Feb 04 2010
Copil sau Adult?
Scris la 23:50 | Categoria: Gânduri
Rareori am fost acuzat de diverse lucruri, dar astazi am primit-o pe neasteptate: Petru, esti naiv! Problema nu ar fi ca as fi fost “lovit” intr-o discutie in cadrul careia as fi emis niste idei care sa fi rezultat intr-o asemenea concluzie, ci ca aceasta a fost ideeea de la buninceput. Problema e ca imi este incredibil de bine asa naiv, chiar idealist, cum am mai fost caracterizat. In discutia aceasta am dat un exemplu foarte simplu si cat se poate de adevarat.
Cine este naiv prin definitie? Un copil… Este naiv pentru ca este sigur ca poate face orice. Si este fericit! Numai ca, mai tarziu, vine adultul si ii spune ce nu poate si ce nu are voie sa faca, ce este urat si ce este imposibil, iar copilul pierde naivitatea transformandu-se in omul de mai 
tarziu limitat si nefericit. Eu sunt copilul si nu permit nici unui adult sa ma transforme. Nu las pe nimeni sa ma scoata de pe calea mea ferata. “Bun, si daca ti se pune cineva in cale?”, ai putea intreba. Ei bine, trec prin oricine si-mi continuu drumul. Am fost intrebat “Dar cand pui frana?”. “Pai cand simt.”, “Si daca nu simti?”, “Merg inainte fara oprire”.
Ce este atat de complicat in a-ti vedea de drum indiferent de obstacole? De ce este atat de greu sa iti permiti luxul de a fi… tu?
Aud 26 voci
Aud 26 voci - “Copil sau Adult?”
Comentariul tau nu va fi publicat, daca:
-
nu are legatura cu subiectul articolului;
-
este irelevant (“foarte misto!”, “bun!” etc.);
-
folosesti cuvinte vulgare;
-
ataci persoana, nu ideea;
-
nick-ul tau reprezinta denumirea unui site sau blog;
-
adresa de mail este fictiva.
*moderarea poate fi activata, ceea ce ar intarzia publicarea
**Informatiile prezente in comentarii le apartin autorilor acestora, nicidecum Umblu Liber
este complicat deoarece traim intr’o societate in care, desi se vrea una deschisa, mentalitatea este inca una inchisa si cei care sunt diferiti sunt blazati. pentru ca sunt putini cei care intr’adevar mai cred in ei, in vise si in faptul ca isi pot implini visul.
nu exista nici o legatura intre faptul ca esti naiv si faptul ca esti copil. cati nu am intalnit copii la 60 de ani sau adulti la 14 ani?
Voteaza
0
naivitatea este o caracteristica a copilariei, dar e vazuta ca defect de catre adulti in general. ai dreptate, exista copii si adulti la varste pe care le putem vedea ca fiind ciudate.
or fi “ciudatii” exclusi intr-o oarecare masura de catre mase, dar nu e mai fain sa fii in afara turmei? ;))
sau copil, sau adult, sau… cand copil, cand adult! atata timp cat esti… autentic.
to be yourself is all that you can do… (cica)
Voteaza
0
Si eu am fost catalogata drept naiva, insa am impresia ca multi confunda pofta de viata, optimismul, tonusul emotional cu naivitatea. Esti copil atunci cand “nu esti realist”. Iti suna cunoscut? Dar vin eu si intreb, fratilor, ce este realitatea? Sunt naiva pentru ca nu sunt pesimista si nu vad totul in dungi alb negru? Ha! Iata ca ma misc natural in naivitatea mea si ma simt la fel de bine.
Mai exista o confuzie care se face: naivitate / inocenta. Copii nu sunt naivi, sunt inocenti. Naivi ii considera adultii de la inaltimea egourilor lor.
Keep on walking!
Voteaza
0
categoric este mult mai bine sa fii in afara turmei. nu de alta, dar uite unde a ajuns societatea bazandu’se pe spiritul de turma. e de ajuns sa deschidem TV sau sa citim ziarele si vedem ca nu putem gasi persoane care sa nu faca parte dintr’o turma. cineva mi’a spus odata ca este perfecta in imperfectiunea ei si ca tocmai aceasta perfectiune a facut’o sa isi continue drumul in viata ;)
Voteaza
0
@Silverheart: Drumul turmei este haotic, catre nicaieri. Ai studiat comportamentul de turma? Ai vazut ce se intampla cand intra in panica? Dar cat de usor poate fi manipulata?! :) Turma fuge, nu se indreapta catre ceva.
Voteaza
0
Doare cand vezi ca adultii vor sa te transforme anulandu-ti dreptul la a iti indeplini visul prin expirata replica:este imposibil!Poate unii o fac din frustrarea de a fi renuntat ei la propriile visuri,cine stie.Eu,dupa o perioada de nefericire crunta,am realizat ca adultii se insala teribil si ca daca o “statie” nu imi da libertatea dorita,atunci eu,trenuletul,schimb macazul catre alte statii. :) Am renuntat treptat la drumul ales de altii pentru mine si acum sunt fericita!Mai am un hop la vara si ma asteapta campiile pe care zburda cei fugiti din turma! :D “Ciudati” cum ne numesc rautaciosii,dar fericiti! >:D< O imbratisare pentru toti evadatii din turma! ;)
Voteaza
0
Mada esti sagetatoare? :D
Voteaza
0
@Mada: pai asta zic si eu. am studiat comportamentul uman si sincer nu vad in momentul de fata nici diferenta intre o haita, turma sau cum mai vrei sa o numesti, de animale, care se indreapta catre no where si oamenii din ziua de azi. asa cum am spus si mai devreme prefer sa fiu in afara turmei si sa ma ghidez pe baza propriilor mele instincte decat sa am pe cineva care sa imi impuna ce sa fac si incotro sa ma indrept ;)
Voteaza
0
Singurul lux pe care ti-l poti permite, este sa ai calitatea de a iesi din tine si sa te poti privi cat de ‘om’ poti fii. Copilul nu este naiv. Naiv in comparatie cu cine..?..
O data ce esti constient de ‘turma’ considera-te deja iesit din ea sau..poti dansa in ea pe muzica ta.
Nu e obligatoriu sa iesi..doar ca e mai fain..
Gandesc ca nu trebuie sa-ti astepti trenul vietii atata timp cat ai o bicicleta. In opinia noastra propie si personala.pana si imperfectiuniile noastre sunt..perfecte.
Paradoxal totusi..iubim naivii:).. cateodata mai mult decat pe noi. Si ei nici macar nu vad. lol..
Mama..Petrule…zici ca ti-am facut declaratie de dragoste..:))..
Voteaza
0
Naivitatea e o caracteristica ce iti poate deschide multe orizonturi pe care siguranta cunoasterii si “maturitatii” ti le inchide in prejudecati si mai presus de orice eu o inteleg ca fiind intelepciune si nu ignoranta cum o caracterizeaza ceilalti (pentru mine ceilalti fiind cei ce nu incerca sa treca pragul cunoasterii limitate prin educatia impusa catre autocunoastere si autoeducatie fiind mai comod sa gandeasca in tipare preexistente si nedandusi sansa de a zbura macar cu gandul).
P.S. Nu inteleg de ca ajung sa gandesc si sa ma exprim asa complicat de cate ori iti citesc blogul
Voteaza
0
o fi o reactie adversa la citirea lui. ;))
Naivitatea a fost recunoscuta de milenii ca fiind mai valoroasa decat cunoasterea falsa . Vezi “fericiti cei saraci cu duhul caci ei vor stapani imparatia cerurilor” si ” Oamenii de rand au milioane de ganduri in care se pierd fara a se mai regasi iar inteleptul are un singur gand”
Voteaza
0
Va iubesc pe toti sunteti minunati! Ma bucur mult cand vad asemenea suflete deschise( de copii). eu as vrea sa ne si cunoastem sa stam la o vorba ciudat de inocenta …
Voteaza
0
copil…uuaaa…. cred ca as da orice acum sa fiu iar copil… sa ma duc la gradinita , sa ma joc afara cu zapada stransa pe strada , sa intru in casa “fleasca” :P si sa fiu fericita. naiva asa cum as fi mi-ar fi foarte bine. adult… greu dom’le greu . nu poti fi cine vrei tu cu adevarat ca vine cel de langa tine si te “regleaza” la “mansarda” dupa modelul tipic romanesc si gata…. nu cred ca poate spune cineva unei persoane ” mah esti un naiv ” !! fiecare vede viata in felul lui iar daca lui ii e bine asa…o a 2 a persoana care sa il acompanieze exista . :)
Voteaza
0
e bine sa fii cat de copil poti fi la o varsta cat se poate de “nepotrivita”. nu trebuie sa te iei dupa cei care cred ca sunt “realisti”, “cu picioarele pe pamant” sau cum isi spun ei atunci cand nu prea mai au speranta. se spune ca speranta moare ultima….inseamna ca multi dintre “adultii” din jurul nostru au murit deja de mult, pentru ca nu speranta ii tine in picioare! pacat ca n-au ramas copii, pacat c-au incetat sa incerce sa se schimbe si sa schimbe lumea, pentru ei si pentru noi toti. lumea ar fi un loc mai bun daca am crede cu totii ca totusi ….inca mai putem face ceva.
oare care e diferenta dintre cei tineri, “nematurizati”, care stiu sa se distreze, au chef de viata si nu renunta cand dau de o piedica in drumul lor in viata, si cei “maturi”, plictisiti, monotoni, lipsiti de dorinta de a face ceva interesant, de a renunta la hobby-ul de a sta acasa si a se uita la TV, ca apoi sa stie cum trebuie sa se comporte? pentru mine pare evident ca diferenta o constituie multele visuri, neindeplinite si poate “imposibil” de indeplinit ale celor care se poarta ca niste “copii”, si speranta care le animeaza orice gand si miscare in lupta lor pentru a-si indeplini acele visuri
in concluzie, doar “copiii” viseaza, spera si traiesc cu adevarat viata
Voteaza
0
Firile naive sau sensibile ale acestei patrii primesc si vor primi mereu un mare picior pe gat. Asta pentru ca intr-adevar turma indobitocita, realista, frustrata de propriile ratari si renuntari a devenit o uriasa bila de voma care nu poate accepta diferenta, nu poate accepta ca tu sa crezi in visele tale oricat de tembele pot parea ele (vezi sistemul american ce promoveaza exact opusul) si nu te va sprijini niciodata fiind cu ochii pe tine doar pentru a incerca sa te “educe” in a trai realist ca ceilalti zombie.
Mie mi-a spus cineva recent ca sunt “o fire sensibila” iar eu intreb: este mai bine sa fii de piatra sau este mai acceptabil sa ai o legatura cat mai stransa cu naiva ta inima?
Voteaza
0
@123: nu, nu sunt sagetatoare. Daca te refereai la sageti… apoi puteai sa ma intrebi direct daca ma cheama Marcu si … ma rog…
@Silverheart: nu te contraziceam. Sunt de acord cu tine. Era doar o intrebare intr-o conversatie. :)
@Adrian: eu sunt o naiva care nu mi-am luat picioare nicaieri, ca m-am ferit:) Si, da, am fost catalogata “o fire sensibila” … si ce?! E o calitate sa mai ai inca sensibilitate.
Va imbratisez pe toti cei cu suflet de copil >:D<
Voteaza
0
@mada: :D stiu ca nu ma contraziceai
Voteaza
0
naivitatea unora este mai degraba este o calitate de care se tem adultii,zic eu
Voteaza
0
First: Lucrez de 12 ani cu copiii si un singur lucru vi-l recomand: nu mai idealizati copiii! Copiii nu sunt naivi, nu sunt bunic si candizi, nu sunt mereu veseli, multi nu sunt fericiti si nu le place sa fie copii. Ideile astea le aveti acum, fiind adulti si aducandu-va aminte in mod vag si foooooarte alterat de perioada copilariei, care pare o “golden age” comparata cu adolescenta framantata sau cu adutul impovarat de responsabilitati. Copiii sunt samanta adultilor ce vor deveni, nu sunt nici draci impielitati dar sub nici o forma ingeri. Ca sa spun asa “copiii e si ei oameni”.
Second: Petru, sincer foarte multa lume te considera naiv. Esti ceea ce multi dintre noi am fost la 18 ani: framantat de suprarealitate, cautand inca raspunsuri la intrebari existentiale, increzator un teorie fara sa iei in calcul practica. Numai ca noi am trecut mai departe. Pentru noi astialalti, tu esti inca un adolescent si de aici si eticheta de naiv.
Third: Ce-ti pasa ce crede lumea? Atata timp cat tu te simti bine asa cum esti nu ai nici un motiv sa lasi astfel de etichetari sa iti tulbure firea. Oricum noi astialalti, impreuna cu starea de adult am capatat si o inclinatie aproape patologica spre categorisire. Deci nu e ceva personal, ca sa zic asa.
Voteaza
0
Scrisulici, te contrazic la un singur punct: “framantat de suprarealitate, cautand inca raspunsuri la intrebari existentiale, increzator un teorie fara sa iei in calcul practica.”
Increzator in teorie si PRACTICAND! Practic si caut mai departe. E ceea ce tu un ai inteles pana acum din blogul asta pentru ca m-ai etichetat la prima impresie. Prin practica am ajuns la niste concluzii.
Atat am avut de spus. In rest cred ca ai dreptate.
“Ce alegi sa fii? Copilul naiv si fericit sau Adultul deprimat de propriile limite?”
Adultul fericit, constient de copilul din el caruia ii protejeaza cu sfintenie inocenta.
Cred ca limitele nu exista – le cream noi si alegem, constient sau nu, sa existam ingraditi de ele. Si stiu ca avem capacitatea sa mutam muntii din loc daca credem in ceva, fie idee sau persoana, si putem sa transcendem realitatea. Care realitate? Aceea pe care, de altfel, o construim noi printr-o alegere continua. Vezi transformarea principiului lui Decartes “Cogito ergo sum” in “Aleg deci exist”.
Dar, am divagat prea tare :-)
Cred ca incepem sa incetam sa existam cand nu mai regasim copilul din noi.
Voteaza
0
@scrisulici:ai dreptate despre copii…dar nu e vorba de a-i idealiza…e vorba de a gasi copilul din noi,nu cel ce am fost, cindava…ci cel care sintem…cel care stim ca sintem, acum, dincolo de virsta, de experientele amare sau/ si frumoase prin care am trecut…toti avem in noi simburele de inocenta, de curatenie, idealul propriei fiinte, dincolo de personalitate, de masca pe acre ne-o punem chiar si cind ne privim in oglinda, dincolo de ceea ce stim ca poate fi viata…(datorita mintii , heheh!) Dar toti stim ca sintem ceva minunat, cu toate pacatele si defectele noastre, acel potential fata de care ne simtim datori si care ne cheama fara vorbe in fiecare zi sa CREDEM , pur si simplu, ca se poate, ca ar trebui sa putem, ca ar trebui sa…fara spaime, fara ginduri, desi le purtam in desaga in fiecare clipa, aproape, si stim de ele, nu le uitam…cu toate astea…vezi cit de multi oameni cred in copilul din ei? Tonul tau didactic….brrrrr…, iarta-ma si n-o lua personal..dar..e pacat… Bine ca e Petru naiv, sau cum i s-o fi zicind starii acesteia de gratie in care oamenii cred in zborul lor, (vezi “Pescarusul Jonathan Livingstone”) chiar daca altii au motive “intemeiate” sa nu creada nici in al lui, … si nici in al lor. Treaba lor.Sa ramina prudenti si amariti sau fericiti in rationalitate…foarte bine, daca asa aleg…foarte bine pentru ei.Eu le doresc SUCCES! E un cuvint minunat, nu?…ah, ce bine suna!
Voteaza
0
@inorog: Luung post, nu prea am rabdare sa citesc atata. Dar in esenta ai sesizat corect, subscriu la ce spui acolo. Cred ca meseria ma face mai sensibila la clisee de genul “inocent, naiv ca un copil”, de asta am reactionat asa aricioasa. :)
Voteaza
0
Exact asta simt si eu! A-men! :)
Voteaza
0