Am aflat ieri vestea care mi-a intunecat ziua. Nicolae Bursuc, cel care a fost o vedeta radio pe plan local, in Bacau, a murit de ciroza ori de inima. Autopsia este in curs de desfasurare. A avut cea mai ascultata emisiune de noapte. Eram pe atunci in scoala generala si-l auzeam in fiecare joi de la ora 22, parca, in emisiunea Un prieten in noapte. Pe vremea aceea, la mare cautare erau dedicatiile muzicale, dar acestea se transformau adesea in dezbateri telefonice destul de interesante pentru un copil de varsta mea.
In weekend am lipsit de la radio pentru a ajunge la nunta unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. Acum 2-3 ani s-a insurat primul, iar weekendul trecut al doilea. Ce naiba mai astept? Ah, da… O femeie.
Am revazut Bacaul dupa 7 luni de absenta si am ajuns din nou la concluzia ca acolo timpul aproape s-a oprit in loc. Inca mai curge, dar cu pipeta. Dupa o vizita de doar doua zile, am simtit ca imi zboara creierii. Toate magazinele se inchid de la 19-20 (in weekend), iar cel mai tare club, vezi Doamne, arata ca o hala cu nimic special in ea. Exista un singur post de radio local, Radio Alfa, care pe vremuri a fost foarte tare, chiar daca deservit politic primarului iubit Dumitru Sechelariu.
Bacau este un oras in care schimbarile vin foarte lent, precum si dinamica vietii de acolo.
Concediul acesta a fost de departe cel mai reuşit de până acum chiar dacă nu am plecat la mare, la munte sau în afara ţării. Cea mai mare parte a perioadei am petrecut-o la bacău cu părinţii într-un oraş căzut parcă în paragină plin de aceleaşi ţărănisme de care am fugit cu ani în urmă. Am vizionat,spre exemplu, un film la cinematograful abia deschis în mall-ul de aici. Am observat cum nimic de acum 7 ani nu s-a schimbat în mentalitate. Desigur, excepţiile există,dar regula generală este aceeaşi: vorbe de duh si inteligente adresate între rândurile sălii de film, râsete isterice la glume de autobaza rostite cu nonşalanţă în gura mare, picioare postate ostentativ pe scaunul din faţă… Oraşul bacău încă nu este pregătit de un salt calitativ. A rămas la acelaşi stadiu. Păcat mare de excepţiile de care am amintit la începutul articolului. Eu măcar sunt un pasager pe aici care cu siguranţă nu se va întoarce pt a se stabili acolo unde ţărănismul este încă adorat. Scuzaţi articolul fără paragraf,prost aşezat, fără foto si cu diacritice puse aiurea. Am scris de pe tel.
Spuneam ca am fost plecat la Bacau pentru cateva zile. Mi-am revazut parintii, un var, cativa prieteni din copilarie si, mai ales, am revazut orasul.
Acum 5 ani avea cu putin peste 100.000 de locuitori si alte cateva mii (multe) plecate prin tarile calde. Era linistit si destul de putin poluat, cu o economie infloritoare.
Acum economia a tot inflorit de a inceput sa dea inapoi. Magazinele se inchid, spatiile afiseaza bannere “For rent” intr-un oras in care “For rent” pot fi doua cuvinte confundate cu noul brand la moda.
Intrebare pentru studentii aflati acum la Bucuresti cu intentie clara de a ramane si a popula acest oras: “De ce sunteti aici?” Esti sigur ca vrei sa ramai, si mai ales spune-mi ce anumte te tine? Facturi mari, preturi in general inaccesibile, chiria nu te avantajeaza deloc, iar administratorul de camin cu ceafa transpirata-n soare te gazduieste pana la finalul facultatii si singura situatie care te-ar mai putea salva cativa ani ar fi sa repeti de mai multe ori anul terminal.
Desigur, bucurestenii sunt ok per total, ritmul orasului te tine parca treaz, aici poti merge la cele mai numeroase si diversificate evenimente din tara, locurile de munca se gasesc parca mai usor si sunt mai bine platite. Din pacate la final de zi te intorci acasa, iar “acasa” unde e? Cum vezi evolutia ta sociala pe termen lung? Credit ipotecar pe 30 de ani intr-un sistem bancar care te poate ruina in primii 10 cu dobanda flexibila la imprumuturile in Euro? Prima rata iti convine, dar de la a 13a banca iti mai adauga ceva fara ca tu sa fii consultat in privinta asta. Ce se poate oare intampla pana la a 360a, adica ultima?
De cateva zile ma gandesc foarte serios la asta, dar in acelasi timp imi alung gandul pentru ca pare sa aiba dreptate. In acest moment, daca ar fi sa ma intorc la Bacau, mi-as permite sa locuiesc in apartamentul meu cu 3 camere ultracentral, m-as insura peste un an, iar peste 2 as planui primul copil. Pozitia de tata nu-mi displace, ba chiar visez sa joc fotbal cu fiu-miu. Lui trebuie sa-i asigur un viitor, lucru pe care nu prea vad cum l-as putea realiza in orasul natal. Locurile de munca sunt putine, prost platite, nu cred ca m-as putea acomoda din nou cu alt ritm, cel de la care am plecat de fapt. As avea o familie foarte fericita dar cu un loc de munca ce m-ar plafona instantaneu. FM-ul e sarac acolo fiind invadat de radio-uri centrale si avand doar 2 locale. Unul este al lui Sechelariu, iar celalalt e ca si cum nu ar fi.
Doar Radio Guerrilla ma tine la Bucuresti, un loc pe care nu l-as da la schimb cu nimic. Poate sunt naiv, dar profesional sunt fericit. Tu?
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Am aflat ieri vestea care mi-a intunecat ziua. Nicolae Bursuc, cel care a fost o vedeta radio pe plan local, in Bacau, a murit de ciroza ori de inima. Autopsia este in curs de desfasurare. A avut cea mai ascultata emisiune de noapte. Eram pe atunci in scoala generala si-l auzeam in fiecare joi de la ora 22, parca, in emisiunea Un prieten in noapte. Pe vremea aceea, la mare cautare erau dedicatiile muzicale, dar acestea se transformau adesea in dezbateri telefonice destul de interesante pentru un copil de varsta mea.
