Umblu Liber | Petru

Spuneam ca nu voi scrie nimic aici pana sambata cand ma voi intoarce la Bucuresti, dar iata ca internetul ma urmareste peste tot, iar intamplarile despre care pot scrie vin precum o avalansa. Astazi, 24 iunie, am luat din parcare masina tatalui meu si am plecat intr-un tur al catorva manastiri din Moldova, impreuna cu un var foarte apropiat si doua fete extraordinare.

Turul a avut itinerariul Bacau – Targu Neamt – Bacau – comuna Berzunti – Bacau. In total distanta a masurat 400 de km. Pana la prima manastire am avut parte de peripetii, dintre ele amintim coliziunea evitata la mustata cu botul meu in fundul unuia oprit la calea ferata, apoi frana de cativa metri buni a unui sofer de dubita disperat sa nu ma loveasca in timp ce intorceam in loc nepermis, sa-i dea Dumnezeu sanatate, si multe alte depasiri milimetrice prin locuri aproape imposibile, pe care eu le percepeam ca fiind foarte ok, dar care pe pasageri i-a ingrozit.

Prima manastire – Secu din jud. Neamt. Cocheta, ingrijita, mare si frumoasa. Atmosfera rece. Scris un Acatist, pus 5 lei in el si dat calugarului… Totul rece. Ma asteptam sa-mi spuna “Completati dvs o cerere…”. Rece, dar ok per total.

A doua manastire – Sihastria tot in jud Neamt. Mai mare decat Secu, la fel de frumoasa, dar mult mai rece. Un cadavru ar putea fi comparat la temperatura interioara. Intrati in biserica, una dintre fete a intrebat pe preotul de la intrare cat ar costa un Acatist de 40 de zile. Raspunsul ne-a cam socat “40 de lei”. Am crezut ca il iau ce ciuf si il dau cu capul de cruce. A lasat 20 de lei (?!?!?!) si am mers mai departe.

A treia manastire – Agapia (foto). Am un singur cuvant pentru a o descrie: superba! Atmosfera – rece, oameni parca absenti.

A patra si ultima – Sfantul Sava din judetul Bacau, o manastire mica (inca nu am fotografii de acolo), dar foarte primitoare. Am mers la o maica ce parea mai “bazata” si i-am spus ca am adus ceva pentru cei de acolo. A fost vorba despre niste pachete, care au continut ulei, faina, sare, zahar, vin (ravnit pana acolo de noi) cu unicul scop de a le dona. Am fost primiti inauntru, am stat de vorba cu ea si cu inca o maica, am fost dusi in biserica inchisa (era ora 21) unde au aprins luminile pentru a o putea vedea. Calugarul aflat in incinta ne-a prezentat ce ne-ar fi interesat si ne-au indemnat cu totii sa innoptam acolo. Din pacate nu am avut cum, dar cu siguranta vom reveni pentru ca zona este absolut superba, iar oamenii bestiali. La plecare ne-au invitat in magazinul bisericesc pentru a ne alege diferite obiecte si am primit in dar fiecare cate o plasuta ce continea o carte, nu am apucat sa vad despre ce, si cateva obiecte foarte frumoase. Am tinut sa cumpar ceva pentru a oferi niste bani, dar toata gramada pe care am ales-o a fost “calculata” la 8 lei, valoarea fiind de fapt peste 13. Am ales sa platesc estimarea mea, chiar daca suma a fost initial refuzata de catre maici. Ah, inca ceva: la intrebarea “cat costa un acatist de 40 de zile?” am primit raspunsul “nimic. Puteti lasa ce vreti sau cat vreti.”

La intoarcerea spre casa, o ploaie torentiala ne-a prins pe un deal plin cu serpentine, iar eu, sofer “experimentat”, am intrat cu roata dreapta fata in ditai groapa vazand apoi pe geamul portierei din dreapta cum sare capacul meu undeva pe camp. Am oprit, am inspectat problema si constatat paguba nesperat de mica, am cautat de nebun obiectul pierdut in santul de pe marginea drumului si am plecat mai departe.

O zi excelenta! :) Asa sper sa o ai si tu pe aceasta.

Tags: biserica, calatorie, preafericit, religie

Si pentru ca e Campanie electorala, click pe imagine :). Amin!

Tags: biserica, Campanie, religie

Eh, asa da! Cateva voci din Biserica Ortodoxa Romana au inceput sa faca putina galagie deranjand pe “superiorii” acesteia. Intre peretii bisericilor nu e doar dragoste pentru aproape si rugaciune pentru binele Mult Preafericitului, dar si al omenirii.

Acum la Realitatea TV la “16-18 Deschide Lumea” e o dezbatere prin telefon intre preotul Viorel Dica si I. Corduneanu, consilier juridic al Patriarhiei, pe tema “Sindicatului Pastorul cel Bun”. Primul dintre fericiti este purtatorul de cuvant al acestei organizatii menite sa-i reprezinte pe preotii care se vor inscrie. Cel din urma spune ca este ilegal, ca acestia cand au fost hirotoniti au acceptat sa piarda anumite drepturi, printre care si asocierea in organizatii.

Argumentul purtatorului de cuvant a fost acela ca prea putini bani ajung la preotii din zonele rurale si ca acestia sunt nevoiti sa sustina parohia pe care o au cu fonduri mici traind astfel in saracie lucie. Este vorba despre satele care inregistreaza scaderi demografice. Patriarhia, desigur, nu este incantata de aceasta idee “laica” si spune ca preotii i se subordoneaza intru totul, lucru precizat in “noul statul al preotilor”, document care nu a ajuns in mainile acestora, dupa cum a precizat domnul Viorel Dica.

Ne indreptam spre un destin luminos, un destin care culege ceea ce istoria a semanat in sanul BOR prin ignoranta si fudulia Mult Preafericitilor – cojones. Un preot cu cojones, dragoste pura pentru enoriasi, dar si dorinta de a indruma pe cel care are nevoie este un Parinte.

Tags: biserica, biserica ortodoxa romana, bor, religie

Am avut un weekend liber dupa o lunga perioada de timp. Am fost plecat la Bacau unde-mi sunt parintii si o parte din prietenii din copilarie. Cu aceasta sfanta ocazie, am luat masina tatalui meu la primul drum dupa intrarea in posesie a permisului auto. In total am umblat liber 490 de km cu viteza legala, si uneori cu putin peste. Am avut o singura situatie la limita intr-o depasire, o evitare a 3 gropi puse in diagonala la peste 80 la ora si un drum dus-intors pe o portiune foarte ciudata pe care nu as fi parcurs-o daca as fi cunoscut-o inainte.

Am revazut locurile copilariei mele, copacul din fata blocului in care ma cataram, biserica in curtea careia ma ascundeam de prietenii mei. Am revazut plopii inalti de 12 etaje, sau macar o parte din ei. Cativa au fost taiati cu nerusinare de firma care a cumparat gradinita din spatele blocului, altii au supravietuit macelului. Undeva langa aceasta fosta gradinita se afla punctul termic, centrala, in fata careia jucam tenis de camp, care de fapt era de asfalt, iar pe acoperis ne urcam in spirit de aventura putin pisati pe noi, astia micii, nestiind sa coboram.

Biserica despre care am scris mai sus are aceiasi doi preoti de cand eram eu mic + acelasi dascal campion la urlat. Va recomand, daca treceti prin Bacau, sa va opriti la biserica Buna Vestire din cartierul Bistrita Lac. Frumoasa cladire, ingorizitori “privighetorii”. Am aflat de un botez care s-a intamplat acum cativa ani acolo. Era vorba despre o fetita si o familie indestulata, macar. Din cate stiam eu, fetele nu sunt trecute prin altar la botez cum se intampla cu baietii, dar pentru ca parintii au inaintat niste bani si cateva rugaminti preotilor, regula a putut fi incalcata cu aceasta ocazie. Nu judec traditia, pentru ca nu ma intereseaza prea mult, dar sa o schimbi pentru ca cineva-ti da bani, deja e prea mult. Fetzele celor 2 preoti par a fi desprinse din Cosa Nostra, si nu glumesc deloc, iar dascalul la slujba de Inviere, atat de tare a tipat incat enoriasii au avut figurile contorsionate de “emotie”. O slujba rece, care nu m-a atins la nici un nivel.

In prima zi de Paste am fost in satul Berzuntzi unde exista o manastire, din pacate nu am retinut numele. Am ajuns tarziu, cat sa prind pe preotul staret dand binecuvantarea celor 15-20 de oameni aflati in biserica si am facut o inevitabila comparatie cu ce am vazut in noaptea de Inviere. Omul acesta le vorbea oamenilor pe un limbaj familiar, ti se adresa in asa fel incat sa simti ca porti o discutie cu un om intelept la o bere. :) Nu era ingrijit la 4 ace desprins parca dintr-o fotografie asemanatoare cu cea a Patriarhului, dar transmitea foarte mult si ajungea la sufletul omului fara un limbaj numai de el inteles.

Tatal meu a fost la acest preot inainte de Paste cu doua saptamani si purta in buzunar fotografia fratelui meu pe care nu l-a vazut de 3 ani (este plecat in Legiunea Straina din ’94), iar parintele la finalul discutiei i-a spus sa o scoata din buzunar pentru a-i vedea mai bine baiatul. Nu mica i-a fost uimirea. Preotul nu avea de unde sa stie ca avea o fotografie, si mai ales nu avea de unde sa stie continutul. Dupe ce i-a spus doua vorbe despre fiul cel mare, l-a rugat sa o scoata si pe cealalta, pentru ca mai avea una. In aceea eram eu…

Tags: biserica, paste, sarbatoare