Oct 09 2009
Sunt un personaj de film
In luna aprilie, un fost coleg de radio mi-a recomandat seriile Dr. House si pana in urma cu trei saptamani nici nu m-am gandit sa i le cer matusii mele din America.
Ideea mi s-a parut fascinanta, iar personajul principal parea sa fie facut pentru mine. L-am primit in camera mea zambindu-mi parsiv prin monitor si jucand pe scena ce-mi serveste drept birou. Mi-au placut sarcasmul sau, dorinta de a avea dreptate, faptul ca are de fiecare data si mai ales ca-si face apropiatii si inamicii din vorbe. Calitatile acestea m-au dat pur si simplu pe spate, iar daca as fi vazut filmul la varsta adolescentei, mi l-as fi setat pe House ca exemplu bun de urmat.
Imediat ce opresc vizionarea, simt ca preiau agresivitatea aceea. Numeste-o revelatie, eu ii spun palma dupa ceafa. Timp de cateva ore ma comoport precum House, iar gandurile mele au vocea lui. Sunt mai sarcastic decat de obicei, tind sa-i fac pe ceilalti din vorbe si asa mai departe. Eu am crezut ca filmul e de vina. Normal, orice altceva sau altcineva e de vina pentru ceea ce noi experimentam, dar am realizat cu ajutorul unei prietene dragi (salut, Andreea!) ca filmul declanseaza ceva ce exista deja in mine, dar care e intr-o stare latenta sau mult diminuata.
Unele filme ar trebui sa afiseze ca recomandat acordul parintilor si in cazul copiilor de peste 20 de ani.
Aud 14 voci
Aud 14 voci - “Sunt un personaj de film”
Inaintea publicarii unui comentariu, te rog sa ai in vedere urmatoarele:
1. Limbajul folosit sa fie unul decent
2. Ataca ideea, nu persoana
3. Foloseste-ti nicknameul ca link, dar nu scrie aceeasi adresa si in comentariu pentru o mai mare vizibilitate
4. Informatiile publicate prin comentarii apartin autorilor si nu blogului UmbluLiber.com
Moderarea comentariilor este activata, astfel ca acestea vor aparea imediat ce vor fi aprobate, uneori cu intarziere.
Vorbeste:
:)) chiar asa?! 20 de ani…hmm…
Serialul..recunosc e foarte interesant..mai ales personajul, dar
eu am avut parte de un asemenea personaj chiar in real life…partea funny este ca vazandu-ma pe mine ca ma uit la serial a zis pe un ton de ironie “la ce te uiti”…n-am facut nimic altceva decat sa zambesc.Acel zambet l-a intrigat…l-a facut tare curios si a vizionat si el Dr. House . :P
Oricum e mult mai incitant sa cunosti pe cineva in real life cu un asemenea caracter.
25 de ani.
Salut Petru! Uite-asa inveti din filme :) Cu mare drag, oricand.
hehe!personajul e foarte bine realizat.e o oarecare balanta:isi permite sa fie sarcastic din moment ce plezneste de inteligenta:D…si oricum,sarcasmul lui chiar denota inteligenta:)
ma bucur ca ai descoperit(cam tarziu:P) serialul,dar cu sarcasmul…ia-o mai incet:D(mai ales dupa postarea “dormi linistit(a)”:)) )
TARE FILMU ;) MIROBOLANT …UN “DROG” FIN DE TOT. M-A PRINS.
House este singurul personaj fictional care poate face mersul in baston cool :)) Sunt convins ca daca vedeam serialul undeva pe la 16 ani acum ma zbateam undeva printr-o banca la medicina. Imi scot palaria in fata maestrului Hugh Laurie.
Same here …doar ca eu ma simt ca Larry David! :))
nici un hank moody wannabe? in afara de mine bineinteles. ala da model de urmat
Moody e prea curvar :P si nu are genialitatea lui House. Dar Dexter, se uita cineva?
de cand e curvar un defect?!
Am vazut si ceva episoade din House… dar mi se pare mult mai interesant umorul lui moody decat al lui house. Amandoi sunt baieti destepti fiecare in felul lui…tipologii diferite=>seriale diferite=>public diferit
L-am avut o vreme pe House pe desktop :)) Colegii ma intrebau: “Cine-i uratul ala?” :))
e prea tare serialul….eu m-am indragostit de serial dar si de dr. house…pe langa faptul ca imi place medicina atat de mult….vizionare placuta in continuare….mai sunt si alte seriale belea…lie to me si dollhouse…nush daca sunt aparute in romania…oricum uitati-va…
am vazut si eu 2 sezoane dar Grey’s anatomy parca e putin mai bun.Nu am plans si nici nu am ras mai mult la alt serial.Am vazut cele 6 sezoane(sau ma rog,5 si jumatate) intr-o luna si acum ma uit iar…si Scrubs e tot ceva de genul…
parca tot Grey’s anatomy e mai bun…