Jun 09 2011
La inca un pas de moarte
Viata in Bucuresti este una periculoasa. Te trezesti dimineata, sau la amiaza in cazul meu, iesi din casa si totul pare sa urmeze tiparul zilei precedente. Adica, ce s-ar putea intampla diferit? Eventual… Sa mori? E o perspectiva care pe multi i-ar speria, dar care mie imi trezeste interesul. De aceea, ies din casa in fiecare zi in Bucuresti pregatit sa mor de mana altora. Singura mea dorinta e lipsa agoniei.
Am mai patit sa mor de 3 ori pana acum. In 2006, in intersectia de la Dristor, am dat sa pasesc pe trecerea de pietoni la culoarea verde a semaforulu si am fost sters de o masina ce alerga cu cel putin 80 km/ora si in timp ce ma uitam spre aceasta, din spate, am facut si al doilea pas, moment in care am fost sters de o alta la aceeasi viteza. Probabil faceau curse. A treia ocazie, in care Moartea “rubbed the mint”, a avut loc intr-o statie de tramvai pe care un idiot teribilist a devastat-o dupa ce a intrat frontal cu Peugeut-ul sau 207 in gardul ce desparte liniile, aruncand pe peroane stalpi metalici, peroane pe care ar fi urmat sa ma aflu dupa 15 secunde, in zona impactului. Masina a luat foc.





