Dec 21 2010
Aduc banii fericirea?
O alta tema deosebit de actuala, si pasionanta a lumii in care traim acum si aici, o reprezinta indicatorii de masurare a progresului si inlocuirea PIB-ului cu ceva mai bun.
Mai intai ce este PIB-ul si cu ce se masoara civilizatia ? Iata o intrebare pe care nu am incetat sa mi-o pun, de cand am aterizat deosebit de eronat la un curs de economie la Solvay School of Economics and Management. Un bun prilej sa inteleg cum se simte un rechin vegetarian in mijlocul recifului, un african albinos intr-o piata din Beijing, o gaina cu trei picioare la o ferma bio, an Englishman in New York.
Deoarece cunostintele mele de economie clasica sunt undeva la nivelul puricelui de balta beat ma feresc sa spun ce am inteles eu ca ar insemna acest indicator necesar functionarii lumii in care traim. Se pare ca toata lumea e de acord cu o aproximare a definitiei la suma valorilor bunurilor si serviciilor produse pentru o zona si o perioada data. S-ar putea sa deschid acum o cascada de comentarii negative printre care as aprecia si cateva definitii lejere (din seria ghidurilor pentru prosti), ale inculpatului PIB.
Culmea! PIB-ul nu masoara munca vecinului care iti ingrijeste pisica cand esti plecat, nu masoara aerosolii inhalati anu’ trecut pe plaja, nici munca voluntarilor de la Let’s do it Romania, nu masoara cate revelatii pe minut ai cand asculti Guerrilla, cate endorfine ai produs la ultima piesa de comedie vizionata, nu masoara decibelii greierului din petecul de iarba si nici sarutul din ureche Adica nu masoara toate lucrurile alea mici si simple unde se tot zice ca ar sta fericirea.
PIB-ul creste insa cand platesti pentru depoluarea unui rau, reamenajarea unui iaz de decantare, impadurirea unui teren despadurit. Atunci de ce ne tot incrancenam sa masuram ceea ce nu conteaza cu adevarat pentru noi si, mai grav, de ce vrem sa-l facem sa creasca ? Cresterea economica poate insemna arme de distrugere in masa, gaze de esapament in mijlocul Bucurestiului intr-o zi torida de vara, gadget-uri “inutile”, spoturi publicitare intunecatoare de minti, speculatii bursiere. Cresterea economica poate insemna negocieri pentru pace, panouri solare in mijlocul Bucurestiului intr-o zi torida de vara, vaccinuri anti-sida, culturi reflexive, servici educationale pentru analfabeti.
In incheire un grafic f popular, folosit in toare argumentele verzilor : PIB-ul nu aduce fericirea. Satisfactia de viata in majoritatea tarilor dezvoltate a ramas neschimbata de juma’ de secol incoace in ciuda cresterii economice sustinute. In USA a scazut usor din 1970. Se stie acum ca a viza obtinerea satisfactiei de moment e o reteta infailibila pentru a strica lucrurile pe viitor. Si atunci de ce ne grabim sa aplicam aceeasi reteta (usor modificata in formula noastra secreta) ?
Din pacate suntem o generatie de miopi care nu vede dincolo de existenta sa de purece de balta, efemera adica. Se pare ca tinem mortis sa ne batem in PIB-uri uitand finalitatea, sensul, mersul esential si sincer. Poate de Craciun sa fie altfel…
Aud 9 voci
Comentarii Facebook
Aud 9 voci - “Aduc banii fericirea?”
Comentariul tau nu va fi publicat, daca:
-
nu are legatura cu subiectul articolului;
-
este irelevant (“foarte misto!”, “bun!” etc.);
-
folosesti cuvinte vulgare;
-
ataci persoana, nu ideea;
-
nick-ul tau reprezinta denumirea unui site sau blog;
-
adresa de mail este fictiva.
*moderarea poate fi activata, ceea ce ar intarzia publicarea
**Informatiile prezente in comentarii le apartin autorilor acestora, nicidecum Umblu Liber
Ioana,
O să pornesc discuţia plecând de la definiţia brută a produsului intern brut, pentru că la PIB ne referim în primă instanţă, stricto senso. Aşadar, avem:
“Produsul intern brut (PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta se poate calcula și la nivelul unei regiuni sau localități. PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private și a organizațiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiții, a cheltuielilor statului, a investițiilor în scopul depozitării ca și câștigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri. PIB = consum + investiții + exporturi − importuri”.
Bun. Am lămurit, cum ar veni, ce este PIB-ul din punct de vedere al definiţiei. Acum să mergem mai departe. Ceea ce este PIB-ul, pentru fiecare cetăţean al unei ţări, oricare ar fi ea, poate fi rezumat la “banii pe care îi are de cheltuit după munca investită”. PIB-ul este nivelul macro al veniturilor unui stat care se reflectă, la nivel micro, în puterea de cumpărare a unei persoane sau firme, la banii de care dispune fiecare pentru a-şi duce în continuare viaţa.
Din ceea ce vezi, PIB-ul înseamnă posibilitatea de a avea o casă, de a sta cu chirie, de a mânca mâine, de a nu merge la serviciu gol, de a le pune celor mici ceva pe masă, de a le lua jucării sau rechizite, înseamnă un milion de alte lucruri. Fără PIB nu ai o civilizaţie, fără PIB nu ai producţie şi, pe cale de consecinţă, nu ai un consum. PIB-ul stă la baza tuturor lucrurilor pe care TREBUIE să le faci de-a lungul anilor pe care ţi-i dă Dumnezeu, fie că-ţi place sau nu.
Observ că ai mici apucături ecologice, detectate şi la Petru, acum ceva vreme. Nimeni nu a spus că PIB-ul este un lucru care se obţine din activităţi curate, care nu ating mediul şi care reduc la fiecare activitate amprenta de carbon lăsată. Nici nu are cum. Epoca schimbului cu mărgele colorate a trecut şi, oricât ar vrea ecologiştii să ne aducă spre ea, din fericire nu se poate. Spun “din fericire”, pentru că fiecare dintre noi are, mâine, ceva de cheltuit pe lucruri absolut necesare. Ecologia nu este utilă. Desigur, ea este un concept frumos, uman, sub care se ascund personaje care au înţeles că din ea se poate câştiga. Iată, Petru, implicat direct în acţiunea LDIR din septembrie, a închiriat o maşină pentru a-şi duce echipa la faţa locului. Aşadar, pentru ecologizare, el a cheltuit bani din PIB şi, culmea, a lăsat o amprentă negativă asupra mediului, prin intermediul noxelor degajate în aer, pe drum. Acum vezi cam cum stau lucrurile? Avea nevoie să facă asta, la acel moment.
Aşadar, dragă Ioana, PIB-ul este o necesitate. Desigur, nu spun că modul în care este obţinut merită apreciat, departe de mine ideea asta. Dar el foloseşte susţinerii unei case, susţinerii organismului prin mâncarea de care are nevoie şi plăţii curentului pe care tu îl foloseşti pentru a ataca PIB-ul pe blogul lui Petru. Creşterea sa poate însemna mult mai multe lucruri decât cele enumerate de tine, poate chiar mai dure decât acelea. Din nefericire, întotdeauna se va tinde către un PIB mai mare. Care poate fi obţinut sub forma modelului nordic, adică un PIB temperat, dar extrem de echilibrat, sau sub forma expansiunii prin conflict armat, aşa cum ştie SUA să facă, de ceva vreme.
Eu nu vreau să-ţi urez să ajungi să trăieşti din lipsa de PIB, ci doar ca, înainte de a ataca un lucru, să-ţi dai seama că el este vital şi că, dacă-l tai, s-ar putea să nu te mai poţi ridica după căzătură.
Voteaza
0
Ioana, ti s-a explicat ce e PIB-ul. Ma prgateam eu, dar chiar nu e cazul.
In schimb as aduga faptul ca PIB-ul nu masoara fericirea si conceptul nici nu-si propune asta, ci doar sa arate in ce masura un stat le poate asigura cetatenilor sai un anumit nivel de trai (asta din punct de vedere al individului).
Asta nu inseamna ca statul trebuie sa devina unul social (fara aluzii la primul marinar si farul sau calauzitor) si ca nu vor mai exista saracie ori situatii disperate, insa un PIB mare este un indicator ca, in respectivul stat, un individ normal, cu o lujba normala, poate duce o viata lipsita de griji.
Intradevar, e greu de spus ca banii aduc fericirea, insa eu merg pe ideea ca dragostea, fericirea si alte magarii d-astea trec prin stomac. Stiu, o sa vina X si o sa spuna ca nu stiu ce calugar mediteaza si nu mananca, da, e adevarat, insa este exceptia care confirma regula, pentru restul muritorilor spiritualitatea trece si prin stomac, nu cred ca, atunci cand n-ai mancat de 2 zile, te loveste subit o meditatie.
Voteaza
0
Observ o carenta crunta in educatie economica in randul generatiei noastre, desi Economie se studiaza in clasa a 11-a la liceu.
Mi se pare bizar sa afirmi in inceputul articolului ca nu intelgi notiunile economice dar imediat dupa aceea sa le ataci cu foarte mare convingere.
Cred ca asa a aparut (si tot prin acelasi mecanism este si sustinut inca) socialismul: oameni care nu inteleg economie, deci o considera rea, (cam ceea ce ne invata si biserica: sa uram ceea ce nu cunoastem si nu intelegem).
@ bogdan: explicatia ta este foarte frumoasa si, desi comentariul este lung, am avut rabdare sa il citesc pe tot. Cu un singur lucru nu sunt deacord: “Ecologia nu este utila”. Poate te referi la ecologismul de tip extremist, venit tot din neintelegerea mecanismelor economice si politice. Dar fara ecologie, te intreb: incotro ne indreptam? Nu am invatat nimic din epoca marii indistrializari briatnice? Copiii tai vor trai intr-o lume fara petrol si fara energii alternative, plina de cadavre de animale despuiate de blana, de pet-uri si pungi de plastic, fara copaci si fara carbune doar pentru ca asta este mersul natural al lucrurilor? Nu crezi ca atat ecologia extremista cat si anti-ecologia extremista duc la acelas colaps al societatii dezvoltate? Te intreb.
Voteaza
0
@scrisulici – Sunt un fost director de comunicare pentru un ONG. Dacă vrei să discutăm pe anumite teme, o putem face. Uite, îl scoatem şi pe Petru din casă şi ne proptim la o discuţie :) Aici, sincer, din motive subiective, chiar nu am cum să port discuţia asta :))
Voteaza
0
Va multumesc mult pentru comentariu si explicatii. Este intotdeauna bine atunci cand nu ai studiat un lucru mult timp sa intrebi si sa asculti ce au de spus cunoscatorii. Iar eu ma bucur cand primesc astfel de explicatii si cand ceea ce scriu starneste opinii chiar si contradictorii.
As dori sa aduc si eu cateva precizari care sper ca vor fi binevenite. Ecologia nu este un concept, este o stiinta. Ecologismul, environmentalism-ul sunt niste concepte. Cei care au terminat o facultate de ecologie si lucreaza in domeniu (nu ma refer la Petru :p) din pacate nu au numai apucaturi ecologice. Aceasta este meseria lor la fel cum altii sunt medici, profesori, economisti. De unde si utilitatea (mai greu cuantificabila) a acestei discipline interdisciplinare. Teoretic un bun ecolog se intereseaza si studiaza si notiuni din economie, sociologie, stiinte politice, inginerie, care se leaga si se intrepatrund, privindu-le insa din alt unghi.
In Europa de Est precum in multe alte parti ecologia, protectia mediului si dezvoltarea durabila sunt in prezent domenii marginalizate, usor utopice, privite cu neincredere asociate cu niste manifestatii extremiste. In Europa ele se afla in centrul vietii publice, politice, economice si academice. Desigur ca este foarte dificil sa speculezi aceasta schimbare la noi intr-un timp scurt si avand la dispozitie o baza ideologica extrem de diferita. Contra-argumentul din fericire exista: noul val de pasoptisti pe care sper sa il completez prin cunostintele mele.
Mi-am propus sa introduc in fiecare saptamana cu ajutorul lui UmbluLiber, subiecte deschizatoare de minti si cu suflu apusean. In cel mai rau caz ele arata cititorului noi perspective, in cel mai bun caz il apropie de un anumit tip de civilizatie (ca sa evit cliseul cu schimbarea mentalitatii).
Tema abordata de mine azi nu se doreste a fi un atac al PIB-ului ci o punere sub semnul intrebarii a unui indicator economic folosit pe post de indicator universal al timpurilor noastre. Acest subiect este mult mai bine ilustrat si studiat in urmatoarele exemple recente, caci dezbaterea a inceput odata cu infiintarea Clubului de la Roma:
Prosperity Without Growth: Economics for a finite planet (Earthscan 2009) de Tim Jackson, membru al Comisiei Britanice pentru dezvoltare durabila;
Paper-ul Comisie Europene (2009): GDP and beyond: Measuring progress in a changing world;
Raportul Stiglitz (2009) al lui Joseph Stiglitz, laureat Nobel si presedintele Comisiei pentru masurarea performaneti economice si a progresului social, infiintata de Sarkozy in 2008;
Raportul OECD (2007): Measuring the Progress of Societies.
Sunt convinsa ca economistii care se vor hotari sa le frunzareasca vor sti sa traga mult mai multe invataminte decat mine care le citesc cu ajutorul nelipsit al lui wikipedia.
Voteaza
0
Piramida lui Maslow…apropo de ce spunea Mihai: “insa eu merg pe ideea ca dragostea, fericirea si alte magarii d-astea trec prin stomac”
“Deşi toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost aşezate la baza piramidei trebuinţelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă şi specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât şi animalelor. Ele includ necesităţile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul şi o temperatura relativ constantă a corpului.
Odată ce individul îşi satisface acest nivel de necesităţi, se poate concentra pe nevoile de siguranţă. Acestea au de a face cu stabilitatea şi consistenţa într-o lume relativ haotică. Ele ţin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei şi a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranţă motivează unii indivizi sa devină religioşi, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranţă printr-un loc paradisiac. Nevoile de siguranţă sunt cruciale pentru copii.”
restul: http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow
…poate i generalizata si la nivel de societati, ma gandesc
Voteaza
0
monologuri langa alte monologuri
reactiile sunt din puncte de vedere diferite. in romania si tari asemanatoare este foarte probabil ca o crestere a pib ului sa sporeasca gradul de civilizatie/educatie si implicit de multumire. in alte tari se vede treaba ca se cauta alte directii de crestere a gradului de fericire/multumire a populatiei
cum a dovedit realitatea, raspunsul e nuantat: da, pana la un anumit nivel, apoi gradul de satisfactie materiala devine secundar sau chiar opus fericirii (ce-i mult strica), de la alt nivel
Voteaza
0
[...] de consum, despre negocierile internationale pe tema schimbarilor climatice, despre gasirea unui indicator alternativ al PIB-ului pentru masurarea prosperitatii lumii in care traim, despre serviciile ecosistemice, despre replantari si manipulari (in timp ce [...]
Voteaza
0
[...] cu un alt indicator universal pentru masurarea bunastarii unei societati (despre care am scris aici) si noile teorii care se opun cresterii economice fara sens de genul „Prosperity without [...]
Voteaza
0