Umblu Liber | Petru

Scriu acest articol pentru a nu adormi. Iata cum blogul a devenit cofeina, asteptam cu mare drag ca el sa devina in viitor si femeie, cu tehnologia asta care ne indeparteaza din ce in ce mai mult de contactul personal cu realitatea. Momentan aceasta, realitatea adica, are forma patrata cu latura de 1cm maximum, si este neagra, fina la atingere si usor de influentat. Din cand in cand ea se mai schimba, reusind se autodiversifice curgand fluent precum un textscroll pe un monitor aflat in camp, scos din priza. In fata mea exista 106 ingrediente ce-mi construiesc realitatea la aceasta ora, 107 daca adaugi centimetrul patrat pe care scrie Escape. Pe acela apas peste 30 de minute.

Sunt la Agentie (de pub – la care lucrez in paralel cu Guerrilla – ma vad nevoit sa repet caci oamenii inca mai cred ca m-am lasat de radio) rupt in doua de oboseala. Crezi ca am asudat pentru a scoate idei de la genial in sus? E acea perioada “moarta” prin care un copywriter trece intre “contracte” privindu-si colegii cu un oarecare jint de la “Art” muncind etichete, afise etc. Sunt aici de doua luni iar in ultimele 2 saptamani dupa ora 16 imi cade capul pe spate si atipesc. Dupa ce ca uneori nu fac mare lucru, la ora 16 imi dau shutdown fara a ma putea impotrivi. Am vazut pe net fotografiile unor oameni obositi la munca in timpul programului. Maine dimineata imi voi lua 2 pixuri in cap de la Oana, sefa de departament, care la ora somnului meu nu este in firma si care probabil va avea un soc sa afle ca tanarul angajat, inca in probe, are atatea cojones sa doarma in timpul programului.

Pentru ca mai e o ora pana la finele acestuia, folosesc a 107-a realitate sa inchei programul de astazi. Pentru un om care lucreaza de luni pana duminica, si care calatoreste spre si de la munca timp de aproape 3 ore pe zi, ora castigata la final de program este echivalenta cu feelingul zilei de vineri, pentru cel care se bucura de un weekend liber. Escape!

PS: Ctrl + Alt+ Delete… Fucking Windows!

Tags: realitate

Trackback