Umblu liber…

Thursday, October 30th, 2008

Una buna/una rea

Mi-am propus ca de astazi sa nu mai gandesc prea profund ceea ce urmeaza sa scriu pe acest blog, pentru ca al meu coleg Mircea Oculeanu (director muzical la Guerrilla) este de parere ca din teama de a gresi, sunt destul de teapan in scriere. Asa ca de astazi las ideile sa preia fraiele degetelor mele spre o lenta si amuzanta distrugere a blogului.

Cel mai idiot inceput de zi a avut loc astazi la ora 9:00. Am iesit din casa pentru a ajunge la agentia de publicitate mai devreme pentru a cumpara un Hands-Free de Nokia de la magazinul Vodafone. Exact cand nu-ti trebuie, in statie intra autobuzul pe care de obicei il astepti 20 de minute - 135. Macar rezolv ceva astazi. “Nu avem hands-free-uri pt Nokia. Imi pare rau…”, mi-a spus domnisoara care s-a ocupat si de portarea numarului meu de orange acum o saptamana. Mestecand sfintii printre dinti ca am pierdut autobuzul degeaba, ies in mare graba din REAL ca sa vad in aceeasi statie al 2lea autobuz pe care de obicei il astept 20 de minute pentru aceeasi directie - 123. Am alergat si l-am prins la limita.

Pentru a ajunge la agentie, trebuie sa schimb dupa 3 statii autobuzul cu un altul pentru una. Pe drum insa mi-am dat seama ca am uitat perechea de casti pe birou. Totul ar fi ok daca nu as avea un motan Hanibal Lecter al cablurilor umbland liber prin casa. M-am intors, pentru ca am prins la limita autobuzul 135-retur. Nu uitati ca eram deja in intarzaiere, iar eu nu parasisem de tot apartamentul. Dupa ce am adapostit pretioasele casti (am dat pe ele peste 500 de lei), am coborat iarasi in statia de autobuz, unde ghiceste ce se oprise: 135! L-am luat pentru 3 statii, unde am schimbat cu un altul. Ghiceste ce ma astepta acolo: unicul care ma putea duce la metroul din Mihai Bravu! Am alergat si dupa acesta si l-am prins.

Invatat deja sa alerg precum un nebun dupa autobuze precum cainii dupa rotile masinilor, la metrou am facut sprint pana pe peron, unde am putut rasufla usurat pret de 3 minute pana la sosirea unuia, care m-a dus fara stationari de 2 minute, obisnuite pentru ora aceea, la Crangasi, unde ghiceste ce ma astepta in statie - 41!!! Urca scarile sarind cate 3-4 trepte pentru a-l prinde si pentru a ajunge in timp util la agentie. Sunt in training, asa ca nu-mi permit prea multa intarzaieri, mai ales ca ultimele mele creatii au fost ingrozitoare. La prima statie observ cu nasul lipit de geam un Germanos si, desi eram la limita cu timpul, am decis sa cobor pentru a cauta hands-free. Cand barbatul are o obsesie, LASA-L!

Transportul public din Bucuresti astazi a fost cu adevarat eficient si m-a dus la serviciu cu doar 15 minute intarzaiere. Langa agentie troneaza o Dacia 1310 papuc (carosata) parcata fix pe coltul trotuarului cu totul. Pe ea am lipit un sticker “Parchez.ca un porc” in urma cu o saptamana, dar astazi am observat un al 2lea - “Parchez.ca un bou”. Cat adevar!