat omologat si verificat metrologic? scopul ar fi acela de a va trimite imagini care pot constitui proba in instanta pentru amendarea soferilor care pun in pericol viata pietonilor prin parcarile imprudente si de-a dreptul idioate.

in primul raspuns pe care dvs mi l-ati dat, cu numarul de inregistrare 708453 ati scris, citez: “(2) Constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei.
Puteti participa de asemenea la actiunile noastre daca veti deveni volunat al Brigazii de Politie Rutiera.”

vreau sa devin voluntar pentru a va ajuta sa cresteti de la doar cateva zeci de mii de amenzi pentru stationare neregulamentara in 10 luni, la un numar mai apropiat de realiteatea din Bucuresti.

va multumesc!”

Raspunsul (click pentru a mari):

Am primit un total de 99 de raspunsuri. Iata-le:

1.Studii:
Facultate: 60.6%
Liceu: 26.3%
Masterat: 8.1%
Postliceala: 2%
Scoala generala: 2%
Doctorat: 1%
Altele (click)

2.Venit:
Student (fara venit) 29.3%
200-400: 22.2%
400-600: 16.2%
600-800: 10.1%
>1000: 9.1%
<200: 7.1%
800-1000: 6.1%

3.De cand umbli liber?
De la inceput: 25.3%
Primavara 2008: 20.2%
Vara 2008: 14.1%
Vara 2007: 11.1%
Toamna 2008: 11.1%
Toamna 2007: 9.1%
Iarna 2007: 9.1%

4.Ce agreezi la Umblu liber? (mai multe variante de raspuns)
Stilul autorului: 57.6%
Diversitatea: 50.5%
Subiectele: 46.5%
Modul de abordare: 46.5%
Latura spirituala: 19.2%

5.Tema de culori:
E ok: 51.5%
Nu ar mai fi umblu liber cu o alta tema: 22.2%
Imi place combinatia de culori: 17.2%
Ma deranjeaza, dar pot citi: 7.1%
Ma enerveaza: 2.0%

6.Incarcarea paginilor
Rapida: 66.7%
Asa si asa: 22.2%
Foarte rapida: 11.1%

7.Frecventa vizitelor:
Imediat ce aflu ca a aparut un articol nou: 36.4%
Zilnica: 28.3%
Saptamanala: 26.3%
Lunara: 6.1%
Cu ocazia sarbatorilor legale, adica din an in paste: 3.0%

8.Cate articole pe zi te-ar multumi?
Unul: 56.6%
Doua: 24.2%
Trei: 14.1%
Patru: 3%
Cinci: 1%
Peste cinci: 1%

9.Ce semnifica simbolul din dreapta jos?
Nu stiu: 89.9 %
Da: 10.1% (click pentru a citi)

Sunt la Agentie (de pub - la care lucrez in paralel cu Guerrilla - ma vad nevoit sa repet caci oamenii inca mai cred ca m-am lasat de radio) rupt in doua de oboseala. Crezi ca am asudat pentru a scoate idei de la genial in sus? E acea perioada “moarta” prin care un copywriter trece intre “contracte” privindu-si colegii cu un oarecare jint de la “Art” muncind etichete, afise etc. Sunt aici de doua luni iar in ultimele 2 saptamani dupa ora 16 imi cade capul pe spate si atipesc. Dupa ce ca uneori nu fac mare lucru, la ora 16 imi dau shutdown fara a ma putea impotrivi. Am vazut pe net fotografiile unor oameni obositi la munca in timpul programului. Maine dimineata imi voi lua 2 pixuri in cap de la Oana, sefa de departament, care la ora somnului meu nu este in firma si care probabil va avea un soc sa afle ca tanarul angajat, inca in probe, are atatea cojones sa doarma in timpul programului.

Pentru ca mai e o ora pana la finele acestuia, folosesc a 107-a realitate sa inchei programul de astazi. Pentru un om care lucreaza de luni pana duminica, si care calatoreste spre si de la munca timp de aproape 3 ore pe zi, ora castigata la final de program este echivalenta cu feelingul zilei de vineri, pentru cel care se bucura de un weekend liber. Escape!

PS: Ctrl + Alt+ Delete… Fucking Windows!

Situatia a devenit disperata si trebuie neaparat sa-l dau pe Osho, sau sa o dau (am pus numele inainte de a-l consulta doctorul). Cert e ca medicul crede ca e femela, eu ca e mascul. Sper ca timpul sa decida. Daca-l/o doresti pe Osho, contacteaza-ma de urgenta pe adresa de mail petru@eliberadio.ro sau lasa-ti datele de contact prin comentariu la acest articol. Multumesc si te rog sa te gandesti bine inainte. Nu-l/o abandona dupa adoptie.

Beleam ochii sambata, sau duminica, pe Realitatea TV si o vedeam pe Luminita Anghel, aceasta cantareata foarte buna care ne-a dus pe o treapta inalta la Eurovision, alaturi de Sistem. Acum a coborat de acolo, si-a suflecat manecile si s-a aruncat intr-o mocirla pe care o credea caviar probabil. Candideaza din partea PSD pentru Drumul Taberei si a avut parte de o imbranceala politica si deloc politicoasa la inceput de campanie. Nu a putut monta scena pentru care avea aprobare din cauza primarului Poteras si Elenei Udrea, spune dumneaei. I se umflau venele capului la televizor in timp ce se certa cu primarul sectorului 6, ii tremura vocea de nervi fara pic de vibrato. Luminita, imi pare foarte rau ca ai intrat in hora aceasta murdara, dar pentru binele tau, pentru sanatatea atat mentala cat si fizica, sper din tot sufletul sa nu castigi alegerile. Cred ca inca nu ai realizat in ce rahat te-ai bagat singura.

Am cautat astazi afisele candidatilor pe net sa le analizez. Am gasit foarte putine, iar in rest a trebuit sa apelez la Sf. Google gasind imagini personale si nu numai. Idioti ce sunteti bai oamenilor politici! Munciti cu drag si spor in domeniul comunicarii si nu reusiti sa comunicati pe internet retardatilor? Ar trebui ca fiecare dintre voi sa aiba o pagina de web pe care sa-si publice programele, fotografiile, afisele etc.

Sa ne gandim, propun:

-

El imi va rezolva problema parcarilor?

-

————————–

-

Va urla la mine “Eu sunt la putere acu, asa ca ciocu mic!” daca as apostrofa-o ca si-a incalcat promisiunile electorale?

————————–

-

“Un fleac.. M-au votat!”

-

—————————

-

Mihai Constantinescu a fost acuzat in trecut ca si-a cam batut sotia. Exact omul de care ai nevoie! Voteaza-l!

—————————

A facut ceva memorabil la Ministerul Mediului? Ma gandeam eu…

-

-

———————-

-

Figura doamnei imi inspira bunatate sufleteasca, sinceritate, credinta in Bunul Dumnezeu… NOT!

————————–

-

Ce cauta credinta in toata afecerea asta? Devii inchizitor si ii indesi pe toti ereticii in aceeasi camera cu Gigi Becali pentru a fi crestinati? Vezi ca nu ai intors bine poza in Photoshop pentru ca insigna apare cu textul in oglinda…

————————–

-

Am toata increderea ca acest candidat ma va reprezenta cu demnitate si sinceritate in Parlament, sau Senat. (sper ca nu ma credeti)

————————–

-

-

Sinistru de-a dreptul!

-

-

—————————

-

..si sanatos, deci nu mai plangeti pentru el!

-

-

—————————

-

Ce zambet sincer…

-

-

—————————

Limbaj de cartier, atitudine de baietas, ultimul sau rol a fost intr-un film indiano-rroman cu manele, uraste ipocrizia si adora plimbarile sub clar de luna.

-

—————————

-

Te-am lasat la final in speranta ca dai un comunicat de presa prin care-ti anunti retragerea din politica. Am amanat cat am putut de mult publicarea fotografiei tale. Nu te manji prea tare, daca tot vrei sa ramai… Salutari lui Nuti!

-

—————————

Nu am spatiu si nici chef sa caut si sa postez fotografiile tuturor candidatilor doar pentru a va arata ca sunt echidistant. Sunt atat de echidistant incat nici nu voi vota la agelerile acestea. Am auzit de votul in alb care ar trebui sa exprime lipsa solutiilor ce troneste in mintea alegatorului si sa vina ca o palma data clasei politice, dar cum pot fi sigur ca buletinul meu de vot nestampilat nu va primi una din partea vreunui domn binevoitor care numara?

Si ca sa fiu cat-de-cat acoperit din punct de vedere legal: Acest articol cica e un pamflet si ar trebui tratat ca atare nenorocitilor, ce sunteti…nenorociti…care sunteti nenorociti…ce sunteti voi nenorociti!

Am fost impresionat de ea, si de clip, iar astazi dimineata m-am decis sa incep Siesta Weekend cu aceasta. Din pacate are 7 minute, iar difuzarea ei nu cred ca va mai avea loc in aceasta forma originala asa ca am taiat capetele care chiar nu sunt prea importante, lasand neatins continutul. Am redus-o astfel la 5 minute. Pe radio, durata recomandata este de 3 minute si jumatate, poate 4. Niciodata 5, iar la 7 te poti considera ars pe rugul din fata Casei Presei, in locul statuii lui Stalin (sau Lenin). Voi propune introducerea piesei in rotatia Radio Guerrilla, iar daca voi fi refuzat, o voi difuza cand si cand in emisiunile mele, si ca veni vorba, va pregatesc ceva, adica o noua emisiune. Click din motiv de Trilulilu >

Baz Luhrmann - Evertybody’s free to wear sunscreen
Asculta mai multe audio Muzica »

Am mers pe jos pret de cateva minute trecand pe langa un rond cu verdeata plasat in mijlocul strazii destinat despartirii sensurilor de mers. Doar in urma calatoriei cu tramvaiul as fi putut ajunge pe jos in zona. In centrul acestuia, a rondului, printre panselute, aud un mieunat subtire, precum un strigat disperat. Dupa ce cu greu am deslusit formele, am observat un cap mic de pisoi, la cel mult o luna de viata. Nu am stat pe ganduri si l-am luat acasa. E spalat, fara purici si cu siguranta nu am de gand sa-l dau prin anunt pe blog pentru ca il pastrez pentru mine sau altcineva cunoscut, DAR am nevoie de sugestii de nume de baiat. Comentariile va apartin.

Pana acum avem:
-Barack
-Sawyer (pentru fanii Lost)
-Conte
-Dred

Dupa cum observi, nu am cele mai bune idei, asa ca te rog da-mi cateva sugestii. Pana atunci observa tatonarea psihologica dintre motanul familiei, Mao, si acest gringo vargat.

PS: La finalul acestui articol ne-a venit ideea de a-l numi Osho. Radeti cu pofta, stiu, dar nimic nu este intamplator. Asteptam totusi sugestii.

LATER EDIT. In urma primului sau control medical, am ajuns la concluzia ca este femela… Si o cheama Osho.

Sunt lucruri pe care nu le poti discuta cu un robot telefonic. Din pacate reteaua rosie nu a inteles asta. De aceea apelez la voi dupa o ora de apasat cifre: PRIN CE NUMAR POT AJUNGE LA UN CONSULTANT VODAFONE??? Nu includeti 0 in combinatia de numere de meniu pentru ca “aceasta optiune nu exista”.

Acesta ar trebui sa fie un teaser.

Foto: (c) Alexandra Tudor

As pleca din aceasta tara, de pe acest continent, as pleca in cel mai linistit loc, unul care are ce sa ma invete. Ma gandesc de multa vreme la o poposire in Tibet, nu ca o vacanta ci ca o sedere atat cat imi este permis sa stau, la o manastire budista, sa traiesc printre calugari, sa mananc ceea ce ei mananca, sa ma hranesc atunci cand ei o fac, sa invat tehnici de meditatie, sa muncesc in jurul manastirii cot la cot cu ei. Vreau sa le adopt stilul de viata.

Nu putina lume e de parere ca acestia sunt printre cei mai elevati oameni din punct de vedere spiritual, ca traiesc al naibii de mult si ca au, probabil, cel mai sanatos stil de viata. Pe langa asta, se presupune ca au acces la informatii dincolo de capacitatea de cunoastere a omului modern, iar prin acel stil de viata simplu in aparenta, dar foarte complex de fapt, acceseaza planuri ale realitatii care ar constitui motiv de internare la Spitalul nr. 9 Bucuresti.

De fiecare data cand ma gandesc la Tibet vizualizez o poarta masiva ce blocheaza intrarea unei manastiri. Aceasta se afla undeva in pustiu. Sunt la poarta si bat, dar nimeni nu raspunde, iar provizii nu pot cere nimanui. Stau acolo si astept. Vreau sa merg in Tibet pentru a afla ce se intampla mai departe…

O sala de clasa mare si rece, o lumina slaba de neon, banci vai si amar de ele, o tabla vopsita pe perete si “ciobita” pe alocuri si un om. Informatia iti vine pe cele mai diverse cai, unele dintre ele evident confortabile, iar altele care se lasa descoperite ceva mai greu. Este treaba ta sa descosi fiecare lucru pentru a afla ce doreste sa-ti transmita, iar aceea este o adevarata biblioteca imensa ce contine informatiile de care eu am nevoie, pe care eu le caut de ceva vreme.

Din starea de incordare am trecut destul de usor la una de om interesat sa asimileze precum un aspirator, si am ajuns la cea de dezamagire cand mi-am dat seama ca nu am acces. Timpul este o problema. Acest inamic (nu al grasimii) al meu pe care nu cred ca-l voi putea vreodata reduce la tacere, imi tipa in urechea mintii la fiecare secunda spunandu-mi ca nu am destul pentru tot ce vreau sa fac.

Informatia ma asteapta…

Cel mai idiot inceput de zi a avut loc astazi la ora 9:00. Am iesit din casa pentru a ajunge la agentia de publicitate mai devreme pentru a cumpara un Hands-Free de Nokia de la magazinul Vodafone. Exact cand nu-ti trebuie, in statie intra autobuzul pe care de obicei il astepti 20 de minute - 135. Macar rezolv ceva astazi. “Nu avem hands-free-uri pt Nokia. Imi pare rau…”, mi-a spus domnisoara care s-a ocupat si de portarea numarului meu de orange acum o saptamana. Mestecand sfintii printre dinti ca am pierdut autobuzul degeaba, ies in mare graba din REAL ca sa vad in aceeasi statie al 2lea autobuz pe care de obicei il astept 20 de minute pentru aceeasi directie - 123. Am alergat si l-am prins la limita.

Pentru a ajunge la agentie, trebuie sa schimb dupa 3 statii autobuzul cu un altul pentru una. Pe drum insa mi-am dat seama ca am uitat perechea de casti pe birou. Totul ar fi ok daca nu as avea un motan Hanibal Lecter al cablurilor umbland liber prin casa. M-am intors, pentru ca am prins la limita autobuzul 135-retur. Nu uitati ca eram deja in intarzaiere, iar eu nu parasisem de tot apartamentul. Dupa ce am adapostit pretioasele casti (am dat pe ele peste 500 de lei), am coborat iarasi in statia de autobuz, unde ghiceste ce se oprise: 135! L-am luat pentru 3 statii, unde am schimbat cu un altul. Ghiceste ce ma astepta acolo: unicul care ma putea duce la metroul din Mihai Bravu! Am alergat si dupa acesta si l-am prins.

Invatat deja sa alerg precum un nebun dupa autobuze precum cainii dupa rotile masinilor, la metrou am facut sprint pana pe peron, unde am putut rasufla usurat pret de 3 minute pana la sosirea unuia, care m-a dus fara stationari de 2 minute, obisnuite pentru ora aceea, la Crangasi, unde ghiceste ce ma astepta in statie - 41!!! Urca scarile sarind cate 3-4 trepte pentru a-l prinde si pentru a ajunge in timp util la agentie. Sunt in training, asa ca nu-mi permit prea multa intarzaieri, mai ales ca ultimele mele creatii au fost ingrozitoare. La prima statie observ cu nasul lipit de geam un Germanos si, desi eram la limita cu timpul, am decis sa cobor pentru a cauta hands-free. Cand barbatul are o obsesie, LASA-L!

Transportul public din Bucuresti astazi a fost cu adevarat eficient si m-a dus la serviciu cu doar 15 minute intarzaiere. Langa agentie troneaza o Dacia 1310 papuc (carosata) parcata fix pe coltul trotuarului cu totul. Pe ea am lipit un sticker “Parchez.ca un porc” in urma cu o saptamana, dar astazi am observat un al 2lea - “Parchez.ca un bou”. Cat adevar!

Nae Caranfil spunea in seara asta pe HBO, el e cel care a regizat “Restul e tacere” (recomand!), ca industria cinematografica din Romania este acum la apogeu si comparativ cu anii precedenti publicul nu mai este superior productiilor romanesti, ci invers. Apogeu, dar nu suntem in stare sa facem un film de groaza, care nici macar nu necesita efecte speciale, decoruri foarte scumpe ori mai stiu eu ce investitii de proportii.

Am vizionat acum “A tale of two sisters”, film recomandat de Garm, coreean si horror pe deasupra (filmul, nu Garm). Mi-a scris ca nu este sangeros si ca atmosfera face totul in acest film. L-am cumparat de pe internet, orice ar insemna asta, si am cam facut pe mine in 4 reprize. Efectele speciale au fost putine si de o calitate asa si asa, dar modul de filmare, lumina si sunetul au facut toti banii.

Voi fi convins de apogeul cinematografiei romanesti abia atunci cand un film low budget ma va urca pe tavan de spaima… Restul e tacere.