Oct 20 2009
Pierd viata
Printr-o fisura la inceput imposibil de detectat se scurg acum sub o imensa presiune viata, amintiri, situatii, revelatii, iar fisura exista acolo dintr-un singur motiv: nu sunt prezent.
A fost nevoie de o armata de oameni sa ma bata la cap si de o scanteie la ora 3 dimineata pentru a ma face sa constientizez cate am pierdut in cei 25 de ani petrecuti intr-o nepasare totala fata de mine si de momentele prin care am avut privilegiul sa trec.
Spune-mi ceva astazi, dar sa nu ai pretentia ca maine sa stiu vreun detaliu, chiar daca am fost sau nu de acord cu tine. Prezinta-mi un amic de-al tau, dar sa nu-ti treaca prin gand ca peste doua saptamani sa-mi amintesc de el. Am uitat revelatia pe care am avut-o pe WC in drumul spre caietul de pe birou pentru a o nota. Nici acum, dupa mai bine de 6 luni, nu-mi amintesc ceva legat de ea decat ca a fost una monumentala.
Am realizat ca am pierdut o parte din viata mea si mi-e teama ca a fost una extrem de importanta. Am uitat detalii, situatii si persoane, cele mai multe au trecut neobservate. Amicii si prietenii stiu ca imi mut atentia instantaneu de pe cineva sau ceva care si-a pierdut farmecul in ochii mei catre altceva sau altcineva care a reusit sa para interesant chiar si pentru o secunda. Problema este ca nu revin de unde am plecat, indiferent cate as avea de invatat de acolo mai departe.
Cu o lacrima in colt de ochi am realizat in aceasta dimineata ca am trait degeaba o importanta parte a vietii mele. Imi cer iertare de la persoanele pe care le-am ignorat, pe care le-am uitat, pe care nu le-am bagat in seama. Imi cer iertare de la cei care au vrut sa ma invete ceva, dar care s-au izbit de un zid rece al inexistentei si imi pare rau ca am trecut prin asta.
Multumesc celor care vor fi alaturi de mine in dificila misiune de a fi prezent.
Aud 17 voci
Comentarii Facebook
Aud 17 voci - “Pierd viata”
Comentariul tau nu va fi publicat, daca:
-
nu are legatura cu subiectul articolului;
-
este irelevant (“foarte misto!”, “bun!” etc.);
-
folosesti cuvinte vulgare;
-
ataci persoana, nu ideea;
-
nick-ul tau reprezinta denumirea unui site sau blog;
-
adresa de mail este fictiva.
*moderarea poate fi activata, ceea ce ar intarzia publicarea
**Informatiile prezente in comentarii le apartin autorilor acestora, nicidecum Umblu Liber
Cu totii facem asta, Petru…plecam din prezent dorindu-ne mereu altceva decat ceea ce ne ofera acesta…
Numai ca…dupa parerea mea(si nu numai a mea)…prezentul e singurul care exista cu adevarat ! Trecutul e trecut…iar viitorul e o suma de infinite posibilitati …
Un argument in plus pentru a fi prezenti in ACUM este faptul ca , gandindu-ne excesiv la viitor nu facem decat sa il limitam prin conceptiile noastre (ce decurg din mintea asediata de ideile rigide) fie ele si pozitive…Spun ca limitam deoarece noi oamenii (mental) nu avem definitia miracolului…astfel incat nu putem crea (mental) un miracol ci doar un lucru limitat…
Atunci, de ce sa nu lasam drum liber posibilitatilor infinite care asteapta materializarea..?..Cum altfel sa traim miracolul..?
Felicitari din tot sufletul pentru cat de bine ai redat starea…
si…pentru curaj…
>:D<…
p.s. stai linistit…viata e toata a TA..
Voteaza
0
Parerea mea este ca experientele de viata (bune sau mai putin bune )ne ajuta sa ne descoperim ca oameni.Viata nu o pierdem cand aducem la lumina adevarata noastra valoare,atunci cand realizam ca puteam fi prezenti cu trup,minte si suflet…
Multumesc pentru ca mi-ai dat inca un exemplu demn de urmat.
Voteaza
0
Sa inteleg ca discutia de aseara te-a pus pe ganduri? :D
Eu zic ca uiti ceea ce nu consideri important. Si mai e ceva: te-ai obisnuit cu tine ca uiti si chiar te mandresti cu asta. Ia gandeste-te… ;)
Voteaza
0
Pare ciudat, dar toti am trecut cel putin o data prin situatia ta de acum. Eu tin minte o paralizie fizica si psihica greu de suportat acum 4 ani, in care eram pur si simplu terifiat de gandul ca o sa uit cea mai mare parte a amintilor din liceu , amintiri care de fapt au definit major drumul meu pana acum.
Acum imi aduc aminte de acea zi ( sj iata o amintire pe care nici cu 2 drujbe si 3 grenade nu o pot scoate din cap ) si ma gandesc la cele cateva amintiri care au ramas de atunci. Imi dau seama ca de fapt ACELE AMINTIRI CARE DAINUIESC PESTE TIMP sunt cele care ma definesc cel mai bine.
Voteaza
0
am 2 posturi ale unui prieten care spun multe despre viata …. sau cum e cand iti dai seama ca poti sa o pierzi …. http://ionatane.blogspot.com/2009/10/secretul-continuare.html
si continuarea … http://ionatane.blogspot.com/2009/10/am-nevoie-de-sange.html
Voteaza
0
Luciana zice bine :)
Voteaza
0
Iti zic eu ce ai realizat : ca o foaie de hartie e compusa din 2 parti – partea din fata si partea din spate … sau cum era … am parafrazat pe teo de la deko
Voteaza
0
eusebiu, nu mai scrie la URL un site care nu exista. mersi.
cred ca la un moment dat ni se intimpla tuturor. poate din cauza ca vrem sa asimilam mai mult din necunoscut , prezent si viitor si atunci trecutul chiar este trecut si parca dispare. dar daca esti bine ancorat in prezent, iti dai seama ca esti format din trecut, chiar daca tinzi spre viitor, traind profund prezentul. deci de fapt ele , toate trei coexista sau se imbina si ne influenteaza, chiar daca vrem sau nu. de aceea si sintem diferiti sau deosebiti sau…..pur si simplu existam!
Voteaza
0
Asta este ceea ce numesc eu “moment de trezire a constiintei”. Probabil ca nu ai fost nicicand mai aproape de esenta sinelui. Fii recunoscator pentru acel moment! Si primeste-l cu bucurie pentru ce poate sa-ti ofere si nu cu regret ca nu l-ai avut mai demult! Te imbratisez cu drag! Multumesc pentru aceasta impartasire!
Voteaza
0
Nu ai pierdut acest ani ci e drumul care te-a condus la cunoasterea de acum… nu regreta trecutul, datorita lui esti ceea ce esti acum.. unora le-au trebuit aproape 40 de ani si i-a costat pierderea multor persoane dragi sa poata intelege scopul pentru care se intampla totul in jur… s-au intors pe urmele pasilor de acum multi ani pana au gasit drumul de iesire dintr-un loc fara orizont… mai greu e faptul ca ajuns la lumina in jur nu prea e nimeni si mai ales cei apropiati pe care trebuie sa-i inveti sa caute lumina cu fortele proprii…
Voteaza
0
articol greu… frumos…
ce sa zic, Buna dimineata, Petru! ;)
Voteaza
0
misto textul…
poate ar trebui (putin) triate comentariile…
in rest… nimic… subscriu…
Voteaza
0
oricine este liber sa scrie ce vrea, atat timp cat ataca ideea si nu persoana…
Simpla constientizare a faptelor despre care vorbesti ar trebui sa dovedeasca unui om ca e mai mult decat un simplu trecator prin viata.
Trecatorii stiu ca sunt trecatori?
Voteaza
0
tu faci terapie? :)
Voteaza
0
Crezi ca as avea nevoie?